ICCJ. Decizia nr. 2056/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2056/2014
Dosar nr. 10009/2/2011
Şedinţa publică de la 6 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 octombrie 2011 sub nr. 10009/2/2011 reclamanta SC I.P. SRL în contradictoriu cu pârâţii M.F.P., M.J., C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi B.I.E.J., V.C. a solicitat să se constate că penalităţile calculate pentru neplata impozitului pe anii 2010 şi 2011 sunt nule şi să fie obligat M.F.P. să le anuleze; să se anuleze autorizaţia de funcţionare a executorului judecătoresc V.C.; să se constate că Dosarele execuţionale nr. 366/13262/311/2010 şi nr. 373/13264/311/2010 întocmite ilegal de executorul judecătoresc V.C. din Slatina sunt nule şi să se dispună prin încheiere suspendarea imediată a executării silite; să fie obligat executorul judecătoresc V.C. să ridice blocarea ilegală a conturilor bancare a societăţii reclamante şi să se anuleze executarea silită comunicată beneficiarilor societăţii.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, în esenţă, că B.I.E.J., V.C. a deschis în mod ilegal executarea silită în Dosarele nr. 366/13262/311/2010 privind pe SC O.V.I.G. SA Sucursala Olt şi nr. 373/13264/311/2010 privind pe SC G. SA deşi i s-a comunicat prin Notificarea din 14 februarie 2011 că executarea silită este nelegală.
La termenul de judecată din 02 mai 2012 Curtea a dispus disjungerea capetelor de cerere 3 şi 4 din acţiune, aceste petite formând obiectul Dosarului nr. 3554/2/2012.
Prin capetele 3 şi 4 din cererea de chemare de judecată reclamanta a solicitat a se constata că Dosarele execuţionale nr. 366/13262/311/2010 şi nr. 373/13264/311/2010 au fost întocmite ilegal de executorul judecătoresc V.C. din Slatina şi fiind nule şi să se dispună prin încheiere suspendarea imediată a executării silite precum şi constatarea că Dosarele execuţionale nr. 366/13262/311/2010 şi nr. 373/13264/311/2010 au fost întocmite ilegal de executorul judecătoresc V.C. din Slatina şi sunt nule şi să se dispună obligarea executorului să ridice blocarea ilegală a conturilor bancare a societăţii reclamante şi să se anuleze executarea silită comunicată beneficiarilor reclamantei.
La termenul de judecată din 30 mai 2012, prin Încheierea de şedinţă pronunţată în Dosarul nr. 10009/2/2011, Curtea a dispus disjungerea primului capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., prin care reclamanta SC I.P. SRL a solicitat să se constate că penalităţile calculate pentru neplata impozitului pe anii 2010 şi 2011 sunt nule şi să fie obligat pârâtul să anuleze acele penalităţi şi s-a format Dosarul înregistrat sub nr. 4402/2/2012.
În prezenta cauză având ca obiect capătul al doilea din cererea de chemare în judecată, pârâta S.D.O. - Comisar la G.N.M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Pârâtul M.F.P. a depus note de scrise prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei procedurii administrative prealabile.
La termenul de judecată din 12 septembrie 2012, reclamanta a precizat acţiunea în sensul că solicită anularea Ordinului nr. 685/C din 04 aprilie 2001 şi anexele la ordin emise de M.J. şi a Certificatului de funcţionare emis de C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru Biroul executorului judecătoresc V.C.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 6016 din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, invocată de pârâtul M.F.P., ca neîntemeiată; a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ca neîntemeiată.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii M.F.P. şi S.D.O. şi în consecinţă, s-a respins acţiunea împotriva acestor pârâţi, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC I.P. SRL în contradictoriu cu pârâţii C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi B.I.E.J. - V.C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, in ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii administrative prealabile invocată de M.F.P., că este neîntemeiată având în vedere că reclamanta a formulat cererea din 26 aprilie 2011 la Ministerul Justiţiei prin care a solicitat anularea autorizaţiei de funcţionare a executorului judecătoresc V.C., precum şi memoriul înregistrat sub nr. 38278/251/E/2011 la pârâta C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii M.F.P. şi S.D.O. a apreciat prima instanţă că este întemeiată având în vedere că pârâţii nu sunt titularii obligaţiei din raportul juridic dedus judecăţii.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a constatat că este neîntemeiată, având în vedere că reclamata a solicitat anularea unui certificat (aviz) dat de această pârâtă.
Pe fondul cauzei s-a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, că reclamanta se consideră vătămată în drepturile sale de a obţine sistarea executării silite pornită de Biroul individual executor judecătoresc V.C. şi consideră că vătămarea rezultă din Ordinul M.J. nr. 685/C/2001 de numire a executorului judecătoresc.
A apreciat Curtea de apel că susţinerile reclamantei sunt neîntemeiată, in condiţiile in care executorii judecătoreşti exercită o profesie liberală, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/2000, astfel că pentru faptele săvârşite în legătură cu desfăşurarea activităţii lor profesionale, executorii judecătoreşti pot răspunde civil, disciplinar sau penal potrivit actului normativ menţionat anterior.
De asemenea, au fost avute in vedere dispoziţiile art. 60 alin. (1), art. 61 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi dispoziţiile art. 399 alin 1 şi 400 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestaţia împotriva actelor de executare silită.
