ICCJ. Decizia nr. 2622/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2622/2014
Dosar nr. 280/32/2011
Şedinţa publică de la 4 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC "T.C." SRL, a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău şi Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău anularea Deciziei nr. 1792 din 30 decembrie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bacău având nr. de înregistrare nr. 37712 din 29 decembrie 2010, privind soluţionarea contestaţiei formulate de SC "T.C." SRL împotriva Deciziei de impunere nr. 723 din 13 septembrie 2010 emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău, a Deciziei de impunere nr. 723 din 13 septembrie 2010 emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău; a Procesului-verbal nr. 22051 din 09 septembrie 2010 încheiat, conform menţiunilor înscrise în act, de către numiţii P.G. şi S.I., inspectori principali în cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală/Serviciul de Inspecţie Fiscală; a Raportului de inspecţie fiscală nr. 22133 din 13 septembrie 2010 încheiat, conform menţiunilor înscrise în act, de către numiţii P.G. şi S.I., inspectori principali şi L.I. referent superior în cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală/Serviciul de Inspecţie Fiscală; a Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare stabilite de inspecţia fiscală din 13 septembrie 2010 înregistrate la A.I.F.Bacău; a Deciziei nr. din 13 octombrie 2010, referitoare la obligaţiile de plată accesorii, în sensul desfiinţării actelor atacate, ca fiind netemeinice şi nelegale. În motivarea acţiunii reclamanta a arătat faptul că în luna iunie 2010, s-a dispus de către Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău, în privinţa sa, un control fiscal.
În perioada efectuării aşa zisului control, I.C., a fost în concediu medical, fapt pe care l-a adus la cunoştinţa organelor fiscale, soţia acestuia I.M., prin adrese la care s-au anexat concediile medicale. S-a luat legătura telefonic cu numitul P.G., reprezentantul organului de control şi i s-a adus la cunoştinţă faptul că administratorul societăţii este bolnav, încă de la începutul lunii iunie 2010.
Dovadă că nu s-au sustras controlului fiscal este corespondenţa purtată între asociatul societăţii, I.M. şi organul de control, ataşarea concediilor medicale, solicitându-se doar o amânare temporară a controlului fiscal şi nu o suspendare a acestuia având la bază motive întemeiate - administratorul societăţii - I.C., a fost grav bolnav, s-au ataşat acte prin care prin care s-a probat incapacitatea temporară a administratorului de a fi prezent la efectuarea controlului fiscal; de asemenea, s-a solicitat ca acest control fiscal să fie reprogramat la o dată ulterioară, la data revenirii reprezentantului societăţii, dată ce urma a se stabili cu acordul organului de control, ulterior.
S-a arătat faptul că I.M., în calitate de asociat al societăţii nu a fost împuternicită şi ca atare nu reprezenta societatea. Art. 18 C. proc. fisc. invocat chiar de către organul de control, prin corespondenţa transmisă, menţionează că, contribuabilul, poate fi reprezentat printr-un împuternicit (situaţie inexistentă în cazul de faţă), sub condiţia să existe acea împuternicire iar aceasta să fie depusă la organul fiscal, fapt pe care l-am relatat şi în adresele transmise ulterior.
Arată reclamanta că a menţionat că nu au fost şi nu sunt de rea-credinţă şi nu s-a pus niciodată problema să nu prezente la dispoziţia organului fiscal actele solicitate, doar că a arătat că aceste acte trebuiesc înaintate şi semnate de cel ce reprezintă societatea, administratorul societăţii sau de o persoană împuternicită de acesta, conform art. 18 din O.G. nr. 92/2003, pentru opozabilitate. A semnalat în scris, că la data când administratorul societăţii va reveni va pune la dispoziţie toate actele şi pentru a efectua inspecţia fiscală, doar că organul de control fără a ţine cont de aceste solicitări a încheiat un act care nu reprezintă realitatea.
A mai arătat reclamanta că deşi cunoştea situaţia, organul de control s-a prezentat la sediul unităţii şi a luat legătura cu F.V., vânzător, angajat în cadrul societăţii, fapt menţionat şi în Registrul Unic de Control.
