ICCJ. Decizia nr. 257/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 257/2014
Dosar nr. 5479/4/2013
Şedinţa de la 22 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Judecătoriei Găeşti, petentul P.A. a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei încheiat la data de 27 noiembrie 2012 de intimata C.N.A.D.N.R.
2. Hotărârea Judecătoriei Găeşti
Prin încheierea din 20 februarie 2013 pronunţată de Judecătoria Găeşti a fost înaintat dosarul cauzei spre competentă soluţionare Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, în temeiul art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013.
3. Hotărârea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti
Judecătoria sectorului 4 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 10731 din 22 octombrie 2013 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.
Constatându-se ivit un conflict negativ de competenţă, cauza a fost trimisă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului ivit.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei a fost săvârşită în localitatea P., judeţul Dâmboviţa, în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Găeşti, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, ci dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, art. 21, art. 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, încheiat la data de 27 noiembrie 2012 de către C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul art. 8 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, P.A. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 2.750 RON, întrucât la data de 27 noiembrie 2012 s-a constatat că vehiculul aparţinând reclamantului a circulat pe A1 Km 70 +460m, pe raza localităţii P., judeţul Dâmboviţa, fără a deţine rovinietă valabilă.
Potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 3 ianuarie 2013, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., iar potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., care are aplicabilitate generală, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
În opinia Înaltei Curţi, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului C. proc. civ.
În ceea ce priveşte dispoziţiile legale invocate de Judecătoria Găeşti, respectiv prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reţine că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal.
În cauza dedusă judecăţii, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a litigiilor sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, dispoziţii conform cărora competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentului, este localitatea P., judeţul Dâmboviţa, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Găeşti, motiv pentru care, având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Găeşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul P.A. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Găeşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 259/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 229/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
