ICCJ. Decizia nr. 1624/2014. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1624/2014
Dosar nr. 28246/3/2009
Şedinţa publică de la 27 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.M.F. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri la emiterea deciziei de respingere a candidaturii sale pentru postul din reţeaua externă pentru care a candidat; plata tuturor drepturilor cuvenite, aferente perioadei cuprinse între 02 decembrie 2008 şi până la data plăţii efective a acestor drepturi;plata taxelor şi impozitelor aferente acestor sume, reprezentând obligaţii fiscale ale reclamantului şi operarea în cartea de muncă a reclamantului a perioadei cuprinse între data de la 2 decembrie 2008 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în cauză, ca fiind perioadă de vechime în muncă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 09 septembrie 2008, a participat la concursul organizat de Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, pentru ocuparea unor posturi din reţeaua de reprezentare externă.
Ca urmare a rezultatelor obţinute, comisia de concurs l-a declarat admis, fiind astfel aprobată numirea sa în funcţia de consilier economic la Biroul de Promovare Comercial - Economică din cadrul Ambasadei României la Nairobi/Kenia.
În perioada 15 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008, a participat la programul specific de pregătire, organizat de Ministerul Afacerilor Externe, iar în perioada noiembrie-decembrie 2008, a participat la programul de pregătire în vederea plecării la post, în misiune permanentă, organizat de Direcţia Generală Relaţii Externe a Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
Reclamantul a susţinut că Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri a încălcat propriul Regulament privind condiţiile şi criteriile de selecţionare pentru posturile din reţeaua externă, atunci când a dispus implicarea sa în programele de pregătire, proprii, dar şi ale Ministerului Afacerilor Externe, în condiţiile în care structura de securitate nu primise de la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (O.R.N.I.S.S.) avizul de acces la documentele clasificate. De altfel, nu i-a fost solicitată nici declaraţia pe proprie răspundere că a luat cunoştinţă de faptul că avizul negativ al O.R.N.I.S.S. privind accesul la documente clasificate anulează rezultatele concursului, astfel cum prevede pct. c din capitolul III al regulamentului anterior menţionat.
A mai arătat reclamantul că inducerea în eroare cu privire la certitudinea obţinerii postului a avut consecinţe deosebit de grave, întrucât a solicitat angajatorului său, SC D.I.C. SRL, să aprobe, începând cu data de 02 decembrie 2008, detaşarea sa la Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, iar soţia sa a solicitat suspendarea contractului individual de muncă, în temeiul art. 62 alin. (1) din Legea nr. 495/2004, începând cu aceeaşi dată.
De asemenea, reclamantul a susţinut că nu există elemente de incompatibilitate sau alte impedimente pentru care i s-a refuzat acordarea avizului de securitate.
La solicitarea reclamantului, a fost introdus în cauză Ministerului Economiei, Cometului şi Mediului de Afaceri, în calitate de succesor în drepturi şi obligaţii a Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, potrivit art. 1 din O.G. nr. 115/2009.
Prin cererea formulata la data de 03 noiembrie 2010, reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâtului la plata despăgubirii de 236.205 RON (77000 dolari SUA), reprezentând suma pe care ar fi încasat-o în condiţiile trimiterii la post.
La solicitarea expresă a instanţei cu privire la precizarea obiectului acţiunii în contencios administrativ, reclamantul a arătat că solicită cenzurarea refuzului de soluţionare a cererii adresate pârâtului la data de 23 ianuarie 2009 şi obligarea acestuia la emiterea deciziei de soluţionare a candidaturii pentru postul din reţeaua externă pentru care a candidat, cu plata despăgubirilor şi operarea în cartea de munca a vechimii aferente perioadei 02 decembrie 2008 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în cauză.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii şi tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că, în lipsa avizului favorabil de la O.R.N.I.S.S., reclamantul nu putea fi trimis la post, conform Regulamentului privind condiţiile şi criteriile de selecţionare pentru posturile din reţeaua externă, aprobat prin Ordinul ministrului nr. 1475/2008.
2. Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 6741 din 15 noiembrie 2011, a respins excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii şi tardivităţii, ca nefondate şi acţiunea reclamantului G.M.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul, Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a respins excepţiile inadmisibilităţii, prematurităţii şi tardivităţii formulării acţiunii, având în vedere că obiectul principal al cererii deduse judecăţii, astfel cum acesta a fost precizat de către reclamant, îl constituie cenzurarea refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri, ipoteză în care, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă nu este obligatorie.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin cererea adresată pârâtului la data de 23 ianuarie 2009, reclamantul a solicitat „revenirea la decizia de anulare a deplasării mele la Nairobi pentru ocuparea postului de consilier economic şi reluarea procedurii de obţinere a avizului Ministerului Afacerilor Externe în vederea deplasării în Kenia, ca reprezentat al Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri”, iar obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cenzurarea refuzului de soluţionare a cererii formulate la data de 23 ianuarie 2009, privind solicitarea de „reluare a procedurii de obţinere a avizului Ministerului Afacerilor Externe în vederea deplasării în Kenia.