Organul de control a întocmit şi depus o plângere penală motivat de faptul că, administratorul societăţii s-ar fi sustras de la efectuarea controlului fiscal şi de la prezentarea actelor contabile, ulterior dispunându-se neînceperea urmăririi penale împotriva acestuia iar împotriva acestei soluţii organul de control nu a formulat plângere.
Mai arată reclamanta că a depus ataşat la contestaţie balanţe de verificare, bilanţurile anuale, jurnale de cumpărări, copie de pe registrele unice de control, arătând totodată că poate pune oricând la dispoziţia unui expert, organ de control facturile aferente celor 5 ani, dar nu poate efectua copii de pe acestea deoarece situaţia financiară actuală a societăţii nu permite acest fapt, dar că, oricând se poate deplasa o persoană numită de către fisc, să le verifice.
S-a mai arătat că sumele reprezentând TVA deductibilă declarată la A.F.P. pe baza cărora organele de control au estimat baza de impunere a unei TVA nejustificată, au fost declarate la AFP, în baza unor documente contabile justificative, documente care sunt conforme cu Legea nr. 82/1991 a contabilităţii şi Codul fiscal.
Reclamanta a arătat că în conformitate cu art. 65.1. din H.G. nr. 1040/2004 privind normele metodologice de aplicare ale Codului fiscal, invocate chiar de fisc, se menţionează că "estimarea bazelor de impunere va avea loc în situaţii precum sunt atunci când contribuabilul refuză să colaboreze la stabilirea de fapt fiscale, sau situaţiile în care contribuabilul obstrucţionează sau refuză acţiunea de inspecţie fiscală" or, niciuna din situaţiile prezentate în aceste norme nu coincid cu situaţia reală, având în vedere că s-a solicitat doar o amânare a controlului, situaţie probată cu documente medicale.
Referitor la deducerea TVA reclamanta a arătat că deţine documente justificative, facturi emise în conformitate cu art. 155 din C. fisc. iar organul fiscal nu a arătat ce trebuie să conţină şi cum trebuie să arate o factură, în condiţiile în care reclamanta deţine aceste documente.
A precizat reclamanta că a înregistrat şi înscris în deconturi, în perioada 01 ianuarie 2005 - 31 martie 2010, o taxă pe valoarea adăugată deductibilă în sumă totală de 1.042.176 lei, pentru toate aceste înregistrări, raportări deţinând documente justificative, conform prevederilor legale. În mod abuziv şi fără a face niciun fel de verificări a modului de contabilizare a TVA deductibilă organul de inspecţie fiscală a stabilit suma de 1.164.873 lei la care adaugă majorări de întârziere de 1.066.209 lei (fără a arăta şi evidenţia modul de calcul, scadenţa, numărul de zile, şi a indica penalitatea) fără a face niciun fel de investigaţii suplimentare privind realitatea tranzacţiilor şi, în mod abuziv, a anulat în totalitate sumele înscrise în deconturi. Organul de control avea date din care ar fi putut dispune efectuarea unui control încrucişat, potrivit art. 94 alin. (1) lit. c) C. proc. fisc., dar nu a procedat astfel, avea la dispoziţie balanţele lunare, bilanţurile anuale exemplificate, jurnalele de cumpărări în care sunt menţionaţi furnizorii, codul de înregistrare fiscală al acestora, valoarea achiziţiei, valoarea TVA, etc.)
Până la efectuarea acestui control, în perioada 2005 - 2010 societatea a avut peste 72 de acţiuni efectuate de diferite organe de control, inclusiv de organul de control care a întocmit actele atacate, conform înregistrărilor din Registrul Unic de Control al societăţii şi niciodată nu au lipsit documente contabile, avize, facturi, etc. Fără a face niciun fel de constatări pentru perioada verificată, s-au reţinut în mod ilegal şi abuziv aşa-zise neregularităţi în legătură cu condiţiile de deducere a taxei pe valoarea adăugată, iar concluziile raportului s-au materializat în decizia de impunere atacată prin care s-a stabilit pentru perioada 2005 - 2010 taxa pe valoare adăugată şi majorări de întârziere, suplimentar la plată. Stabilirea acestor sume s-a reţinut în baza documentelor depuse lunar la administraţia financiară, în sensul că societatea a achiziţionat bunuri, servicii etc. care au fost destinate în folosul operaţiunilor taxabile pentru care au fost înregistrate şi raportate facturile aferente, facturi declarate şi înregistrate în documentele contabile ale societăţii.
