ICCJ. Decizia nr. 248/2014. Contencios. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 248/2014
Dosar nr. 8739/2/2011
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti la data de 27 aprilie 2011, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta I.C. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii, Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti prin preşedintele consiliului de administraţie, Ministrul Sănătăţii, fostul ministru al sănătăţii C.A.Z. şi pe P.M.D., solicitând încetarea de drept a contractului de management din 26 noiembrie 2010 încheiat de ultima pârâtă, numirea unui manager interimar la spitalul menţionat, organizarea unui nou concurs pentru ocuparea funcţiei de manager cu respectarea prevederilor legale, precum şi obligarea pârâţilor la plata daunelor morale în valoare de 20.000 RON.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, în raport de prevederile art. 1833 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 95/2006 şi art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1082/2010, contractul pârâtei P.M.D. de manager al Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti a încetat de drept, urmare a dispoziţiilor sentinţei penale nr. 2418/2011 a Judecătoriei sectorului 1 prin care s-a dispus continuarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale împotriva pârâtei.
Prin sentinţa civilă nr. 11548 din 6 septembrie 2011, Judecătoria sectorului 3 a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţă pe rolul căreia la data de 7 octombrie 2011 a fost înregistrată o altă acţiune formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi şi având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de management încheiat între Ministerul Sănătăţii şi P.M.D.
Prin încheierea din 14 mai 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat incidenţa prevederilor art. 164 C. proc. civ. şi a dispus reunirea celor două cauze.
Aceeaşi instanţă a pronunţat sentinţa civilă nr. 3894 din 11 iunie 2012 prin care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, motiv pentru care a respins acţiunile conexe astfel cum au fost precizate ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta nu justifică în cauză calitatea procesuală, întrucât nu este subiect al raportului juridic născut între Ministerul Sănătăţii şi P.M.D., reprezentat de ordinul nr. 2884/2010 şi contractul de management, în baza cărora pârâta a devenit manager al Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti.
S-a constatat de asemenea, că reclamanta nu a dovedit şi, de altfel, nici nu a invocat vătămarea vreunui drept al său prin actele juridice menţionate, care să-i legitimeze calitatea procesuală.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta I.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa a procedat în mod nelegal nesoluţionând cauza pe fond şi ignorând faptul că are legitimare procesuală activă prin calitatea deţinută de salariat al Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti, al cărei drept constituţional la muncă a fost încălcat de pârâta P.M.D. prin desfacerea abuzivă a contractului de muncă şi refuzul constant de a proceda la reintegrare conform hotărârii judecătoreşti.
Reclamanta a reiterat şi în motivele de recurs considerentele pentru care s-ar impune constatarea încetării de drept a contractului de management al pârâtei P.M.D. şi a solicitat despăgubiri şi aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, din interpretarea art. 1 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, o terţă persoană are calitatea procesuală activă de a contesta un act administrativ cu caracter individual adresat unui alt subiect de drept numai în măsura în care justifică vătămarea unui drept fundamental al său prevăzut de Constituţie sau de lege ori vătămarea unui interes legitim privat.
Legea contenciosului administrativ, reglementând dreptul persoanei vătămate în drepturile sale sau într-un interes legitim de a cere anularea actului administrativ, defineşte noţiunea de „drept vătămat” ca fiind orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ, iar sintagma „interes legitim privat” ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamanta nu are legitimare procesuală activă.
Admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ este condiţionată de justificarea vătămării unui drept ori a unui interes legitim, aspectele invocate de reclamantă, constând în lezarea drepturilor sale decurgând din neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti privitoare la contractul său de muncă neputând fi circumscrise nici vreunui drept fundamental prevăzut de Constituţie şi nici interesului legitim, pretenţiile formulate cu referire la litigiul de muncă evocat putând fi valorificate numai în condiţiile dreptului comun.
În raport de soluţia dată cauzei, Curtea nu va analiza şi aspectele referitoare la fondul litigiului, expuse în motivele scrise formulate şi, reţinând că sentinţa este legală şi temeinică, va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de I.C. împotriva sentinţei civile nr. 3894 din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 243/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 250/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
