ICCJ. Decizia nr. 2128/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2128/2014
Dosar nr. 476/35/2012
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 8 mai 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Oradea
Prin sentinţa nr. 419/CA/2012-P.I. din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel Oradea a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta SC R.S. SRL în contradictoriu cu pârâţii A.P.D.R.P., Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi de Pescuit 6 Satu Mare şi M.A.D.R., în favoarea Tribunalului Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-au reţinut următoarele.
Obiectul prezentei acţiuni îl reprezintă cererea reclamantei SC R.S. SRL privind anularea notificării nr. N1. din 30 august 2012 prin care autoritatea emitentă a refuzat decontarea sumei menţionată în cererea de plată nr. P1. în cuantum de 89.830,30 RON.
A mai reţinut instanţa următoarele.
Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul în speţă a sumei menţionate de reclamant în cererea de plată.
În cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut de art. 10 alin. (1).
Prin urmare, Curtea de Apel a reţinut că indiferent de poziţionarea în cadrul sistemului organelor administraţiei publice a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamantul, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora până la 500.000 RON.
2. Soluţia pronunţată de Tribunalul Bihor
Prin sentinţa nr. 2353/CA din 7 martie 2014, Tribunalul Bihor a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
Tribunalul Bihor a reţinut că actul administrativ cu care a fost sesizată instanţa este emis de către o autoritate publică centrală ceea ce determină competenţa în primă instanţă a curţilor de apel, şi nu a tribunalelor.
A mai reţinut Tribunalul că, invocarea de către Curtea de Apel Oradea a criteriului valoric a sumei nedecontate este apreciată ca fiind neîntemeiată, întrucât prezenta cauză nu vizează aceste pretenţii pecuniare, astfel încât criteriul valoric nu este aplicabil.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.”
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC R.S. SRL a solicitat în contradictoriu cu A.P.D.R.P., Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare şi M.A.D.R., obligarea acestora la anularea Notificării nr. N1. din 30 august 2012, emisă de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare.
Între A.P.D.R.P. şi SC R.S. SRL a fost încheiat contractul de finanţare nr. F1. din data de 11 aprilie 2011.
În cadrul Contractului de finanţare s-a depus Cererea de Plată nr. P1. prin care s-a solicitat autorizarea la plată a cheltuielilor în valoare de 1.222.034,58 RON şi plata sumei de 856.124,21 RON reprezentând contravaloarea a 70% din valoarea utilajelor achiziţionate.
Ca urmare a încheierii verificărilor efectuate de Serviciul Autorizare Plăţi - Centru Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare a dosarului cererii de plată nr. P1., s-au constatat următoarele: s-a respins la plată suma de 128.329,00 RON.
Notificarea beneficiarului, SC R.S. SRL, cu privire la refuzul plăţii, a fost emisă de Centru Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare.
Aşadar, specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile legale aflate în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric.
În cauza de faţă, este aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat.
Aşa fiind, cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de către o autoritate publică de nivel local, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului .
Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC R.S. SRL în contradictoriu cu pârâţii A.P.D.R.P., Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare şi M.A.D.R., în favoarea Tribunalului Bihor, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2145/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
