ICCJ. Decizia nr. 2995/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2995/2014
Dosar nr. 3439/2/2010*
Şedinţa publică de la 25 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 16 aprilie 2010, reclamantul T.I.G. a solicitat anularea actului de constatare x/2009 încheiat la data de 5 februarie 2010 de pârâta A.N.I..
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că actul de constatare atacat este tardiv, întrucât atât procedura, cât şi rezultatul final al acesteia, au fost derulate ulterior dispariţiei stării de incompatibilitate, iar declanşarea controlului din oficiu este inadmisibilă, în condiţiile în care, A.N.I. i-a aplicat o sancţiune contravenţională prin procesul-verbal din 27 noiembrie 2008, înlocuită ulterior de instanţa de judecată.
Reclamantul a mai invocat elementul prescripţiei,prin raportare la prevederile art. 13 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, solicitând să se constatate că starea de incompatibilitate a încetat încă din data de 25 februarie 2009, astfel că, termenul de aplicare a unei sancţiuni (în principal amenda contravenţională, iar ca accesoriu declanşarea controlului din oficiu) ar fi trebuit să se materializeze până în august 2009, or, în cauză, autosesizarea a avut loc la data de 26 februarie 2009 şi actul de constatare a fost comunicat în data de 30 martie 2010, operând prin urmare prescripţia.
Prin Sentinţa civilă nr. 4.189 din 27 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost anulată acţiunea reclamantului, cu motivarea că acesta nu a achitat taxa judiciară de timbru de 4 lei şi timbrul judiciar de 0,3 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul şi prin Decizia nr. 399 din 19 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul, a fost casată hotărârea atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În considerentele deciziei de casare, s-a reţinut că prezenta acţiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007, în vigoare la data întocmirii actului de constatare contestat şi a introducerii acţiunii.
2. Soluţia instanţei de fond
În fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 428 din 30 ianuarie 2013, prin care a respins excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâta A.N.I. şi a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamantul T.I.G.
Excepţia tardivităţii acţiunii a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se că reclamantul a luat cunoştinţă de existenţa actului contestat la data de 31 martie 2010, când a primit sub semnătură un exemplar al acestuia, în urma comunicării de către Direcţia Asistenţă Tehnică şi Juridică din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, iar acţiunea în anulare a fost formulată la data de 14 aprilie 2010 (data poştei), cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007.
Pe fondul cauzei, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare, constatându-se că pârâta a întocmit în mod legal actul din 5 februarie 2010, deoarece reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada iunie 2008 - 25 februarie 2009, când a exercitat mandatul de consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, deţinând şi funcţia de director de prognoză în cadrul D.P.D.R.A. "R.A.R.".
Prin exercitarea celor două funcţii, s-a reţinut că reclamantul a încălcat dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, conform cărora, funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judeţean, respectiv sau la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă.
Susţinerile din acţiune privind inadmisibilitatea sesizării din oficiu a agenţiei pârâte au fost respinse ca neîntemeiate, reţinându-se că, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 144/2007 republicată, în vigoare la data întocmirii actului de constatare atacat, reclamantul avea obligaţia depunerii declaraţiilor de avere şi de interese şi ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii în termenul prevăzut de lege, A.N.I. a declanşat din oficiu procedura de control şi a solicitat informaţiile necesare instrumentării dosarului.
Au fost respinse ca neîntemeiate şi criticile reclamantului referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 144/2007, reţinându-se că, această normă legală nu distinge sub aspectul exercitării efective a funcţiei şi că, din interpretarea teleologică a normei respective rezultă fără echivoc că vizează sancţionarea unor situaţii de incompatibilitate, indiferent dacă acestea mai subzistă sau nu la momentul declanşării verificărilor sau la data întocmirii actului de control.
Judecătorul fondului a respins ca nefondate şi susţinerile reclamantului privind prescripţia constatării stării de incompatibilitate, cu motivarea că, dispoziţiile art. 13 din O.U.G. nr. 2/2001 nu sunt incidente în cazul declanşării din oficiu a procedurii de control prevăzute de art. 54 alin. (1) din Legea nr. 144/2007.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul T.G., solicitând ca, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii, anularea actului de constatare nr. x/2009 încheiat de pârâta A.N.I., cu obligarea agenţiei pârâte la plata de daune morale în sumă de 100.000 lei.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a apreciat greşit starea sa de incompatibilitate care, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (6) şi art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 144/2007, presupune o stare de fapt existentă la data emiterii actului de constatare.
