ICCJ. Decizia nr. 2060/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2060/2014
Dosar nr. 372/44/2012
Şedinţa publică de la 6 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.J.V.P.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R. anularea pct. 2, 3, 4, şi 5 ale art. 1 şi anexa 1 din Ordinului nr. 297/2011 de modificare şi completare a Ordinului nr. 15/2011.
Motivându-şi în fapt cererea, reclamanta a precizat că pct. 2 al art. 1 din Ordinului nr. 297/2011 se află in contradicţie cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr 317/2009.
De asemenea s-a arătat că pct. 3 al art. 1 din Ordinului nr. 297/2011 este in contradicţie cu art. 4 din acelaşi ordin.
A apreciat reclamanta că prevederile pct. 4 ale Ordinului nr. 297/2011 adaugă la lege, deoarece în conţinutul O.U.G. nr. 23/2008 nu se prevede nicăieri valabilitatea anuală a permisului de pescuit recreativ, şi nici necesitatea vizării acestuia anuale, precum şi că prin pct. 5 din Ordin „acordul administratorului/custodelui ariei naturale protejate, după caz” s-a adăugat la lege, fiind o condiţie pentru înscrierea in registrul unic de evidentă al asociaţiilor pescarilor sportivi.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta M.A.D.R. a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât reclamanta avea posibilitatea atacării în instanţă, prin atacarea Ordinului nr. 15/20111.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 483 din 23 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis in parte cererea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R., având ca obiect, anulare act administrativ şi, în consecinţă, s-a dispus anularea pct. 4, 5 art. 1 din Ordinul nr. 297/2011. A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea pct. 2, 3 art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 anexa 1.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de apel a constatat că sunt întemeiate în parte criticile privind compatibilitatea textelor legale din Ordinul nr. 297/2011 al M.A.D.R. cu dispoziţiile O.U.G. nr. 23/2008, şi ale Ordinului M.A.D.R. nr. 15/2011.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii, în sensul că reclamanta nu putea introduce acţiune de anulare a Ordinului nr. 297/20111, fără ca în prealabil să fie contestat şi Ordinul nr. 15/2011, s-a apreciat că nu poate fi primită, întrucât actul contestat este un act administrativ unilateral cu caracter individual, adresându-se unui număr de persoane determinate, asociaţiile de pescuit şi produce consecinţe juridice proprii.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că susţinerea reclamantului că dispoziţiile pct. 2 ale art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 M.A.D.R. ar fi in contradicţie cu art. 23 alin. (4) din Legea nr. 317/2009, nu poate fi primită întrucât A.R.B., „D.D.”, este o zonă de importanţă ecologică naţională şi internaţională, având un regim juridic propriu de reglementare, stabilit prin Legea nr. 82/1993.
Mai mult, s-a reţinut că A.R.B., „D.D.”, este administrată de A.R.B., „D.D.”, legiuitorul excluzând valabilitatea permisului de pescuit în A.R.B., „D.D.”
Cu privire la pct. 3 al art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 al M.A.D.R. Curtea de apel nu a reţinut că ar fi vreo neconcordantă, întrucât cele două noţiuni sunt diferite, cea de prelungire a valabilităţii permisul de pescuit şi cea de vizare anuală, fiind vorba despre o normă tranzitorie pentru anul 2012, care îşi produce efectele doar până la emiterea noilor modele de permise.
În ceea ce priveşte pct. 4 art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 al M.A.D.R. s-a constatat că prin H.G. nr. 1016/2008, act legislativ de valoare superioară ordinului contestat se prevede doar taxa care trebuie plătită în cazurile de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură, nefiind prevăzută în cazul de avizare anuală a permiselor de pescuit.
