ICCJ. Decizia nr. 1736/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1736/2014
Dosar nr. 265/43/2012
Şedinţa publică de la 3 aprilie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea formulată, reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, următoarele:
- anularea actelor administrative emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012;
- obligarea pârâtului Guvernul României la plata despăgubirilor pentru toate prejudiciile cauzate prin aplicarea dispoziţiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 şi obligarea acestuia la restituirea sumei de 240.000 lei, pe care Municipiul Miercurea Ciuc a restituit-o trezoreriei sau care a fost transmisă în bugetul local prin H.G. nr. 255/2012;
- obligarea Guvernului României şi Ministerul Finanţelor Publice să emită acte administrative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepţia inadmisibilităţii petitului I.3 întrucât în realitate reclamantul solicită obligarea executivului la emiterea unui nou act normativ care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare, lucru inadmisibil întrucât Guvernul nu poate fi obligat să exercite dreptul de iniţiativă legislativă şi mai mult, reclamantul nu a realizat procedura reclamaţiei administrative.
A formulat, de asemenea, întâmpinare şi M.F.P. prin D.G.F.P. Mureş, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată întrucât, din modul de formulare al petitelor, rezultă că ceea ce solicită reclamantul este de fapt constatarea, pe cale principală, a neconstituţionalităţii unei O.U.G.
S-a invocat, de asemenea, inadmisibilitatea petitului I.3, pentru aceleaşi motive care au fost invocate şi de pârâtul Guvernul României, respectiv că nu se poate solicita obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea unei ordonanţe de urgenţă, demersul reclamantei nefiind precedat de reclamaţia administrativă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 139 din 5 martie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins solicitarea reclamantului Municipiul Miercurea Ciuc, prin primar, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, a admis excepţia inadmisibilităţii petitului I.3. din cererea de chemare în judecată, invocată de pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibil acest petit, a respins excepţia inadmisibilităţii petitelor I.1. şi I.2. din cererea de chemare în judecată, invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a admis, în parte, petitul I.2. formulat de reclamantul Municipiul Miercurea Ciuc, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice - DGFP Mureş şi, în consecinţă, a dispus obligarea pârâtului Guvernul României la restituirea, către reclamantă a sumei de 240.000 lei, aşa cum aceasta a fost prevăzută în pct. 740 din Anexa la H.G. nr. 255/2012 şi a respinge pretenţiile reclamantului formulate în cuprinsul petitului I.1. şi, în parte, în petitul I.2. din cererea de chemare în judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin Decizia nr. 588/2012 a Curţii Constituţionale, prin care s-a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012, s-a statuat cu privire la temeiurile de drept care, în opinia reclamantului, ar sta la baza neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale invocate, motiv pentru care Curtea a apreciat că nu este necesară sesizarea instanţei Constituţionale.
Referitor la cealaltă excepţie invocată în cauză, şi anume cea a inadmisibilităţii petitului I.3, invocată de ambii pârâţi, Curtea s-a pronunţat cu prioritate asupra acesteia, date fiind dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
În acest sens, a observat că într-adevăr reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii reclamaţiei administrative prevăzută de art. 7 din Lege a nr. 554/2004 pentru a putea solicita instanţei obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea unui act normativ care să conducă la repararea unui eventual prejudiciu pretins, prin prisma dispoziţiilor art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, după cum au arătat pârâţii, exercitarea dreptului de iniţiativă legislativă al Guvernului prevăzut de art. 73 din Constituţie, în prezenta speţă vizează nu adoptarea unor acte administrative în realizarea activităţii sale, ci adoptarea unei ordonanţe în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituţie, caz în care este necesară această delegare din partea legislativului, dată fiind forţa juridică similară cu legea, a unei ordonanţe de urgenţă.
Pentru aceste considerente a fost admisă excepţia inadmisibilităţii petitului I.3 din cererea de chemare în judecată, invocată de ambii pârâţi, şi pe cale de consecinţă îl va respinge, ca atare.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii petitelor I.1 şi I.2 invocate de pârâtul M.F.P., Curtea a reţinut că această excepţie este neîntemeiată, întrucât, deşi pârâtul M.F.P. a susţinut inexistenţa unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, care să vizeze persoana reclamantului, reclamantul are legitimitate procesuală activă, justificând atât solicitarea de anulare a actelor administrative emise în aplicarea art. V din O.U.G. nr. 15/2012, cât şi solicitarea de restituire a sumelor de care a beneficiat de la rezerva bugetară şi care au fost returnate ulterior.
Această legitimitate este conferită de dispoziţiile art. 1 şi 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantul fiind în măsură să justifice, în opinia sa, condiţia vătămării, cerută de textul legal, prin pretinsul prejudiciu cauzat de restituirea la bugetul de stat, urmare a adoptării O.U.G. nr. 15/2012, a sumelor e care a beneficiat din rezerva bugetară.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a observat că dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituţionale, potrivit Deciziei nr. 558/2012 a Curţii Constituţionale, în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ teritoriale, care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.
În raport de aceste dispoziţii, Curtea a fost chemată, aşadar, să verifice în prezenta cauză, în raport de aceste condiţii, dacă restituirea la bugetul de stat a sumei de 240.000 lei, de către reclamant a fost legală sau nu, respectiv dacă această unitate administrativ-teritorială era îndreptăţită să beneficieze de aceste sume pentru cheltuieli reprezentate de: a) arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi b) au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data de 8 mai 2012; şi mai mult, să facă dovada utilizării efective a acestor sume alocate.