Prin Sentinţa civilă nr. 398 din 29 aprilie 2011, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de apel Bacău.
La termenul din 27 octombrie 2011, s-a clarificat cadrul procesual în sensul că s-a stabili că au calitate de pârâte în cauză DGFP Bacău, activitatea de Inspecţie fiscală din cadrul DGFP Bacău şi AFP Oneşti.
La data de 17 noiembrie 2011 judecata cauzei s-a suspendat din lipsa părţilor, cauza fiind repusă pe rol la data de 19 ianuarie 2012.
Prin încheierea din data de 19 ianuarie 2012 s-a admis proba cu expertiză contabilă, desemnându-se expert contabil în cauză d-na A.D.F., stabilindu-se un onorariu provizoriu de 1500 lei.
Deoarece la termenul din 26 ianuarie 2012, nicio parte nu a fost prezentă şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., cauza fiind repusă pe rol, urmare a cererii formulate de către reclamantă, pentru data de 8 noiembrie 2012.
Apărătorul reclamantei a depus la dosar Sentinţa civilă nr. 1210 din 11 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău, prin care s-a admis cererea creditoarei AFP Oneşti şi s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei pe o perioadă de 50 de zile împotriva debitoarei SC "T.C." SRL, dispunându-se ridicarea dreptului de administrare. S-a desemnat administrator judiciar provizoriu L.C. & H. SPRL.
Prin Sentinţa civilă nr. 29 din 17 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată a debitoarei SC "T.C." SRL, s-a dispus dizolvarea societăţii, confirmându-se în calitate de lichidator judiciar L.C. & H. SPRL.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 164 din 26 septembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC T.C. SRL Comuna Dofteana, judeţul Bacău, prin lichidator judiciar L.C. & H. SPRL, a dispus anularea parţială a Deciziei nr. 1792 din 30 decembrie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău - Birou Soluţionare Contestaţii, a Deciziei de impunere nr. 723 din 13 septembrie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău - AIF, a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. 22133 încheiat la data de 13 septembrie 2010 de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău - AIF, şi a Procesului-verbal nr. 22051 încheiat pe data de 9 septembrie 2010, pentru suma de 571.969 lei respingând, totodată, capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 141124 din 13 octombrie 2010/nr. 587/2012, ca neîntemeiat.
Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată şi a dispus plata onorariului de expert în sumă de 4500 lei către expert contabil A.V.D.F., conform OP din 5 decembrie 2012 pentru 1500 lei şi chitanţei din 13 iunie 2013 pentru 3000 lei.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, faptul că reclamanta a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr. 723 din 13 septembrie 2010, emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău, obiectul contestaţiei reprezentând suma totală de 2.233.131 lei, compusă din: 1.164.873 lei - taxa pe valoarea adăugată; 1.066.209 lei - majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată; 200 lei - impozit pe venituri din salarii; 68 lei - majorări de întârziere impozit pe venituri din salarii; 625 lei - contribuţie asigurări sociale datorată de angajator; 212 lei - majorări de întârziere contribuţie asigurări sociale datorată de angajator; 315 lei - contribuţie asigurări sociale reţinută de la asiguraţi; 107 lei - majorări de întârziere contribuţie asigurări sociale reţinută de la asiguraţi; 5 lei - contribuţie asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale; 2 lei - majorări de întârziere contribuţie asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale; 15 lei - contribuţie şomaj datorată de angajator; 5 lei - majorări de întârziere contribuţie şomaj datorată de angajator; 15 lei - contribuţie şomaj reţinută de la asiguraţi; 5 lei - majorări de întârziere contribuţie şomaj reţinută de la asiguraţi; 155 lei - contribuţie asigurări sănătate datorată de angajator; 53 lei - majorări de întârziere contribuţie de asigurări sănătate datorată de angajator; 165 lei - contribuţie asigurări sănătate reţinută de la asiguraţi; 56 lei - majorări de întârziere contribuţie asigurări sănătate reţinută de la asiguraţi; 25 lei - contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii datorată de angajator; 8 lei - majorări de întârziere contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii datorată de angajator; 10 lei - contribuţie la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale datorată de angajator; 3 lei - majorări de întârziere contribuţie la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale datorată de angajator.
