ICCJ. Decizia nr. 2446/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2446/2014
Dosar nr. 634/39/2012
Şedinţa publică de la 27 mai 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 373 din 14 noiembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul G.M.I., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Suceava şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, a anulat Deciziile nr. 109 din 24 noiembrie 2011 şi nr. 378 din 03 martie 2012 emise de pârâţi, a constatat că reclamantul îndeplineşte condiţiile de primire în profesia de avocat cu scutire de examen şi a obligat pârâtul Baroul Suceava să emită hotărâre în acest sens; de asemene, a respins ca prematur formulat capătul de cerere privitor la înscrierea reclamantului în Tabloul avocaţilor incompatibili.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
În aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţia României, se interpretează art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 după cum urmează:
Textul articolului analizat prevede că "la cerere, poate fi numit în profesie, cu scutire de examen: titularul diplomei de doctor în drept, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat."
Condiţia privind exercitarea acestor profesii într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumţia că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoştinţelor necesare exercitării profesiei de avocat.
Textul de lege menţionat conferă persoanelor care au deţinut una din funcţiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii individualizate în lege.
Condiţiile prevăzute de lege în cauză sunt îndeplinite, pârâţii sub acest aspect necontestând cererea reclamantului.
Art. 21 alin. (2) din Statul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris.
A primi o asemenea interpretare, realizată de autorităţile intimate, înseamnă a goli de conţinut şi de eficienţă prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Cât priveşte susţinerea reclamantului cu privire la deciziile pronunţate în această materie de secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie se constată că atât în deciziile invocate cât şi în alte soluţii de dată mai recentă, s-a reţinut că textul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, conferă dreptul persoanelor care au deţinut una din funcţiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi numit în profesia de avocat, cu scutire de examen şi nu o posibilitate sau o facultate.
O soluţie contrară, fără argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergenţe de jurisprudenţă care ar avea efect un climat de incertitudine şi insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (2) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Pentru cele ce preced, se vor anula Decizia nr. 378 din 03 martie 2012 a Consiliului UNBR şi Decizia nr. 109 din 24 noiembrie 2011 a Baroului Suceava şi, în baza dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, republicată, se va dispune obligarea primei pârâte la emiterea hotărârii de admitere a cererii reclamantului de primire în profesie cu scutire de examen.
Privitor la solicitarea reclamantului de obligare a primului-pârât la înscrierea în tabloul avocaţilor din Baroul Suceava, se apreciază că este prematur formulată, aceasta fiind o etapă ulterioară celei de emitere a deciziei de primire în avocatură şi condiţionată de îndeplinirea mai multor cerinţe.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
I. Recursul formulat de Baroul Suceava nu a fost timbrat, la dosarul cauzei nefiind depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.
Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost citat cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat, ca netimbrat.
II. Recursul formulat de Uniunea Naţională a Barourilor din România este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 16 alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. 51/1995, republicată.
De asemenea, rezultă din actele dosarului şi nu este contestat că intimatul-reclamant a precizat, în scris, că nu înţelege să participe la procedura pentru verificarea cunoştinţelor despre legislaţia profesiei, la care a fost invitat de către Baroul Suceava.
Prin Decizia nr. 109 din 24 noiembrie 2011, Consiliul Baroului Suceava a respins cererea de primire în profesie cu scutire de examen, ca urmare a neprezentării la verificarea cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, în forma în vigoare la data formulării/soluţionării cererii, puteau fi primite în profesia de avocat, cu scutire de examen, la cerere, persoanele care îndeplineau condiţiile enumerate la lit. a) şi b) din cadrul aceluiaşi alineat.
Se constată că legiuitorul, prin edictarea unei norme juridice permisive, sub forma sintagmei "poate fi primit în profesie", a conferit autorităţii competente un drept de apreciere discreţionar, care stă la baza prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, adoptat la Congresul Avocaţilor din România, şi justifică legalitatea acestora.
Potrivit acestor prevederi statutare, "În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat", ceea ce nu reprezintă o adăugare la dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, ci punerea în practică/exercitarea efectivă a dreptului de apreciere menţionat mai sus, care i-a fost conferit de legiuitor prin folosirea unei norme juridice permisive.
De asemenea, în scopul asigurării unei transparenţe a procedurii de verificare, care să permită instanţelor competente să controleze legalitatea exercitării dreptului de apreciere şi existenţa/inexistenţa oricărei forme de arbitrariu, prin Hotărârea nr. 902 din 11 februarie 2010, Consiliul U.N.B.R. a adoptat Ghidul de bună practică privind procedura soluţionării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, act care nu a fost atacat/constatat ca fiind nelegal.
Este adevărat că la pct. 5 Cap. II din Ghid, se prevede că verificarea cunoştinţelor va consta dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuţii libere în cadrul unui interviu, cu privire la legislaţia specifică organizării şi exercitării profesiei de avocat, dar se prevede şi că barourile pot decide ca verificarea să se facă şi în formă scrisă, cum s-a întâmplat în cauza de faţă.
Baroul Suceava a avut, aşadar, temei legal şi regulamentar să procedeze la realizarea verificării respective, la care intimatul-reclamant a declarat că nu înţelege să se prezinte.
Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este, într-adevăr, în sensul că verificarea cunoştinţelor nu trebuie transformată într-un adevărat examen, întrucât s-ar încălca dispoziţiile legale incidente speţei, însă, cum intimatul-reclamant nu s-a prezentat la testare, nici nu poate afirma că această modalitate de verificare a cunoştinţelor ar reprezenta, în realitate, un examen.
Aşadar, în contextul în care intimatul-reclamant nu s-a prezentat la invitaţia pentru verificarea cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Baroul Suceava nu şi-a putut exercita dreptul prevăzut în art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, lipsind astfel una dintre condiţiile obligatorii pentru intrarea în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În consecinţă, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul greşitei interpretări de către prima instanţă a prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 şi art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, în temeiul art. 312 din acelaşi cod, va fi admis recursul şi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii în integralitate a acţiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
Totodată, având în vedere cererea recurentei Uniunea Naţională a Barourilor din România, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., intimatului-reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul Baroul Suceava împotriva Sentinţei civile nr. 373 din 14 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge, integral, acţiunea formulată de reclamantul G.M.I.
Obligă intimatul-reclamant la plata către recurenta U.N.B.R. a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2445/2014. Contencios. Anulare acte emise de... | ICCJ. Decizia nr. 2450/2014. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