Mai mult, aceste împrejurări rezultă, fără putinţă de tăgadă, din Nota de constatare a Camerei de conturi Harghita din 26 iunie 2012 (dosar), în cuprinsul acesteia arătându-se că investiţia la care s-a făcut referire este finanţată din fonduri europene nerambursabile, rectificările bugetare fiind aprobate prin HCL nr. 85/2012, pentru completarea şi rectificarea HCL nr. 1/2012, motive pentru care se impune, aşadar, admiterea acestui petit.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., ambii recurenţi-pârâţi au susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este greşită, întrucât a dispus restituirea sumei de 240.000 lei către intimata-reclamantă U.A.T. Miercurea Ciuc, deşi din materialul probator administrat în cauză rezultă că o parte din această sumă a fost utilizată pentru alte destinaţii în afara prevederilor H.G. nr. 255/2012 - şi pe care aceasta are obligaţia de a o vira la bugetul de stat - iar cealaltă parte reprezintă sume alocate şi rămase neutilizate.
Consideră recurenţii-pârâţi că faţă de cele reţinute prin Nota de constatare privind modul de utilizare a sumelor alocate de la bugetul de stat din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, conform H.G. nr. 255/2012 la U.A.T. Miercurea Ciuc, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 558 din 24 mai 2012, rezultă că dispoziţiile art. V din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituţionale şi în consecinţă obligarea recurenţilor-pârâţi la restituirea către reclamantă a sumei de 240.000 lei este nefondată.
Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, susţinând că prin H.G. nr. 705/2012 Municipiului Miercurea Ciuc i-a fost alocată suma de 240.000 lei, iar instanţa de fond a obligat practic pârâtul să aloce reclamantei încă o dată această sumă.
Intimata - U.A.T. Miercurea Ciuc a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate şi menţinerea sentinţei atacate, susţinând în esenţă că este îndreptăţită la restituirea sumei stabilite.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate, urmând a fi admise pentru considerentele expuse în continuare.
Obiectul acţiunii judiciare formulate de U.A.T. Miercurea Ciuc a vizat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare a dispoziţiilor art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice.
Astfel cum rezultă din prezentarea anterioară a sentinţei prima instanţă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, obligând pârâţii la restituirea către reclamantă a sumei de 240.000 lei.
Instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, s-a reţinut prin sentinţa atacată faptul că intimata-reclamantă a beneficiat, în conformitate cu Anexa la H.G. nr. 255/2012 de alocarea sumei de 240.000 lei din Fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziţia Guvernului cât şi faptul că nu mai este necesară o nouă sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât aspectele de neconstituţionalitate invocate au constituit deja obiectul controlului instanţei de contencios constituţional.
Potrivit dispoziţiilor pct. V din O.U.G. nr. 15/2012, având în vedere prevederile H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ teritoriale care nu înregistrează fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanţare, astfel încât prin acest act normativ s-a dispus ca sumele alocate şi rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 să fie restituite de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.
Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, Curtea Constituţională a decis că acestea "sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012".
În considerentele aceleiaşi decizii, se arată printre altele că "Guvernul prin autoritatea specială în materie trebuie să analizeze în concret pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică şi numai în măsura în care această justificare lipseşte sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume. Astfel, Curtea constată că în măsura în care dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, Guvernul este îndreptăţit să dispună restituirea acestora".
În considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor masuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, a fost adoptată H.G. nr. 705 din 18 iulie 2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale.
Din observarea Anexei la H.G. nr. 705/2012 (a se vedea poziţia nr. 171), rezultă că Municipiului Miercurea-Ciuc i-a fost alocată suma de 240 000 lei.
Înalta Curte observă faptul că, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti pronunţată de instanţa de fond, nu s-a făcut referire la H.G. nr. 705/2012. Împrejurarea că niciuna din părţi nu a făcut trimitere, pe parcursul soluţionării litigiului, la acest act normativ adoptat după mai bine de două luni de la data înregistrării cererii de chemare în judecată formulată de reclamant la Curtea de Apel Târgu Mureş nu înlătură obligaţia instanţei ca, în raport de obiectul acţiunii, să aibă în vedere situaţia de fapt şi de drept de la momentul pronunţării hotărârii.
Or, neţinând seama de H.G. nr. 705 adoptată la data de 18 iulie 2012 şi publicată în M. Of. la data de 23 iulie 2012, instanţa de fond a obligat, practic, pârâtul Guvernul României, prin hotărârea pronunţata la data de 5 martie 2013, să aloce reclamantei, încă o dată, aceeaşi sumă de bani (240.000 lei), adică suma care deja îi fusese alocată acesteia prin hotărârea de guvern menţionată.
Astfel, din cele reţinute în Nota de Constatare, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 558 din 24 mai 2012 şi la H.G. nr. 705/2012, rezultă că în mod greşit instanţa de fond a obligat pârâtul Guvernul României la restituirea, către reclamant, a sumei de 240 000 lei.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate şi va modifica, în parte, sentinţa atacată în sensul că va respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului Municipiul Miercurea Ciuc prin Primar de realocare a sumei de 240.000 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Finanţelor Publice împotriva Sentinţei nr. 139 din 5 martie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantului Municipiul Miercurea Ciuc prin Primar de realocare a sumei de 240.000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2995/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1764/2014. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