Instanţa a reţinut că prin avizul de inspecţie fiscală din 27 mai 2010, reclamanta a fost înştiinţată că va face obiectul unei inspecţii fiscale, pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 31 martie 2010, începând cu data de 21 iunie 2010, SC T.C. SRL, luând cunoştinţă de avizul de inspecţie fiscală în data de 02 iunie 2010, prin semnarea confirmării de primire din 01 iunie 2010.
Cu toate acestea Inspecţia fiscală nu a putut fi iniţiată la data programată, respectiv, 21 iunie 2010, din culpa reclamantei, întrucât, la sediul social al contribuabilului nu a fost găsit şi nu a putut fi contactat telefonic, niciunul din cei doi asociaţi, I.C. şi I.M.
Organele de inspecţie fiscală au transmis prin poştă cu scrisoare recomandată şi cu confirmare de primire, atât la adresa sediului social al SC T.C. SRL, cât şi la adresa de domiciliu a asociatului I.M., din comuna Dofteana, jud. Bacău, două invitaţii (înregistrate la AIF Bacău sub nr. 3389 din 21 iunie 2010 şi nr. 3390 din 21 iunie 2010), prin care se solicita prezenţa administratorului/asociat I.C. şi a asociatei I.M., în data de 23 iunie 2010 la ora 9.00, la sediul organului de inspecţie fiscală, în conformitate cu prevederile art. 49 şi art. 50 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Cu adresa înregistrată la Activitatea de Inspecţie Fiscală Bacău sub nr. 18545 din 21 iunie 2010, asociatul SC T.C. SRL - I.M. a solicitat amânarea controlului fiscal, pe motiv că, asociatul/administrator I.C. este internat în spital din data de 04 iunie 2010, fără a ataşa un document din care să rezulte că, I.C. este internat în spital, situaţie faţă de care prin adresa din 25 iunie 2010, organele de control au adus la cunoştinţa petentei că, inspecţia fiscală "nu poate fi amânată" întrucât adresa prin care solicită suspendarea nu este însoţită de un document din care rezultă realitatea faptului invocat.
Totodată, i s-a adus la cunoştinţa reclamantei, că SC T.C. SRL, poate fi reprezentată în relaţiile cu organul de inspecţie fiscală, de către asociatul I.M. sau de un alt împuternicit, desemnat potrivit prevederilor art. 18 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Instanţa a reţinut că în mod corect organele de inspecţie fiscala au constatat că, SC T.C. SRL, Dofteana, nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. f) din Ordinul nr. 14/2010 privind condiţiile şi modalităţile de suspendare a inspecţiei fiscale, emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, deoarece potrivit acestor dispoziţii, Inspecţia fiscală poate fi suspendată când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii şi numai dacă neîndeplinirea acesteia împiedică finalizarea inspecţiei fiscale: f) la solicitarea scrisă a contribuabilului ca urmare a apariţiei unei situaţii obiective, confirmată de echipa de inspecţie fiscală, care conduce la imposibilitatea continuării inspecţiei fiscale.
Ori, la adresa transmisă de I.M. prin care a solicitat amânarea controlului fiscal nu a fost ataşat un document din care să rezulte că, I.C. este internat în spital.
