ICCJ. Decizia nr. 2145/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2145/2014
Dosar nr. 1239/59/2012
Şedinţa publică de la 9 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cauzei şi procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Primăria comunei B., reprezentată de Primar, a chemat în judecată pe pârâta Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea deciziei din 29 august 2012 emisă de pârâtă şi menţinerea construcţiei ce a făcut obiectul acesteia în domeniul public al comunei B.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată pentru argumentele prezentate la dosar.
Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 210 din 9 aprilie 2013, a respins acţiunea reclamantei Primăria comunei B. împotriva pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanta Primăria comunei B. a atacat decizia din 29 august 2012 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 modificată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că decizia contestată este vătămătoare pentru că imobilul ce a făcut obiectul acesteia a intrat în domeniul public al comunei B., potrivit anexei nr. 14 la hotărârea de guvern de atestare a domeniului public al judeţului Timiş.
În baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată şi modificată, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
Conform art. 21 alin. (2) din acelaşi act normativ, în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.
Ca atare, în litigiile privitoare la patrimoniul unităţilor administrativ teritoriale pot avea calitatea de reclamante numai aceste unităţi, reprezentate de primari.
În temeiul art. 77 din legea în discuţie, primăria este o structură funcţională care îndeplineşte hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, fără patrimoniu propriu, motiv pentru care nu poate avea calitate procesuală activă.
3. Recursul declarat de reclamanta Primăria comunei B.
În recursul său, reclamanta a solicitat anularea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrabilă în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că imobilul litigios a intrat în patrimoniul public al comunei şi se află în administrarea sa.
Apărările formulate de intimată
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, în raport de dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticii formulate de recurentă şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă Primăria comunei B., reprezentată de Primar, a investit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea având ca obiect anularea deciziei din 29 august 2012 emisă de intimata-pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
Prima instanţă a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, reţinând argumentele prezentate la pct. 1.2 din decizia de faţă.
Înalta Curte nu poate împărtăşi soluţia curţii de apel pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Prin actul administrativ dedus judecăţii, intimata-pârâtă a retrocedat Parohiei Ortodoxe Române B. imobilul înscris în cartea funciară a localităţii B., compus din:
- construcţie situată în comuna B., judeţul Timiş, înscrisă în cartea funciară a localităţii B.;
- teren situat în aceeaşi localitate, înscris în cartea funciară, în suprafaţă de 1.996 mp.
În preambulul actului administrativ dedus controlului de legalitate, emitentul a menţionat următoarele aspecte:
- imobilul solicitat la retrocedare a fost proprietatea Parorhiei Ortodoxe Române B. şi a fost preluat în mod abuziv, în temeiul Decretului nr. 176/1948;
- la momentul soluţionării cererilor de retrocedare, imobilul înscris în cartea funciară a localităţii B., judeţul Timiş, se află în domeniul public al comunei B. şi are destinaţia de spaţiu comercial şi spaţii de locuit, fiind folosit în temeiul unor contracte de închiriere.
Conform art. 1 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată:
„(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.”
Potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, persoana vătămată este orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ.
Ca atare, în raport de dispoziţiile normative anterior citate, reclamant, în sens de persoană vătămată, poate fi şi un terţ în raport cu autoritatea emitentă şi cu beneficiarul actului administrativ unilateral cu caracter individual.
Cu alte cuvinte, în speţa de faţă, recurenta poate fi subiect de sesizare a instanţei de contencios administrativ, în condiţiile în care, la momentul soluţionării cererilor de retrocedare, imobilul litigios se afla în domeniul public al comunei B.
Mai mult decât atât, instanţa de control judiciar constată faptul că au fost respectate prevederile art. 21 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece reclamanta a fost reprezentată în instanţă prin primar, acesta fiind şi cel care a semnat cererea de chemare în judecată.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Primăria comunei B., prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 210 din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2128/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 216/2014. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
