ICCJ. Decizia nr. 216/2014. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 216/2014
Dosar nr. 788/57/2011
Şedinţa publică de la 21 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 252 din 20 iunie 2012, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC B. SA Sibiu, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Sibiu - Direcţia Locală Fiscală, prin care solicita obligarea acesteia să acorde valoare juridică „declaraţiei fiscale rectificative” privind impozitul pe clădiri, comunicată pârâtei prin adresa din 29 octombrie 2009 şi, pe cale de consecinţă, să recalculeze impozitul pe clădiri datorat de societatea reclamantă, conform celor două investiţii aferente obiectivului „Hotel L.”, respectiv „amenajare hotel” şi „extindere hotel”.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta a depus la data de 30 octombrie 2007, declaraţia fiscală din 2007 privind imobilul Hotel L., situat în Sibiu, prin care a declarat că valoarea de inventar a acestui imobil, înregistrată în contabilitatea societăţii începând cu data de 30 septembrie 2007, este de 7.178.819,13 lei.
În baza acestei declaraţii, pârâta a emis Decizia de impunere nr. 1070493 din 07 noiembrie 2007, prin care a calculat impozitul pe clădiri aferent imobilului Hotel L., pentru perioada 01 octombrie 2007-31 decembrie 2007.
Ulterior, prin acţiunea în contencios administrativ ce a făcut obiectul Dosarului nr. 799/85/2008, reclamanta a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 1070493 din 07 noiembrie 2007.
Prin Decizia nr. 1059/CA/2009 pronunţată în Dosarul nr. 799/85/2008, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis recursul pârâtei împotriva sentinţei nr. 187/ CA din 19 martie 2009 pronunţată de către Tribunalul Sibiu, prin care s-a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 1070493 din 07 noiembrie 2007, a casat această sentinţă şi, rejudecând cauza, a dispus respingerea acţiunii reclamantei.
Instanţa de recurs a reţinut, în considerentele acestei decizii, că imobilul Hotel L., deţinut de reclamantă, nu este un imobil nou din punct de vedere fiscal, considerând că stabilirea de către pârâtă a impozitului pe clădiri, pe perioada 01 octombrie 2007-31 decembrie 2007, prin Decizia de impunere nr. 1070493 din 07 noiembrie 2007, în funcţie de valoarea declarată de către reclamantă prin declaraţia fiscală din 2007 este în acord cu legea.
În data de 29 octombrie 2009, după soluţionarea Dosarului nr. 799/85/2009 şi pronunţarea Deciziei nr. 1059/ CA din 13 octombrie 2009 de către Curtea de Apel Alba-Iulia, reclamanta a comunicat pârâtei Adresa din 29 octombrie 2009 la care a anexat o declaraţie fiscală rectificativă (fila 112), prin care valoarea imobilului Hotel L. a fost scăzută de la suma iniţial declarată de reclamantă, de 7.178.819,13 lei, la suma de 4715429,03 lei.
Depunând declaraţia rectificativă, reclamanta a invocat, prin adresa din 26 octombrie 2009, înregistrată la pârâtă la 29 octombrie 2009 (fila 109), strecurarea unei erori de înregistrare în evidenţa contabilă a lucrărilor de investiţii efectuate la imobilul Hotel L. prin înregistrarea sub acelaşi număr de inventar 10033 atât a blocului administrativ, cu o valoare de inventar de 79.826,26 lei, cât şi a Hotelului L., lucrări de investiţii la blocul administrativ, precum şi lucrări de extindere a acestuia, în valoare de 7178819,31 lei, deşi lucrările de investiţii nu erau finalizate şi aparţineau celor două obiective de investiţii ce se executau pe autorizaţii de construire distincte.
Prin adresa din 25 noiembrie 2009 (fila 95), pârâta a comunicat reclamantei că declaraţia fiscală rectificativă nu poate fi operată în evidenţele fiscale, întrucât, aşa cum a reieşit din cele două expertize, tehnice în construcţii şi contabile, efectuate la cererea reclamantei în Dosarul nr. 799/85/2008, valoarea lucrărilor de construcţie a obiectivului Hotel L., finalizate până la data de 26 septembrie 2007 şi pentru care s-a încheiat procesul verbal de recepţie parţială din 26 septembrie 2007, este de 7.178.819,31 lei, corect declarată de către reclamantă prin declaraţia din 2007.