La termenul de judecată din 08 noiembrie 2011, apărătorul reclamantului a precizat oral că solicită obligarea pârâtului să emită actul administrativ prin care să-şi exprime punctul de vedere dacă a fost sau nu admis la concurs.
Prin urmare, instanţa de fond a constatat că obiectul cererii adresate autorităţii este diferit de acela formulat în prezenta cauză, astfel că nu se poate reţine existenta vreunui refuz de soluţionare a unei cereri, astfel cum acesta este definit la art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că, deşi obiectul acţiunii a suferit precizări succesive, reclamantul şi-a menţinut cererea privind plata drepturilor salariale aferente postului de consilier economic pentru care a candidat, apreciind îndreptăţirea sa la emiterea unei decizii de admitere a candidaturii în discuţie.
Din această perspectivă, judecătorul fondului a apreciat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, câtă vreme dispoziţiile Regulamentului privind condiţiile şi criteriile de selecţionare pentru posturile din reţeaua externă, aprobat prin Ordinul ministrului nr. 1475/2008, condiţionează numirea la post de existenţa avizului Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (O.R.N.I.S.S.). Or, în speţă, astfel cum a arătat şi reclamantul, un atare aviz nu a fost obţinut de la autoritatea anterior menţionată.
3. Recursul reclamantului
Reclamantul a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 7,8,9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul - reclamant a arătat că instanţa de fond a dat o calificare confuză obiectului acţiunii, şi-a întemeiat soluţia pe motive contradictorii, a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbându-i înţelesul, şi a aplicat greşit dispoziţiile Regulamentului privind condiţiile şi criteriile de selecţionare pentru posturile din reţeaua externă.
4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Economiei, succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, conform art. 4 din O.U.G. nr. 96/2012 şi art. 1 din H.G. nr. 47/2013, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa a soluţionat cauza în conformitate cu prevederile legale incidente, în condiţiile în care obiectul acţiunii reclamantului nu a fost clar formulat.
Cu privire la fondul cauzei, intimatul - pârât a arătat că prin decizia O.R.N.I.S.S. nr. S/26778 din 18 februarie 2008, recurentul - reclamant a primit aviz negativ pentru accesul la informaţii secrete de stat, nivelul „Strict Secret”, aşa cum rezultă din adresa nr. A1. din 28 ianuarie 2009, împrejurare care era cunoscută recurentului - reclamant, de vreme ce prin memoriul înaintat la data de 23 ianuarie 2009 solicita ministerului de resort să intervină pentru a se relua procedura de obţinere a avizului Ministerului Afacerilor Externe în vederea deplasării sale în Kenya, ca reprezentant al fostului Minister al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
În plus, a arătat că, potrivit adresei nr. A2. din 6 februarie 2014 a Departamentului de Comerţ Exterior şi Relaţii Internaţionale, în reţeaua externă a Ministerului Economiei nu mai figurează postul din Nairobi, Kenya, care a fost desfiinţat încă din anul 2010.
Cu privire la obligarea ministerului la plata de despăgubiri, intimatul - pârât a arătat că nivelul indemnizaţiei cuvenite s-ar fi putut stabili doar printr-un ordin de numire care să confirme efectiv trimiterea la postul extern, în cazul în care ar fi existat avizul favorabil al O.R.N.I.S.S., astfel că, în lipsa unui asemenea ordin, cuantumul despăgubirilor nu poate fi stabilit.
5. Procedura derulată în recurs
Prin încheierea din data de 7 februarie 2014, la cererea Ministerului Economiei, s-a dispus citarea în cauză a Departamentului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism, constatându-se că în temeiul art. 102 alin. (1) din H.G. nr. 47/2013, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, a intervenit o situaţie de subrogare legală, entitatea nou înfiinţată preluând atribuţiile Ministerului Economiei în domeniul coordonării la nivel naţional a întreprinderilor mici şi mijlocii, mediului de afaceri şi turismului.
La rândul său, departamentul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism a arătat că Ministerul Economiei înfiinţat prin art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012 este continuatorul fostului minister organizator al concursului dedus judecăţii şi are în structura organizatorică Departamentul de Comerţ Exterior şi Relaţii Internaţionale, conform art. 7 şi Anexei 1 a H.G. nr. 47/2013.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant şi a prevederilor art. 3041C. proc. civ., ţinând seama, totodată, de apărările intimatului şi de înscrisurile depuse la dosar în ambele faze procesuale, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:
Din conţinutul cererii de chemare în judecată şi a precizărilor ulterioare formulate în cadrul judecăţii de fond, demersul judiciar al recurentului - reclamant vizează înlăturarea efectelor vătămătoare produse prin nefinalizarea procedurii de concurs organizate în septembrie 2008 pentru ocuparea unor posturi din reţeaua de reprezentare externă a Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale (în prezent Ministerul Economiei, în cadrul căruia prin art. 102 din H.G. nr. 47/2013 a fost înfiinţat Departamentul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism, organ de specialitate cu personalitate juridică, având atribuţii în coordonarea domeniilor indicate în denumirea sa).
În esenţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul a dedus judecăţii un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, dar obiectul petiţiei adresate autorităţii este diferit de cel formulat în acţiunea judiciară, astfel că nu sunt întrunite elementele definitorii ale refuzului nejustificat, cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Acest considerent reţinut în sentinţă denotă o abordare excesiv de formală a cererilor reclamantului, pe care instanţa nu le-a interpretat prin prisma scopului real urmărit de parte şi a conduitei total lipsite de transparenţă a autorităţii pârâte, care iniţial a constatat că reclamantul îndeplineşte condiţiile de participare la concurs şi l-a implicat într-o serie de etape ale procedurii, pentru ca în final să refuze finalizarea acesteia.
Procedând în acest mod, instanţa nu a examinat efectiv substanţa cererii reclamantului, cu toate că, în contextul analizei prealabile a excepţiilor invocate de pârât, identificase obiectul principal al cererii deduse judecăţii ca rezidând în cenzurarea refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri, circumscrisă prevederilor Legii nr. 554/2004.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că potrivit procesului - verbal nr. PV1. din 11 septembrie 2008, pentru consemnarea rezultatelor finale ale concursului organizat în perioada 09 - 10 septembrie 2008, pentru ocuparea unor posturi vacante din reţeaua externă a Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, după parcurgerea etapelor de concurs prevăzute în H.G. nr. 281/1993, recurentul - reclamant a fost declarat admis, cu nota finală 7,95.
Ulterior, prin adresa DGRE nr. A3. din 5 octombrie 2008, ministerul organizator a solicitat Ministerului Afacerilor Externe emiterea unui aviz favorabil pentru trimiterea la post în temeiul art. 5 alin. (5) din H.G. nr. 63/2002, precizând că, urmare a concursului organizat în perioada 09-11 septembrie 2008 pentru ocuparea unor posturi vacante sau care vor deveni vacante în reţeaua de reprezentare economică externă, conducerea Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale a aprobat numirea domnului M.F.G. în funcţia de consilier economic la Biroul de Promovare Comercial-Economica din cadrul Ambasadei României la Nairobi.
De asemenea, recurentul - reclamant a fost inclus în programul de pregătire în vederea plecării la post (misiune permanentă), organizat de Direcţia Generală Relaţii Externe a ministerului organizator al concursului şi în planul de pregătire în vederea obţinerii avizului Ministerului Afacerilor Externe (adresa din 15 octombrie 2008 a Ministerului Afacerilor Externe, Direcţia Afaceri Economice), iar prin adresa nr. A4. din 15 octombrie 2008, Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi profesii liberale - Direcţia Generală Resurse Umane a solicitat SC D.I.C. SRL Bucureşti (angajatorul reclamantului) acordul pentru detaşarea acestuia la Ministerul respectiv începând cu data de 2 decembrie 2008.
Capătul de cerere privind plata de despăgubiri constând în drepturile salariale aferente postului de consilier economic pentru care a candidat a fost apreciat de instanţă ca fiind neîntemeiat cu o motivare extrem de sumară, în care a făcut referire la lipsa avizului O.R.N.I.S.S. prevăzut de Regulamentul privind condiţiile şi criteriile de selecţionare pentru posturile din reţeaua externă, aprobat prin Ordinul nr. 1475 din 29 octombrie 2008 al ministrului de resort.
Prima instanţă nu a făcut însă nici un fel de verificare a respectării de către autoritatea publică organizatoare a concursului, în etapa corespunzătoare a procedurii, a prevederilor art. III lit. c) din Regulament, potrivit cărora dosarele candidaţilor, a căror evaluare se face anterior probei scrise şi a interviului, trebuie să conţină avizul O.R.N.I.S.S. sau o declaraţie pe propria răspundere că au luat cunoştinţă de faptul că avizul negativ al O.R.N.I.S.S. privind accesul la documente clasificate anulează rezultatele concursului.
Nu s-a verificat nici respectarea ordinii etapelor prevăzute la pct. 1V - Pregătirea personalului selecţionat pentru posturile din reţeaua externă a Ministrului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, din conţinutul căruia rezultă că urmare a promovării concursului, se solicită avizul Ministerului Afacerilor Externe [lit. a)], verificarea dosarului de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii conform propriei competente [lit. b)], avizul O.R.N.I.S.S. [lit. c)] şi abia după parcurgerea acestor etape personalul aprobat pentru plecarea la post urma a efectua programul de pregătire reglementat la lit. d) - g).
În condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat, recurentul -reclamant a fost inclus în programul de pregătire şi s-au făcut demersuri în vederea detaşării de la fostul loc de muncă, toate aceste verificări erau necesare pentru stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt, a modului în care autoritatea emitentă şi-a exercitat dreptul de apreciere, în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 şi a existenţei unor consecinţe vătămătoare pentru recurentul - reclamant.
2. Soluţia adoptată în recurs şi temeiul de drept al acesteia
Având în vedere toate considerentele expuse precum şi prevederile art. 314 C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte hotărăşte asupra fondului pricinii doar atunci când reformarea sentinţei se face în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. şi al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care urmează a cerceta fondul pricinii, ţinând seama de considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.M.F. împotriva sentinţei civile nr. 6741 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1581/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1660/2014. Contencios → |
|---|