Cu privire la pct. 5 din ordin „acordul administratorului/custodelui ariei naturale protejate, după caz”, aceasta fiind o condiţie pentru înscrierea în registrul unic de evidentă al asociaţiilor pescarilor sportivi, s-a constatat că este o condiţie neconformă cu legislaţia în vigoare, a dispoziţiile O.U.G. nr. 23/2008, acordul administratorului/custodelui ariei naturale protejate fiind necesar doar în cazul efectuării de activităţi in ariile protejate, fapt recunoscut şi de către pârâta prin întâmpinare.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs paratul M.A.D.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că in mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii, întrucât Ordinul nr. 297/2011 este parte integrantă a Ordinului nr. 15/2011.
Pe fondul cauzei, precizează recurenta că ordinul atacat este întemeiat pe dispoziţiile O.U.G. nr. 23/2008, H.G. nr. 545/2010, H.G. nr. 725/2010, H.G. nr 11016/2007 şi O.U.G. nr. 57/2007.
S-a arătat că in condiţiile in care permisul de pescuit se eliberează pentru o perioada de un an, iar taxa pentru eliberarea permisului trebuie plătită, aprecierile instanţei nu sunt temeinice.
Totodată, s-a susţinut cu privire la pct. 5 art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 că acesta urmează a fi modificat, însă că reclamanta nu a indicat un text legal cu forţă superioară căruia să-i contravină.
În concluzie, s-a precizat prin motivele de recurs că, in temeiul art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008 a fost eliberat Ordinul M.A.D.R. nr. 15/2011 prin care au fost reglementate condiţiile privind practicarea pescuitului recreativ/sportiv inclusiv emiterea şi eliberarea permiselor de pescuit, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei in sensul respingerii acţiunii in totalitate.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, inclusiv art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce priveşte prima critică formulată, respectiv greşita respingere a excepţiei inadmisibilității acţiunii faţă de necontestarea prealabilă a Ordinului nr. 15/2011, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a soluţionat corect cererea, in condiţiile in care actul atacat, respectiv Ordinul nr. 297/2011 emis de către M.A.D.R., reprezintă un act administrativ individual emis de către o autoritate publică centrală in vederea executării in concret a legii, care dă naştere şi modifică raporturi juridice prin el însuși, faţă de care recurenta a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de contencios administrativ a fost investită cu cererea reclamantei de anulare a Ordinului nr. 297/2011 pentru modificarea şi completarea Ordinul M.A.D.R. nr. 15/2011 privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum şi modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv.
În raport de soluţia primei instanţe şi de recursul formulat, obiectul recursului îl reprezintă analiza dispoziţiilor art. 1 pct. 4 de modificare a art. 4.
„Permisele de pescuit recreativ/sportiv se vizează anual, cu condiţia achitării anuale a taxei stabilite prin H.G. nr. 1.016/2008 privind cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură. Modelul permisului de pescuit recreativ/sportiv este prevăzut în anexa nr. 1”;
Şi pct. 5 prin care se introduce la art. 5 alin. (3), o nouă liniuţă, cu următorul cuprins:
- "acordul administratorului/custodelui ariei naturale protejate, după caz" cu privire la documentele necesare înscrierii în Registrul unic de evidenţă a asociaţiilor de pescari sportivi, persoane juridice nonprofit legal constituite, precum şi a forurilor de reprezentare la nivel naţional, constituite pe principiul liberei asocieri.
Constată Înalta Curte că Ordinele nr. 297/2011 şi nr. 15/2011 privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ-sportiv, precum şi modelele permiselor de pescuit recreativ-sportiv au fost emise de M.A.D.R. în temeiul O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 317/2009, cu modificările şi completările ulterioare; art. 7 lit. A.b) şi A.e) din H.G. nr. 545/2010 privind organizarea, structura şi funcţionarea A.N.P.A., cu modificările ulterioare; art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea M.A.D.R., precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare; 1 art. 4 din H.G. nr. 1.016/2008 privind cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare în pescuit şi acvacultură şi O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011.