Instanţa constată că, în speţă, se solicită a se lămuri dacă, după emiterea unei decizii de impunere, respectiv Decizia nr. 1070493 din 07 noiembrie 2007, prin care s-a calculat impozitul pe clădiri aferent imobilului Hotel L., cât şi după soluţionarea, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva deciziei de impunere, se mai poate sau nu proceda la corectarea declaraţiei fiscale prin care reclamanta a declarat valoarea de inventar a imobilului în vederea stabilirii impozitului pe clădiri şi în baza căreia a fost emisă decizia de impunere.
Cu privire la aceasta, se constată că, potrivit art. 84 C. proc. fisc., declaraţiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie iniţiativă.
Declaraţiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie iniţiativă, ori de câte ori constată erori în declaraţia iniţială, prin depunerea unei declaraţii rectificative la organul fiscal competent, după cum se prevede la pct. 81.1 din Normele metodologice de aplicare a C. proc. fisc.
Aşa cum s-a precizat în cererea de chemare în judecată, eroarea invocată de către reclamantă a fi strecurată în declaraţia fiscală din 2007 provine din înregistrarea în evidenţa contabilă a reclamantei a investiţiilor la blocul administrativ, cu o valoare de inventar unică,în sumă de 7.178.819,13 lei, reclamanta susţinând că în realitate, este vorba de două investiţii distincte, cu valori de inventar distincte,respectiv o investiţie finalizată „amenajare hotel”, cu o valoare de inventar de 2.543.216,54 lei, şi o investiţie nefinalizată, care constituie o clădire nouă „extindere hotel”, cu o valoare de inventar de 4.715.429,03 lei.
Or, aceste susţineri au fost analizate şi clarificate de către Curtea de Apel Alba-Iulia care, prin considerentele Deciziei nr. 1059/CA/2009 pronunţată în Dosarul nr. 799/85/2008, reţine că imobilul Hotel L., deţinut de reclamantă, nu este un imobil nou din punct de vedere fiscal, instanţa de recurs considerând că stabilirea de către pârâtă a impozitului pe clădiri, pe perioada 01 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, prin Decizia de impunere nr. 1070493 din 07 noiembrie 2007, în funcţie de valoarea declarată de către reclamantă prin declaraţia fiscală din 2007 este în acord cu legea.
De asemenea, Tribunalul Sibiu, soluţionând acţiunea în contencios fiscal înregistrată sub Dosar nr. 1600/85/2010 şi prin care reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 78/04/2010, precum şi anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 11442 din 03 februarie 2010 în ceea ce priveşte poziţia „bloc T.A. - anexă socială - Hotel L., valoare inventar 79.826,23 lei, declaraţia 01 februarie 2006, a reţinut în considerentele sentinţei nr. 779/CA/2010, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia nr. 1724/2011, că susţinerile reclamantei în sensul că sunt două investiţii distincte din care una se referă la amenajare hotel clădire administrativă, autorizaţia de construcţie din 2006 în valoare de 2.463.390 lei şi alta reprezintă extindere Hotel L., autorizaţia din 7 octombrie 2010, investiţie în curs, nu sunt corecte.
Pentru a se ajunge la această concluzie s-a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în Dosarul nr. 799/85/2008 (fila 32), prin care s-a stabilit că valoarea Hotelului L., înregistrată în contabilitatea reclamantei la data de 30 septembrie 2007, data punerii în funcţiune după transformare, este formată din două componente: 1. valoarea vechiului pavilion administrativ în sumă de 59.031,15 lei (valoare neamortizată la 30 septembrie 2007); 2. valoarea lucrărilor de transformare în sumă de 7.178.819,31 lei, reprezentând valoarea cheltuielilor angajate pentru transformarea pavilionului administrativ în hotel L., iar valoarea actualizată a cheltuielilor de transformare la 30 septembrie 2007 este 7.406.182 lei.
De asemenea, s-a constat că, potrivit autorizaţiei de construire din 2006 reclamanta a executat în baza proiectului elaborat pentru obţinerea autorizaţiei modificarea corpurilor de clădire existente, extinderea pe verticală a structurii iniţiale rezultând o clădire cu Sp + P + 2 şi P6, extindere pe orizontală şi recompartimentarea interioară a tuturor nivelelor şi înlocuirea în întregime a vechilor finisaje, instalaţii, raportul de expertiză tehnică în construcţii (fila 37) evidenţiindu-se faptul că în urma executării lucrărilor de transformare, modificare şi modernizare a vechii clădiri a rezultat o construcţie cu destinaţia hotel.