Deoarece organele de control care s-au deplasat în zilele de 23 şi 25 iunie 2010, la sediul reclamantei, nu au găsit pe niciunul din cei doi asociaţi sau alt reprezentant legal al acesteia, astfel, au transmis prin poştă cu scrisoare recomandată şi cu confirmare de primire, atât la adresa sediului SC T.C. SRL (pe numele administratorului I.C.), cât şi la adresa de domiciliu a asociatei I.M., în localitatea Dofteana, jud. Bacău, un număr de 4 (patru) invitaţii prin care organul de inspecţie fiscala din cadrul AIF Bacău, a solicitat prezentarea documentelor financiar-contabile aparţinând SC T.C. SRL, aferente perioadei 01 ianuarie 2005 - 31 martie 2010, în vederea efectuării inspecţiei fiscale, niciunul din cei doi asociaţi şi nicio altă persoană împuternicită de aceştia, nerăspunzând invitaţiilor.
Organele de inspecţie fiscală s-au deplasat din nou, în data de 05 iulie 2010, la sediul social declarat de SC T.C. SRL Dofteana, unde a fost găsită asociata I.M., care a refuzat să pună la dispoziţie documentele societăţii, motivând acest lucru prin faptul că, fiica sa I.C., care a întocmit evidenţa contabilă, este plecată în Italia, iar soţul I.C., care are calitatea de administrator la societate, este bolnav.
Instanţa a apreciat că în situaţia în care I.M. era asociată în SC T.C. SRL Dofteana, nu se justifică motivaţia acesteia că administratorul I.C. este în concediu medical şi nepunerea de către aceasta la dispoziţia organelor fiscale a evidenţei contabile solicitate.
Instanţa fondului a reţinut că în mod întemeiat organul fiscal, a concluzionat că, reclamanta a refuzat să colaboreze la stabilirea situaţiei de fapt fiscale, să dea informaţii, să prezinte toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante pentru impunere aferente perioadei 01 ianuarie 2005 - 31 martie 2010, conform art. 106 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Deşi prin adresa din 21 decembrie 2010, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău prin Biroul de soluţionare contestaţii, a solicitat reclamantei ca, în conformitate cu art. 206 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, să depună documentele legale (facturi fiscale) care să justifice realitatea şi legalitatea operaţiunilor, prin adresa fără număr, înregistrată la Direcţia generală a finanţelor publice Bacău sub nr. 26899 din 29 decembrie 2010, SC T.C. SRL, a menţionat că, documentaţia care a fost solicitată, se afla la sediul social al societăţii.
După administrarea probei cu expertiza tehnică contabilă, instanţa a constatat că reclamanta nici la data când s-a dispus administrarea acestei probe, nu a fost în măsură să pună la dispoziţia expertului documentele contabile, în vederea stabilirii situaţiei fiscale a societăţii.
Parte din documente au fost reconstituite conform dispoziţiilor legale aplicabile acestei proceduri iar parte din documente s-a constatat că nu întrunesc condiţiile de documente justificative potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (8), lit. a - n, art. 146, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pct. 46, alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a art. 6, alin. (1) şi (2), art. 26 din Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, a O.M.E.F. nr. 3512 din 27 noiembrie 2008, ori nu au fost reconstituite în conformitate cu prevederile legale, expertul contabil în anexele nr. 3, 4, 5, 6, 7 la raportul de expertiză, în cuprinsul a 38 de pagini menţionând documentele financiar-contabile care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ pentru deducere TVA, conf. art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv documente financiar-contabile neprezentate expertului contabil dar la care s-a aplicat deducere TVA în anul 2005, 2006, 2007, 2008, 2009.
Dată fiind această situaţie, instanţa a apreciat că în mod justificat organele fiscale au reţinut că reclamanta a refuzat în mod repetat, să prezinte la control evidenţa contabilă aferentă perioadei controlate şi că aceasta nu a justificat cu documente, taxa pe valoarea adăugată deductibilă declarată prin deconturile depuse la AFP Târgu Ocna şi au procedat la estimarea bazei de impunere, potrivit prevederilor art. 64, art. 65 şi art. 67 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în sumă de 5.485.137 lei căreia îi corespunde TVA dedusă în mod nejustificat în sumă de 1.042.176 lei, întrucât au fost încălcate de către SC T.C. SRL, Dofteana, următoarele prevederi legale: art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare, republicată; art. 65 şi art. 67 din O.G. nr. 92/2003.
