ICCJ. Decizia nr. 208/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 208/2014
Dosar nr. 1412/44/2011
Şedinţa publică de la 21 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 216 din 26 aprilie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea prin care reclamantul P.I. solicita anularea şi, în subsidiar, modificarea Deciziei de imputare nr. 692763 din 21 ianuarie 2011, emisă de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi. De asemenea, instanţa de judecată a respins excepţiile formulate de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, succesor legal al autorităţii emitente a actului contestat.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs atât reclamantul, cât şi pârâtul.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetenţa materială a curţii de apel de a soluţiona în primă instanţă cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanţă din oficiu, Înalta Curte va admite recursurile, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din cele ce preced, acţiunea reclamantului are ca obiect Decizia de imputare nr. 692763 din 21 ianuarie 2011, emisă de către o autoritate administrativă locală - Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului imputarea sumei de 24.889,83 RON.
Actul administrativ sus-menţionat, a cărui anulare/modificare este solicitată în cauză, este emis în temeiul O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 43 din acest act normativ, în situaţia în care, după epuizarea căilor de atac administrative, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile acestei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.
Dispoziţiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998 nu prevăd, aşadar, în mod explicit care este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia formulată de persoanele interesate, norma legală în discuţie fiind una de trimitere la dreptul comun în materie, care este Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Potrivit art. 1 alin. (1) din acest din urmă act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."
Aşadar, specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile legale aflate în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric.
În cauza de faţă este aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat.
Aşa fiind, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de către o autoritate publică de nivel local, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursurile şi, în baza art. 312 alin. (6) din acelaşi cod, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul P.I. şi de pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi împotriva Sentinţei civile nr. 216 din 26 aprilie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 645/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2422/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
