ICCJ. Decizia nr. 1837/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1837/2014
Dosar nr. 717/2/2012
Şedinţa publică de la 8 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la 27 ianuarie 2012, reclamanta Asociaţia de proprietari B.M.K. Bloc 49 a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării anularea în parte a Hotărârii nr. 485 din data de 12 decembrie 2011, în sensul ca fapta de afişare la avizierul asociaţiei a anunţului să nu fie considerată ca hărţuire comisă faţă de petenţi conform art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, obligarea C.N.C.D. să pronunţe o nouă hotărâre în care fapta de expunere a afişului să nu aibă caracterul unei hărţuiri şi sa nu se considere că acesta a purtat un mesaj hărţuitor şi denigrator la adresa petenţilor, iar sancţionarea Asociaţiei cu avertisment să fie anulată.
S-a mai solicitat obligarea pârâtului C.N.C.D. să pronunţe o hotărâre cu privire la excepţia văditei necompetenţe a sa având în vedere dispoziţiile O.G nr. 137/2000 deoarece faptele descrise de reclamanţi nu pot soluţionate de Consiliu, nefiind fapte de discriminare, excepţie pe care Asociaţia a invocat-o în plângere, dar asupra căreia Consiliul nu s-a pronunţat, şi obligarea pârâtului să achite Asociaţiei daune morale în cuantum de 10.000 lei şi cheltuielile de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că soluţia pentru cel de al doilea petit al plângerii a fost dată cu interpretarea greşită a probelor şi aplicarea eronată a prevederilor art. 2 pct. 5 din Legea 137/2000. C.N.C.D. considerând că afişarea anunţului, ce a fost calificat ca denigrator şi hărţuitor la adresa petenţilor, este un act de hărţuire.
S-a arătat că, din probele administrate şi mai ales din declaraţiile proprietarilor depuse la dosar, a rezultat că postarea afişului a avut ca scop şi efect doar informarea proprietarilor şi a membrilor Asociaţiei despre situaţia unor procese, sesizări efectuate de petenţi.
S-a susţinut că nu poate fi atrasă răspunderea Asociaţiei despre modul în care unii dintre participanţii la adunări şi-au exprimat nemulţumirile, în şedinţe, faţă de intimaţii P. şi B., mai precis faţă de mandatarul acestora L..
În concret, s-a arătat că anunţul nu cuprinde expresii tendenţioase sau denigratoare la adresa celor doi, iar Asociaţia nu poate răspunde faţă de modul în care unii dintre proprietari şi-au exprimat nemulţumirile, care pot fi justificate, faţă de P. şi B. Motivul afişării anunţului legat de calitatea de restanţieri sau de aceea a unor persoane care au pornit diverse proceduri împotriva Asociaţiei nu poate constitui un criteriu în sensul textului de lege deoarece anunţul a fost afişat în scop informativ.
A fost apreciată soluţia ca fiind nelegală şi faţă de lipsa unuia din elementele constitutive ale faptei şi anume acela al creării în urma afişării a unui cadru intimidant, ostil degradant sau ofensiv faţă de petenţi.
Cu privire la daunele morale solicitate, reclamanta a arătat că prin admiterea nelegală şi nejustificată a capătului 2 al cererii petenţilor s-a creat un serios prejudiciu de imagine, fiind astfel afectată credibilitatea membrilor în conducerea acesteia.
Pârâtul C.N.C.D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În cauză a fost formulată şi încuviinţată în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului de către P.R.
Intervenientul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 5486 din 2 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii; s-a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată petentul P.R.; a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată formulată de reclamanta Asociaţia de Proprietari B.M.K. Bloc 49 în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării şi intervenientul P.R.
Curtea de apel a constatat că excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile nu este fondată în raport de dispoziţiile derogatorii ale art. 20 alin. (8) - (10) din O.G. nr. 137/2000.
Pe fond, analizând probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea nr. 485 din 12 decembrie 2011 Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a stabilit că faptele prezentate la capătul de cerere nr. 2 din petiţia înregistrată la C.N.C.D. sub nr. 4649 din 05 august 2011 constituie hărţuire în înţelesul prevederilor art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, sancţionând Asociaţia de Proprietari B.M.K., Bloc 49 cu avertisment.