Instanţa de fond a apreciat însă, că deşi organele fiscale au procedat în mod corect la estimarea bazei de impunere dată fiind lipsa documentelor justificative, urmare a efectuării expertizei contabile şi a analizării documentelor prezentate de către SC T.C. SRL, se impune ca stabilirea situaţiei fiscale să se facă în raport de documentele justificative din punct de vedere fiscal şi nu prin estimare care este o modalitate subsidiară şi care se aplică numai în cazul în care nu există documente contabile.
A mai reţinut instanţa că Decizia de impunere nr. 723 din 13 septembrie 2010 priveşte obligaţii fiscale în valoare totală de 2.233.131 lei, respectiv: 1.042.176 lei taxă pentru valoarea adăugată deductibilă înregistrată în deconturile de TVA întocmite de către reclamantă în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 martie 2010 pentru care nu s-au prezentat organului de inspecţie fiscală documente justificative pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA; 122.697 lei cu titlu de regularizare taxă pe valoarea adăugată colectată înscrisă în decontul de TVA întocmit pentru luna ianuarie 2007, efectuată în sensul diminuării acesteia, fără a înscrie în declaraţia fiscală, valoarea bazei de impozitare, respectiv nu a prezentat organului de inspecţie fiscală documentele justificative aferente; 1.066.209 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 25 mai 2010, respectiv majorări de întârziere determinate până la data de 31 decembrie 2005, pentru taxa pe valoarea adăugată nejustificată în valoare de 1.164.873 lei şi 2049 lei reprezentând contribuţii şi accesorii datorate bugetului consolidat al statului, stabilite pentru H.C., întrucât SC T.C. SRL nu a încheiat în perioada 1 mai 2009 - 30 septembrie 2009, contract individual de muncă.
Apoi, tot în urma administrării expertizei contabile, instanţa a constatat faptul că la fel ca şi organele fiscale şi expertul a reţinut că reclamanta nu deţine contractul individual de muncă pentru H.C., acesta nu este evidenţiat în statele de plată întocmite pentru intervalul 1 mai 2009 - 30 septembrie 2009, suma de 2049 lei reprezentând contribuţii şi accesorii datorate bugetului consolidat al statului, fiind corect stabilită.
Pentru taxa pe valoarea adăugată în valoare de 571.969 lei, instanţa de fond a constatat că decizia de impunere nu este emisă corect, având în vedere că reclamanta a prezentat expertului contabil documente justificative din perioada 1 ianuarie 2005 - 31 martie 2010 în valoare totală de 2.860.996 lei din care taxa pe valoarea adăugată este de 456.803 lei şi a înscris în declaraţiile fiscale un TVA deductibil mai mic cu suma de 7531 lei comparativ cu cel înregistrat în evidenţa contabilă iar valoarea de 122.697 lei înregistrată în decontul aferent lunii ianuarie 2007, cu titlu de regularizare taxă pe valoarea adăugată colectată, reprezintă corecţia taxei pe valoarea adăugată înscrisă în decontul de TVA aferent lunii ianuarie 2006.
Dat fiind faptul că reclamanta pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 martie 2010 a prezentat documente financiar contabile care nu întrunesc calitatea de documente justificative în valoare de 589.979 lei din care TVA este de 94.154 lei, că nu a prezentat documente justificative în baza cărora şi-a justificat dreptul de deducere a TVA în valoare totală de 3.139.545 lei din care taxa pe valoarea adăugată este de 498.751 lei, corectitudinea diferenţei de 592.904 lei reprezentând taxă pe valoarea adăugată, nu poate fi stabilită din culpa reclamantei şi nici cea a accesoriilor în sumă de 1.066.209 lei.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că se impune anularea parţială a Deciziei de impunere nr. 723 din 13 septembrie 2010 pentru suma de 571.969 lei reprezentând debit taxă valoare adăugată (456.803 + 122.697 lei - 7531 lei).
În ceea ce priveşte cererea de anulare a Deciziei nr. 141124 din 13 octombrie 2010, (reclamanta ulterior modificând numărul acesteia, ca fiind 587/2012) instanţa a reţinut că reclamanta în motivarea acţiunii nu precizează însă care este suma contestată ce vizează aceste decizii şi nu motivează în niciun fel această solicitare.