Cu privire la autorizaţia de construcţie din 7 octombrie 2010 (fila 88) s-a constat că autorizează executarea lucrărilor de construcţie pentru „intrarea în legalitate - extindere Hotel L.” conform procesului verbal din 4 septembrie 2007 (fila 62) prin care s-a constatat că în martie 2006 s-au început lucrări de construcţie în baza autorizaţiei din 2006, autorizaţie care nu a fost respectată, şi în care au fost consemnate lucrările executate fără autorizaţie pentru care s-a întocmit şi nota de constatare din 2009 (fila 63). Prin urmare, autorizaţia din 2010 priveşte intrarea în legalitate a investiţiei „extindere Hotel L.” şi nu o nouă investiţie, aşa cum susţine reclamanta.
Totodată, în considerentele Deciziei nr. 1724/2011, prin care Curtea de Apel Alba Iulia a soluţionat recursul declarat de către reclamantă împotriva sentinţei nr. 779/CA/2010 pronunţate de către Tribunalul Sibiu, se reţine că: „(…) aşa cu în mod corect a reţinut instanţa de fond, în cauză nu este vorba de două clădiri, cu regim de impozitare distinct, ci de una şi aceeaşi clădire ce a fost amenajată şi extinsă, în raport de care s-a determinat regimul fiscal definitiv judecat sus amintit, iar autorizaţia din 2010 priveşte intrarea în legalitate a investiţiei extindere Hotel Libra şi nu o nouă investiţie. Intrarea în legalitate nu presupune existenţa unei noi clădiri, ci aşa cum rezultă actele de la dosar, efectuarea unor lucrări interioare fără respectarea proiectului, lucrări ce nu fuseseră autorizate anterior.”
Prin urmare, având în vedere că aspectele considerate de către reclamantă a fi o eroare materială au făcut obiectul analizei instanţelor judecătoreşti care, prin hotărâri irevocabile, au constat netemeinicia susţinerilor reclamantei, în mod corect, pârâta a comunicat reclamantei faptul că declaraţia rectificativă nu poate fi operată în evidenţele fiscale, nefiind vorba despre o eroare materială strecurată în declaraţia fiscală iniţială.
Cele ce s-au arătat anterior sunt deopotrivă valabile şi în ceea ce priveşte cererea reclamantei privind anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 11442 din 03 februarie 2010, respectiv pentru suma de 558.663 lei, reprezentând impozit pe clădiri pentru „modernizare Hotel L.” şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de impunere privind stabilirea impozitului pe clădiri pe baza declaraţiei rectificative depuse la 29 octombrie 2009.
În plus, se constată că împotriva deciziei de soluţionare a contestaţiei din 2010 şi Deciziei de impunere nr. 11442 din 03 februarie 2010, reclamanta a formulat acţiunea în contencios fiscal înregistrată sub Dosar nr. 1600/85/2010 la Tribunalul Sibiu, soluţionată prin sentinţa nr. 779/CA/2010, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 78/04/2010, precum şi anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 11442 din 03 februarie 2010, în ceea ce priveşte poziţia „bloc T.A. - anexă socială - Hotel L., valoare inventar 79.826,23 lei, declaraţia 01 februarie 2006.
Reclamanta a solicitat doar anularea Deciziei de impunere nr. 11442 din 03 februarie 2010, pentru suma de 558.663 lei, reprezentând impozit pe clădiri pentru „modernizare Hotel L.”, fără a ataca şi decizia de soluţionare a contestaţie din 2010, deşi, potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. civ., la instanţa de contencios administrativ se atacă deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor, aspect care a fost pus în discuţia reclamantei de către instanţă.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea acesteia şi, pe fond, admiterea acţiunii astfel cum aceasta a fost formulată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., se arată, în esenţă, următoarele:
- instanţa de fond în mod greşit şi-a întemeiat soluţia exclusiv pe dispoziţiile Deciziei nr. 1059/CA/2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia;
- dreptul de a depune declaraţia rectificativă este prevăzut de Legea nr. 82/1991 şi de Regulamentul de aplicare a acesteia;
- susţinerea că obiectivul „ Hotel L.” reprezintă două investiţii distincte este probată cu autorizaţiile de construcţie, precum şi cu raportul de expertiză efectuat în Dosarul nr. 799/85/2008 al Tribunalului Sibiu.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie obligarea intimatei-pârâte Primăria Sibiu - Direcţia Locală Fiscală să recalculeze impozitul pe clădiri pe care recurenta-reclamantă îl datorează, potrivit „declaraţiei fiscale rectificative” comunicată la 29 octombrie 2009, cu privire la imobilul Hotel L.