A apreciat judecătorul fondului că în mod corect C.N.C.D. a stabilit că afişarea la avizier a îndemnului către locatari de a-şi exprima "mulţumirile" către cei doi petenţi ale căror acţiuni de "a obstrucţiona activitatea Administraţiei prin a deschide acţiuni judecătoreşti şi a reclama continuu la orice instituţie care ar putea efectua un control" au determinat creşterea costurilor Asociaţiei, creştere care se va reflecta în cotele de întreţinere, "automat bugetele familiilor noastre", precum şi afirmaţia că cei doi "doresc îmbunătăţirea veniturilor personale prin neplata datoriilor către asociaţie precum şi eventuale daune în urma proceselor" au un vădit caracter tendenţios, insinuant, la adresa petenţilor P.R. şi B.E.
S-a considerat că afişarea acestui mesaj a dus la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant şi ofensiv la adresa celor două persoane subscriindu-se prevederilor art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, "constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant ostil, degradant ori ofensiv".
Au fost înlăturate criticile reclamantei privind lipsa unui criteriu din cele menţionate de lege.
Curtea de apel a apreciat că anunţul respectiv nu a avut doar scopul şi efectul de a informa membrii Asociaţiei despre situaţia unor procese efectuate de petenţi, ci a dus la crearea unui cadru ostil, degradant, faţă de cei doi membri Asociaţiei, şi chiar ofensiv, prin îndemnul celorlalţi locuitori de a le adresa "mulţumiri"
Nu au fost reţinute nici declaraţiile olografe depuse la dosar de reclamantă conform cărora unii dintre membrii Asociaţiei au considerat că anunţul a avut "caracter informativ" şi nici criticile reclamantei referitoare la "adevăratele motive" ale sesizării C.N.C.D. - obţinerea de bani -, petenţii acţionând în baza unor dispoziţii legale care dau dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată prin fapte ce intră sub incidenţa O.G. nr. 137/2000 să sesizeze autoritatea publică competentă.
A mai constatat judecătorul fondului că cererea de obligare a C.N.C.D. la soluţionarea excepţie necompetenţei nu este întemeiată faţă de prevederile art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Asociaţia de Proprietari B.M.K. Bloc 49, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că din probatoriul în cauză a rezultat că prin afişarea anunţului la avizier sunt îndeplinite condiţiile cumulative şi constitutive ale hărţuirii aşa cum sunt prevăzute de art. 2 nr. 137/2000 sintagma "orice alt criteriu" trebuind a fi analizată în raport de gravitatea faptelor.
A fost criticată sentinţa atacată pentru existenţa unor motive contradictorii nefiind luate în considerare motivele sesizării C.N.C.D., respectiv obţinerea unor sume de bani.
De asemenea, s-a arătat că C.N.C.D. nu s-a pronunţat cu privire la excepţia văditei necompetenţe, iar prima instanţă în mod nelegal şi netemeinic a respins cererea formulată în acest sens.
Au fost solicitate cheltuieli de judecată conform chitanţei şi facturii depuse în valoare de 1500 lei.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimatul intervenient a formulat întâmpinare prin care a invocat "excepţia calităţii procesuale active" solicitând respingerea recursului ca "fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală activă".
S-a invocat şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.
Intimatul pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurenta - reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În fapt, prin Hotărârea nr. 485 din data de 12 decembrie 2011 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că: 1. nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare conform art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare în ce priveşte acţionarea în instanţă de către asociaţia de proprietare a petenţilor pentru neplata cotelor la întreţinere; 2. Faptele prezentate în al doilea capăt de cerere, constituie hărţuire conform art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în ce priveşte afişarea la avizierul asociaţiei a unui anunţ având un mesaj hărţuitor şi denigrator la adresa petenţilor. Partea reclamantă fiind sancţionată cu avertisment.
În drept, potrivit art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, "constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant ostil, degradant ori ofensiv".
Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată caracterul neîntemeiat al excepţiei nulităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., precum şi împrejurarea că excepţia intitulată a "lipsei calităţii procesuale active" nu reprezintă o veritabilă excepţie ci vizează calitatea de intervenient accesoriu în cauză a petentului P.R., calitate reţinută atât de instanţa de fond cât şi de cea de recurs.