Prin urmare, curtea de apel a dispus anularea parţială a Deciziei nr. 1792 din 30 decembrie 2010, Deciziei de impunere nr. 723 din 13 septembrie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău - AIF, RIF nr. 22133 încheiat la data de 13 septembrie 2010 de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău - AIF, Procesul-verbal nr. 22051 încheiat pe data de 9 septembrie 2010, pentru suma de 571.969 lei, şi a respins capătul de cerere privitor la anularea Deciziei nr. 141124 din 13 octombrie 2010/nr. 587/2012, ca neîntemeiat.
Asupra cererii de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate, respectiv a onorariului de expert contabil, în raport de situaţia de fapt reţinută de către instanţă, respectiv că, în mod justificat organele fiscale au reţinut că reclamanta a refuzat în mod repetat, să prezinte la control evidenţa contabilă aferentă perioadei controlate şi au procedat la estimarea bazei de impunere, dată fiind lipsa documentelor justificative, instanţa de fond a constatat că efectuarea expertizei contabile a fost dispusă pentru ca stabilirea situaţiei fiscale să se facă în raport de documentele justificative din punct de vedere fiscal şi nu prin estimare care este o modalitate subsidiară şi care se aplică numai în cazul în care nu există documente contabile.
Expertiza contabilă fiind dispusă tocmai din culpa reclamantei, instanţa a apreciat că pârâtele nu sunt în culpă procesuală sub acest aspect, motiv pentru care în temeiul art. 274 C. proc. civ., a respins cererea privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Instanţa a dispus plata onorariului de expert în sumă de 4500 lei către expert contabil A.V.D.F.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, în nume propriu şi în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea acesteia s-a arătat că:
Referitor la respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a administratorului statutar şi special soluţia instanţei de fond este greşită, lipsită de temei legal şi bazată pe interpretarea eronată a adresei transmise de către lichidatorul judiciar. Astfel, urmare a solicitărilor repetate adresate lichidatorului judiciar C. & H. de a comunica instanţei dacă înţelege să-şi însuşească acţiunea reclamantei acesta a comunicat instanţei o adresă în care precizează ca dat fiind stadiul avansat al cauzei efectuarea expertizei, nu se mai impune renunţarea la judecată, şi totodată arată că acţiunea a fost promovată de către administratorul statutar care de altfel are şi calitatea de administrator special, invocând prevederile art. 18 din Legea nr. 85/2006. Instanţa a interpretat în mod eronat acest răspuns calificându-l drept însuşire a cererii formulate de debitoare.
Consideră reclamantul că însuşirea acţiunii trebuia să fie expresă din răspunsul lichidatorului trebuind să rezulte fără echivoc intenţia acestuia de a-şi însuşi acţiunea formulată de către reclamantă prin administratorul statutar/special. Acest fapt se impunea cu atât mai mult cu cât anterior, la solicitările insistente de a comunica că nu are cunoştinţă de acţiune şi de documentele contabile ce fac obiectul cauzei întrucât nu i-au fost puse la dispoziţie, motiv pentru care nu-şi poate însuşi acţiunea.
Totodată, având în vedere faptul că acţiunea a fost iniţiată de administratorul statutar care a devenit şi administrator special şi a invocat art. 18 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, este evident că acesta a precizat indirect că nu este necesar să-şi însuşească acţiunea.
Împotriva reclamantei prin Sentinţa civilă nr. 1210/2012 pronunţată în Dosar nr. 1985/110/2012* s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei şi ridicarea dreptului de administrare iar prin Sentinţa civilă nr. 29/2013 s-a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată.
Se solicită a se avea în vedere limitele mandatului administratorului special, astfel cum sunt reglementate la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 precum şi faptul că societăţile aflate în procedura insolvenţei sunt reprezentate în faţa instanţelor de judecată în conformitate cu art. 20 din aceeaşi lege de către administratorul/lichidatorul judiciar.