Înalta Curte reţine faptul că, în scopul asigurării protecţiei şi conservării resurselor acvatice vii şi al evitării conflictelor de interese dintre activitatea de pescuit comercial şi cea de pescuit sportiv, trebuiau stabilite condiţiile pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale, potrivit prevederilor statuate de către legiuitor prin art. 24 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.
Î n conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 317/2009 şi O.U.G. nr. 127/2010 „în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, se vor stabili condiţiile de practicare a pescuitului recreativ sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ sportiv, precum şi modelele permiselor de pescuit sportiv, la propunerea A.N.P.A., după consultarea cu forurile de reprezentare ale asociaţiilor de pescari sportivi legal constituite la nivel naţional”.
În temeiul textului de lege mai sus enunţat, A.N.P.A. a elaborat Ordinul M.A.D.R. nr. 15/2011 şi ulterior Ordinul nr. 297/2011 prin care au fost reglementate condiţiile privind practicarea pescuitului recreativ sportiv, inclusiv emiterea şi eliberarea permiselor de pescuit recreativ sportiv.
Art. 24 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura prevede: „În scopul asigurării protecţiei şi conservării resurselor acvatice vii şi al evitării conflictelor de interese dintre activitatea de pescuit comercial şi cea de pescuit sportiv, se stabilesc condiţiile pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale, astfel (…)”, prin urmare cele două ordine stabilesc normele de aplicare a articolului menţionat.
Astfel, ordinele cuprind tocmai regulile şi condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, rezultând în mod evident că legiuitorul a lăsat la latitudinea M.A.D.R., respectiv A.N.P.A. reglementarea pescuitului recreativ/sportiv, prin stabilirea condiţiilor şi regulilor pentru practicarea pescuitului recreativ/sportiv.
Nu poate fi primită susţinerea reclamantei in sensul că, in condiţiile in care o prevedere nu este conţinută in actul legislativ cu valoare superioară, aceasta este nelegală, instanţa de contencios administrativ având de verificat concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis.
In concret, in ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 297/2011, se constată că atât H.G. nr. 1016/2008 cat şi O.U.G. nr. 23/2008 instituie regula că licenţele şi permisele au o valabilitate limitată in timp, prin art. 3 din Ordinul nr. 15/2011 menţionându-se că Permisul de pescuit recreativ/sportiv este nominal, netransmisibil, se eliberează anual (…).”
Astfel, în măsura in care potrivit art. 3 din H.G. nr. 1016 se plătesc taxe de autorizare pentru emiterea autorizaţiei de pescuit cu caracter temporar, impunerea unei taxe anuale pentru vizarea permiselor nu este in contradicţie cu prevederile legale cu valoare superioară.
În speţă nu este probată vătămarea prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004 deoarece dispoziţiile cuprinse în ordinul atacat sunt conforme cu actul juridic ce are o valoare juridică superioară.
Resursele acvatice vii, definite ca bunuri publice nu pot fi exploatate decât în interesul public şi nu în interesul particular al persoanelor fizice sau juridice, astfel încât nu este posibilă invocarea vătămării prin plata unei sume anuale corespunzătoare emiterii şi prelungirii valabilităţii permisului de pescuit.
În aceeaşi măsură şi instituirea unor condiţiile de înregistrare în Registrul unic de evidenţă a asociaţiilor de pescari sportivi, persoane juridice nonprofit legal constituite, precum şi a forurilor de reprezentare la nivel naţional, constituite pe principiul liberei asocieri, prin norma prevăzută de pct. 5 al art. 1 din Ordinul nr. 297/2011 nu apare ca fiind vătămătoare sau emisă cu exces de putere din partea autorităţii.
În fine, Înalta Curte constată că ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar actele normative pe baza şi în executarea cărora a fost emis sunt prevăzute în preambulul acestuia, astfel că a fost respectat principiul legalităţii.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul formulat va fi admis, urmând a se modifica sentinţa recurată în sensul respingerii cererii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinţei nr. 483 din 23 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată in sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2056/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2065/2014. Contencios → |
|---|