Se observă că legiuitorul, în materia legislaţiei nediscriminare, astfel cum este transpus aquis-ul communitaire, a impus întrunirea cumulativă a tuturor elementelor constitutive ale faptei de hărţuire, potrivit definiţiei prezentate anterior.
În accepţiunea ordonanţei indicate, hărţuirea nu reprezintă o faptă de-sine-stătătoare, ci este o formă de discriminare, introdusă de legiuitorul român în procesul de transpunere a prevederilor Directivelor Consiliului nr. 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane fără deosebire de origine rasială sau etnică şi nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament.
Astfel, o primă condiţie o reprezintă ca motivul sau cauza comportamentului, care prin expresia "orice comportament" cuprinde o arie largă de fapte, să fie determinat de un criteriu prevăzut într-o lista neexhaustivă cum ar fi rasa, sexul dar şi "orice alt criteriu".
O a doua condiţie, o constituie crearea sau posibilitatea creării unui cadru intimidant ostil, degradant ori ofensiv.
Atât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cât şi prima instanţă au constatat că prin afişarea mesajului la avizier a fost creat acest cadru, fără însă să se aplece asupra condiţiei criteriului care nu poate fi reprezentat, astfel cum s-a arătat, de convingerea celor 2 locatari cu privire la aspecte ce vizează activitatea Administraţiei concretizată prin introducerea unor reclamanţii şi acţiuni în instanţă, mai ales în condiţiile în care din probele administrate în cauză rezultă că ambele părţi implicate au formulat acţiuni în contradictoriu.
Astfel, în hotărârea C.N.S.C. se face trimitere la hartuirea, ca formă de discriminare, fiind expuse considerente pur teoretice (pct. 5.4, 5.5 şi 5.6) concluzionându-se că anunţul are mesaj hărţuitor şi denigrator la adresa petenţilor fără a-l analiza în concret.
Cu privire la conţinutul anunţului, respectiv "Comitetul executiv nu are nimic împotriva ca activitatea Administraţiei noastre să fie verificată de către toate organele competente. Afirmăm aceasta în urma faptului că anumite persoane şi-au creat un obicei în a obstrucţiona activitatea Administraţiei prin a deschide acţiuni judecătoreşti şi a reclama continuu la orice instituţie care ar putea efectua un control, indiferent de natura lui: Primărie, ISCIR, ISU (Pompieri), Poliţie, Inspectoratul de Stat în Construcţii ş.a.m.d. Vă informăm pe această cale că toate aceste controale şi procese implică costuri ridicate din partea Administraţiei, costuri care vor influenţa cotele de întreţinere, automat bugetele familiilor noastre. Vă rugăm să exprimaţi "mulţumirile" dumneavoastră următoarelor persoane care, în mod direct, doresc îmbunătăţirea veniturilor personale prin neplata datoriilor către asociaţie precum şi eventuale daune în urma proceselor: P.R. şi B.E. prin fiul său L.V. Precizăm că toate controalele efectuate au fost în favoarea Asociaţiei de Proprietari, reclamaţiile fiind neîntemeiate. COMITETUL EXECUTIV", nu se poate nega caracterul informativ al acestuia, vizând aducerea la cunoştinţă a membrilor asociaţiei de proprietari existenţa unor controale, modalitatea de finalizare şi impactul financiar al acestora.
Totodată, nu poate fi negată nici maniera tendenţioasă a acestei informări, prin utilizarea fazei: "vă rugăm să exprimaţi "mulţumirile" dumneavoastră".
Însă, instanţa de control judiciar apreciază că fapta nu poate fi analizată în mod abstract, ci cu referire la modalitatea concretă de săvârşire, constatând că aceasta nu se circumscrie definiţiei "hărţuirii", potrivit scopului adoptării ordonanţei şi potrivit principiilor cuprinse în art. 1 alin. (1) şi (2).
Sarcina probei în materie este partajată între cel care invocă discriminarea şi cel acuzat de discriminare conform art. 20 alin. (6) din ordonanţă.
