ICCJ. Decizia nr. 233/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 233/2014
Dosar nr. 859/42/2013
Şedinţa publică de la 21 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2862 din 30 septembrie 2013, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a acţiunii prin care reclamantul N.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.T., solicita reintegrarea în funcţia de director al D.J.T. Dâmboviţa şi repararea pagubei constând în plata drepturilor salariale aferente perioadei 23 iulie 2009 - 27 aprilie 2010.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că în speţă, faţă de împrejurarea că pârâta este autoritate publică centrală, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 254 din 11 noiembrie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că drepturile solicitate de reclamant îşi au temeiul în raportul de serviciu al reclamantului, funcţionar public, cu autoritatea publică pârâtă, ceea ce atrage competenţa de judecată a tribunalului, indiferent de rangul autorităţii, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 C. proc. civ.
Verificând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Obiectul acţiunii formulate de reclamant îl constituie reintegrarea în funcţia de director al Direcţiei Judeţene pentru Tineret Dâmboviţa şi plata unor drepturi salariale.
Reclamantul are, deci, calitatea de funcţionar public iar obiectul cauzei îl constituie raportul de serviciu al acestuia cu autoritatea publică pârâtă.
Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „ Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.
Dispoziţiile legale citate stabilesc, aşadar, în favoarea tribunalelor o plenitudine de competenţă materială în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.
Aşa fiind, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul N.V. în contradictoriu cu intimatul M.T.S. în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 234/2014. Contencios. Comunicare informaţii... → |
|---|
