ICCJ. Decizia nr. 2124/2014. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2124/2014
Dosar nr. 3019/1/2013
Şedinţa publică de la 8 mai 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2012 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. 6666/1/2012, A.D. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, Primarul Comunei Merişani, Oficiul Judeţean de cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş şi Comisia Locală de Fond Funciar Merişani, solicitând anularea deciziei civile nr. 2298/2012 din 19 septembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în Dosarul nr. 6393/109/2011.
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a susţinut, în esenţă, că, decizia atacată este potrivnică deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7295/2/2006.
Sub aspectul admisibilităţii cererii de revizuire, revizuentul a susţinut că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de C. proc. civ., în sensul că cele două hotărâri sunt hotărâri definitive, sunt hotărâri potrivnice şi există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Prin decizia nr. 5052 din 18 aprilie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei civile nr. 2298 din 19 septembrie 2012 a Tribunalului Argeş, ca inadmisibilă.
S-a reţinut că, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca, în privinţa hotărârilor potenţial potrivnice, să fie întrunite condiţiile existenţei autorităţii de lucru judecat, adică să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect.
În cauză, însă, Înalta Curte a constatat că în privinţa celor două hotărâri, potenţial potrivnice în opinia revizuentului, nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, deoarece în litigiile soluţionate prin deciziile menţionate, nu figurează aceleaşi părţi, aşa cum rezultă din aspectele expuse anterior.
Totodată, s-a constatat că nu este îndeplinită nici condiţia referitoare la identitatea de cauză şi de obiect, deoarece litigiul în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 2298/2012 din 19 septembrie 2012 a Tribunalului Argeş are ca obiect emiterea titlului de proprietate cu privire la suprafaţa de teren de 20 ha (păşune, pădure, arabil), în timp ce litigiul în care fost pronunţată decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are ca obiect obligarea pârâţilor (Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Instituţia Prefectului Judeţului Argeş) să răspundă la memoriile din 11 aprilie 2006 şi 28 decembrie 2005 şi să-i comunice reclamantului A.D. hotărârile comisiilor înfiinţate în cadrul judeţului Argeş prin care s-a reconstituit dreptul său de proprietate privată asupra unor terenuri, în baza dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, să emită şi să-i comunice titlul de proprietate şi harta cadastrală pentru suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră şi, în fine, să-i plătească suma de 75.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi morale.
Împotriva deciziei nr. 5052 din 18 aprilie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. a formulat cerere de revizuire, A.D.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plăteşte taxă judiciară de timbru în valoare de 10 RON.
De asemenea, potrivit art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Curtea Constituţională prin decizia nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit şi în acest sens s-a reţinut că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi echitabil ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic şi social, demnităţii omului, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
C.E.D.O. aminteşte, în cauza Weissman şi alţii contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiţiei poate justifica impunerea unei restricţionări financiare a accesului unei persoane la un tribunal.
Cum dovada timbrării corespunzătoare nu a fost ataşată cererii de revizuire, potrivit dispoziţiilor legale sus menţionate, iar revizuentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în temeiul cărora cererea de revizuire va fi anulată ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 5052 din 18 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrată. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2132/2014. Contencios → |
|---|