Se constată că nu a fost probată nici existenţa unui criteriu de discriminare, nici împrejurarea că respectivul anunţ a condus sau că ar fi putut conduce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant şi ofensiv.
Astfel, din constatările echipei de investigaţie (Hotărârea nr. 485/2011 din C.N.C.D.) a rezultat că intre parţi există o stare conflictuală ivită din anul 2005 şi perpetuată prin introducerea unor acţiuni în justiţie sau formularea de sesizări, astfel că nu se poate reţine că aceasta a fost provocată de fapta investigată.
În acelaşi sens, sunt relevante şi declaraţiile martorilor audiaţi care nu au perceput anunţul ca fiind denigrant, ci că acesta făcea referire la faptul că demersurile efectuate de cei doi proprietari au determinat costuri mărite la cotele de întreţinere (declaraţia olografă a martorului N.M.), la împrejurarea că din cauza existenţei unui număr mare de acţiuni pe rol a fost necesară angajarea unui avocat şi a unui expert contabil, cu costurile aferente (declaraţia olografă a martorului V.A.C.).
Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine susţinerea intimatei - pârâte din întâmpinare, în sensul că unicul scop al anunţului l-a constituit crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant şi ofensiv, fiind vorba despre acţiuni care vizau pe de o parte suplimentarea cheltuielilor de întreţinere, care prezenta interes pentru membrii asociaţiei, iar, pe de altă parte, de a aduce la cunoştinţa locatarilor a împrejurării ca toate reclamaţiile formulate împotriva conducerii administraţiei au fost constatate neîntemeiate, urmărindu-se înlăturarea eventualelor suspiciuni ce ar fi planat asupra organelor de conducere.
Faptul că reclamanta Asociaţia de Proprietari prin Comitetul Executiv nu acceptă dreptul la petiţie al petenţilor, pe fondul stării conflictuale ce reiese din materialul probator, exprimându-şi nemulţumirea în maniera expusă, nu poate constitui însă o faptă circumscrisă celei reglementate de art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Cu referire la motivul de recurs vizând nesoluţionarea de către C.N.C.D. a excepţiei văditei necompetenţe, Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 referitoare la nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, în mod corect C.N.C.D. constatându-şi competenţa în raport de atribuţiile conferite de dispoziţiile art. 19 din O.G. nr. 137/2000, aspect constatat şi de către Curtea de Apel prin sentinţa atacată, astfel că soluţia este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte solicitarea formulată de recurenta - reclamantă în sensul obligării intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte urmează a o admite în parte.
Deşi este în afara oricărei discuţii că partea căzută în pretenţii datorează cheltuieli de judecată părţii care a câştigat, acesta fiind principiul prevăzut de art. 274 C. proc. civ., însă soluţia de admitere a pretenţiilor reprezentând cheltuieli de judecată nu este condiţionată numai de dovada avansării acestora ci şi de dovada caracterului necesar şi proporţional al acestor cheltuieli.
Sub acest aspect, instanţa constată că obiectul prezentului litigiu are o complexitate redusă, iar soluţionarea cauzei a presupus un singur termen de judecată.
Astfel, se apreciază că suma de 1.500 lei solicitată de reclamantă nu respectă principiul proporţionalităţii, astfel încât, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va obliga pe intimaţii P.R. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 700 lei.
Pentru aceste motive, recursul va fi admis şi sentinţa recurată va fi modificată, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi respingerii cererii de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, formulată de intimatul intervenient P.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Asociaţia de Proprietari B.M.K. Bloc 49 împotriva Sentinţei nr. 5486 din 2 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că, admite în parte acţiunea formulată de reclamanta - recurentă Asociaţia de Proprietari B.M.K. Bloc 49 şi respinge cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului, formulată de intimatul intervenient P.R.
Anulează în parte Hotărârea nr. 485 din 12 decembrie 2011 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în sensul că anulează punctul 2 din hotărâre, în ceea ce priveşte afişarea la avizierul asociaţiei a unui anunţ având un mesaj hărţuitor şi denigrator la adresa petenţilor, şi înlătură sancţiunea "cu avertisment" dispusă.
Respinge ca neîntemeiate celelalte capete ale acţiunii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Obligă intimaţii P.R. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 700 lei, cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1820/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1884/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