S-a constatat că reclamanta nu aduce critici de nelegalitate actului administrativ contestat Ordinul M.J. nr. 685/C/2001 şi nici nu arată o vătămare ca rezultat direct al actului contestat, ci că se consideră vătămată în drepturi ca urmare a unor acte de executare întocmite de executorul judecătoresc Biroul individual executor judecătoresc V.C.
Totodată, au fost avute in vedere şi dispoziţiile art. 45 din Legea nr. 188/2000 cu privire la angajarea răspunderii civile a executorului judecătoresc.
In concluzie, s-a arătat in considerentele sentinţei atacate că solicitarea reclamantei de anulare a Ordinului de numire a executorului judecătorului V.C., pe motiv că se consideră vătămată prin modul în care executorul şi-a exercitat atribuţiile în procedura executării silite a acestei societăţi este fără temei legal.
Cu privire la „confirmarea/avizul” dat de C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova, denumit incorect „certificat” de către reclamantă, s-a constatat că se încadrează în sfera „operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului contestat” conform accepţiunii dată de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 acestei noţiuni, fiind aplicabil principiul de drept „accessorium sequitur principale” conform căruia actele accesorii urmează soarta principalului.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC I.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că, in mod abuziv executorul judecătoresc V.C. a deschis dosarele de executare silită şi a solicitat in data de 18 ianuarie 2011 tuturor beneficiarilor societăţii ca toate sumele de bani datorate acesteia să fie virate in contul indicat.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea introducerii in cauză a creditorilor care au pornit executarea silită, cu cheltuieli de judecată.
Procedura în fața instanței de recurs
Recurentul a depus in data de 28 aprilie 2014 completări la motivele de recurs şi practică judiciară.
Intimata - pârâtă Camera Executărilor Judecătoreşti de pe langa Curtea de Apel Craiova a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta SC I.P. SRL a solicitat instanţei prin acţiunea precizată anularea Ordinului nr. 685/C din 04 aprilie 2001 şi a certificatului emis de C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova în privinţa executorului judecătoresc V.C. deoarece B.I.E.J., V.C. a deschis executarea silită în Dosarele nr. 366/13262/311/2010 privind pe SC O.V.I.G. SA Sucursala Olt şi Dosar nr. 373/13264/311/2010 privind pe SC G. SA şi în urma notificării pe care a făcut-o biroului executorului, acesta a refuzat sistarea executării.
În drept, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, „actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente”; art. 61 din Legea nr. 188/2000 „cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de C. proc. civ.”; art. 399 alin. (1) C. proc. civ. „împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare (…)”, art. 400 alin. (1) C. proc. civ. „contestaţia se introduce la instanţa de executare.” art. 45 din Legea nr. 188/2000 „Răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.”
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 C. proc. civ. , coroborate cu dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004 recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, sub sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 306 C. proc. civ.
Cum completările la motivele de recurs au fost depus prin poştă la data de 25 aprilie 2014, astfel cum reiese de pe ştampila ofici ului poştal, aplicată pe plic ( fila 46 dosar recurs), rezultă că acestea au fost formulate peste termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii, astfel că acestea urmează a fi avute in vedere ca şi concluzii scrise.
Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare şi, în final, soluţiei asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susţinerile dezvoltate în motivarea acţiunii completate în faţa primei instanţe.
Obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.
Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, recurenta - reclamantă nu a criticat actul administrativ, în speţă Ordinul M.J. nr. 685/C din 04 aprilie 2001 şi operaţiunea administrativă care a stat la baza emiterii acestuia, respectiv certificatul emis de C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Craiova în privinţa executorului judecătoresc V.C., pentru motive de nelegalitate sau de oportunitate ci a urmărit „obligarea creditoarelor (...) şi a executorului judecătoresc (...) să facă toate demersurile pentru anularea actelor de executare silită” (fila 2 dosar recurs) din două dosare de executare, invocând vătămarea produsă.
Prin actele atacate s-a dispus in temeiul art. 16 şi art. 188/2000 şi ale art. 6 şi 107 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 numirea în funcţie de executor judecătoresc a persoanelor din anexa, printre care şi executorul judecătoresc V.C. şi avizul dat de către C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Prahova cu privire la existenţa unui spaţiu corespunzător desfăşurării activităţii.
Referitor la aceste acte, în lipsa formulării unor critici concrete atât în faţa instanţei de fond, cât şi în recurs, nu s-a constatat neconcordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, nici exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii prin depăşirea competenţei sau prin încălcarea drepturilor cetăţenilor.
În ceea ce priveşte actele efectuate de către executorul judecătoresc in exercitarea atribuţiilor, care, în fapt, reprezintă actele prin care s-ar fi produs vătămarea invocată de către recurenta - reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta are deschisă acţiunea disciplinară, civilă sau penală conform dispoziţiilor art. 45, 60, 61 din Legea nr. 188/2000 şi art. 399 şi 400 C. proc. civ., expuse anterior, sau potrivit dispoziţiilor C. pen. şi C. proc. pen.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.P. SRL împotriva sentinţei nr. 6016 din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2032/2014. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2060/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