Raportat la obiectul acţiunii, la probele administrate în cauză, Curtea, analizând susţinerile formulate în recurs, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, va respinge recursul formulat ca nefondat pentru următoarele considerente:
În baza declaraţiei fiscale depusă în anul 2007 de către recurenta-reclamantă SC B. SA Sibiu, privind imobilul Hotel L., pârâta-intimată a emis Decizia de impunere nr. 1070493 din 7 noiembrie 2007 prin care a fost calculat impozitul pe clădiri aferent perioadei 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007.
De precizat este faptul că la calculul acestui impozit a fost avută în vedere valoarea de inventar a acestui imobil declarată de recurentă prin declaraţia fiscală din 2007 potrivit căreia valoarea de inventar înregistrată în contabilitatea societăţii era de 7.178.819,13 lei, la data de 30 septembrie 2007.
Decizia de impunere prin care a fost stabilit impozitul plecându-se de la valoarea de inventar declarată, a fost contestată de recurenta-reclamantă printr-o acţiune în contencios administrativ care a fost soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 1059/CA/2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia.
În soluţionarea prezentei cauze, Curtea va reţine că prin Decizia civilă nr. 1059/CA/2009 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că imobilul Hotel L. deţinut de recurenta-reclamantă nu este un imobil nou din punct de vedere fiscal; stabilirea impozitului pe clădiri pe perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2007, în funcţie de valoarea declarată de 7.178.819 lei, este în acord cu legea; cu privire la Hotel Libra nu se poate reţine că este vorba de două clădiri cu regim de impozitare distinct, ci de una şi aceeaşi clădire ce a fost amenajată şi extinsă, în raport de care s-a determinat regimul fiscal definitiv.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a stabilit că după emiterea unei Decizii de impunere nr. 1070493/2007 având ca bază de calcul a impozitului datorat valoarea declarată de contribuabil, decizie a cărei legalitate a fost stabilită şi printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (Decizia nr. 1059/CA/2009) nu se mai poate proceda la corectarea declaraţiei fiscale iniţiale prin care recurenta a declarat valoarea de inventar a imobilului în baza căreia s-a calculat impozitul de faţă.
Or, în cauza dedusă judecăţii, recurenta-reclamantă prin declaraţia fiscală rectificativă trimisă ca anexă intimatei-pârâte, după soluţionarea irevocabilă a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere (29 octombrie 2004) solicită de fapt recalcularea impozitului pentru Hotel L., plecându-se de la o altă valoare (4.751.429,03 lei) în loc de 7.178.819,13 lei, invocând o „eroare” de înregistrare în evidenţele contabile.
În mod evident însă, având în vedere ceea ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă mai sus amintită, nu poate fi reţinută existenţa unei „erori” în sensul art. 84 C. proc. fisc. şi pct. 81.1. din Normele metodologice de aplicare a C. proc. fisc., dispoziţii care reglementează situaţiile în care declaraţiile fiscale pot fi corectate de contribuabil.
Sub acest aspect, susţinerea recurentei-reclamante în sensul că „eroarea” pornise de la faptul că în contabilitate s-a trecut o singură valoare, deşi era vorba de două investiţii distincte (una „amenajare hotel” şi alta „extindere hotel”), este lipsită de orice suport legal de vreme ce acest aspect a fost analizat şi soluţionat irevocabil pe baza unor expertize efectuate în Dosarul nr. 799/85/2008 în care a fost pronunţată Decizia nr. 1059/CA/2009.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, hotărârea pronunţată fiind legală şi în deplină concordanţă, cu dispoziţiile legale aplicabile în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SA Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 252 din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2145/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 217/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