În cazul său, recurentul a arătat că starea de incompatibilitate a încetat la data de 29 februarie 2009, deoarece funcţia de director de prognoză la Regia Autonomă R.A.R. a încetat cu un an de zile înainte de emiterea actului de constatare şi cu 19 zile înainte de data la care A.N.I. a iniţiat controlul cu privire la averea şi la funcţiile deţinute, aşa cum rezultă şi din actul de constatare întocmit pentru starea de incompatibilitate dintr-o perioadă anterioară iniţierii oricărui control.
Pentru situaţiile în care starea de incompatibilitate a încetat, fie înainte de sesizarea Agenţiei Naţionale de Integritate, fie în cursul cercetărilor, s-a precizat că legea nu stabileşte o sancţiune, iar din interpretarea teleologică a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 176/2010 rezultă că scopul acestei reglementări este sancţionarea unei stări de incompatibilitate care subzistă atât la momentul declanşării verificărilor, cât şi în momentul întocmirii actului de control.
În opinia recurentului, unica sancţiune care poate interveni pentru nedepunerea declaraţiilor de avere şi de interese în termenele prevăzute de lege este amenda contravenţională şi amenda care i-a fost aplicată în baza prevederilor art. 441, raportat la art. 54 din Legea nr. 144/2007, a fost înlocuită cu avertisment de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, apreciindu-se ca fiind o sancţiune excesivă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Prin actul de constatare din 5 februarie 2010 intimata A.N.I. a constatat în privinţa recurentului T.I.G. existenţa stării de incompatibilitate pentru perioada iunie 2008 - 25 februarie 2009, când a deţinut atât funcţia de director de prognoză la Regia Autonomă R.A.R., cât şi funcţia de consilier general în Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Actul de constatare a fost încheiat în urma verificărilor efectuate de către A.N.I. în cadrul producerii de control declanşate din oficiu la data de 10 februarie 2009 pentru nedepunerea în termenul prevăzut de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 a declaraţiilor de avere şi de interese de către recurent.
Legalitatea actului de constatare din 5 februarie 2010 a fost corect stabilită de prima instanţă, reţinându-se că, în perioada de exercitare a mandatului de consilier general în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, respectiv în perioada iunie 2008 - 25 februarie 2009, recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât a deţinut atât calitatea de consilier general în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cât şi funcţia de director de prognoză în cadrul D.P.D.R.A. R.A.R., ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 88 lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Împrejurarea că, anterior emiterii actului de constatare, recurentul nu mai deţinea una din funcţiile publice aflate în stare de incompatibilitate, este lipsită de relevanţă faţă de reglementarea cuprinsă în art. 1 - 2 din Legea nr. 144/2007, care a prevăzut expres că, activitatea de verificare privind averea dobândită, conflictul de interes şi incompatibilităţile se realizează de către A.N.I. pentru întreaga perioadă de exercitare a mandatelor sau de îndeplinire a funcţiilor ori demnităţilor publice.
Contrar susţinerilor din recurs, dispoziţiile art. 5 alin. (6) şi art. 46 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 144/2007 nu condiţionează constatarea stării de incompatibilitate de exercitarea efectivă a funcţiilor sau demnităţilor publice aflate în incompatibilitate şi la data declanşării procedurii de control din oficiu sau la data emiterii actului administrativ cu privire la respectiva incompatibilitate şi aceasta cu atât mai mult, cu cât efectele constatării stării de incompatibilitate nu vizează numai eliberarea din funcţia publică, ci se produc şi pentru viitor, prin sancţiunea decăderii din dreptul de a mai ocupa o funcţie sau o demnitate publică, instituită prin dispoziţiile Legii nr. 144/2007 şi ale Legii nr. 176/2010.
De asemenea este nefondată susţinerea recurentului privind unicitatea sancţiunii care intervine ca urmare a nedepunerii în termen legal a declaraţiilor de avere şi de interese, dat fiind că, dispoziţiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 prevăd expres că, nedepunerea declaraţiei de avere şi a declaraţiei de interese în termenele impuse de lege constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 100 lei la 500 lei şi declanşarea din oficiu a procedurii de control.
În consecinţă, sancţionarea contravenţională a recurentului pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind termenul de depunere a declaraţiilor de avere şi de interese nu poate constitui un impediment legal pentru declanşarea din oficiu a procedurii de control de către A.N.I. la data de 10 februarie 2009, procedură finalizată prin întocmirea actului de constatare din 5 februarie 2010.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de T.I.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.I.G. împotriva Sentinţei civile nr. 428 din 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2502/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1736/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