În vederea soluţionării corecte a excepţiei lipsei calităţii de reprezentat a administratorului judiciar/special se impune ca instanţa de recurs să solicite lichidatorului un punct de vedere ferm din care să rezulte fără echivoc dacă înţelege sau nu să-şi însuşească acţiunea formulată.
Sentinţa nu este motivată în drept, iar motivarea în fapt reprezintă reproducerea fidelă a concluziilor expertului, fără ca instanţa să filtreze aceste concluzii şi să-şi motiveze propria convingere să-şi aducă aportul la dezlegarea pricinii, la stabilirea adevărului.
Astfel, pentru capătul de cerere admis, respectiv pentru TVA în sumă de 571.969 lei, instanţa a reţinut doar faptul că Decizia de impunere nu a fost emisă corect, având în vedere că reclamanta a prezentat expertului contabil documente justificative-reconstituite, iar valoarea de 122.697 înregistrată în decontul aferent lunii ianuarie 2007, cu titlu de regularizare TVA colectata reprezintă corecţia taxei pe valoarea adăugata înscrisă în decontul de TVA aferent lunii ianuarie 2006.
Acest argument, simpla prezentare a documentelor nu este de natură să conducă la admiterea deductibilităţii TVA. În vederea stabilirii acestui fapt expertul şi deopotrivă instanţa trebuiau să se pronunţe cu privire la realitatea operaţiunilor efectuate şi la legislaţia fiscală referitoare la dreptul de deducere pentru achiziţii de bunuri şi servicii utilizate în folosul operaţiunilor taxabile ale reclamantei şi nu a făcut o analiză a materialului documentar neţinând seama de realitatea faptelor prezentate.
În fapt, urmare a verificării fiscale, organul de inspecţie fiscală a stabilit o bază impozabilă suplimentară în sumă totală de 6.130.911 lei, pentru care a stabilit TVA suplimentară în sumă de 1.164.873 lei. De asemenea s-au stabilit şi alte obligaţii fiscale reprezentând impozit pe venituri din salarii, contribuţii de sănătate, asigurări sociale şi de şomaj datorate de angajator sau reţinute de la angajaţi contribuţii asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii, contribuţii la fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale datorată de angajator ce nu au fost declarate de societate, la care s-au calculat majorări de întârziere, suma totală stabilită prin Decizia de impunere nr. 723/2010 fiind în cuantum de 2.233.131.lei.
În ceea ce priveşte obligaţiile fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. 723 din 13 septembrie 2010, respectiv raportul de inspecţie fiscala din 13 septembrie 2010 arătăm următoarele:
Referitor la taxa pe valoarea adăugată deductibilă
La control s-a constatat că, SC T.C. SRL Dofteana, a înscris în deconturile de taxă pe valoarea adăugată aferente perioadei 01 ianuarie 2005 - 31 martie 2010, taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1.042.176 lei, fără a prezenta la control documentele justificative, prevăzute de lege, pe baza cărora şi-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată pentru achiziţiile declarate.
Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugata în sumă de 1.042.176 lei petenta trebuia să justifice dreptul de deducere, în funcţie de felul operaţiunii cu factură fiscală care cuprinde informaţiile prevăzute 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi care este emisă pe numele său de către o persoană înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, respectiv cu un alt document prevăzut prin normele de aplicare a actului normativ mai sus menţionat.
Deşi organul de inspecţie fiscală din cadrul AIF Bacău, a solicitat prezentarea documentelor financiar-contabile aparţinând SC T.C. SRL, aferente perioadei 01 ianuarie 2005 - 31 martie 2010, în vederea efectuării inspecţiei fiscale reclamanta nu s-a conformat.
În consecinţă s-a apreciat faptul că, în mod legal şi corect organele de inspecţie fiscală, au procedat la estimarea bazei de impunere, potrivit art. 64, art. 65 şi art. 67 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în sumă de 5.485.137 lei căreia îi corespunde în mod nejustificat în suma de 1.042.176 lei, întrucât au fost încălcate de către SC T.C. SRL, Dofteana, următoarele prevederi legale:
- Art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările şi completările ulterioare, republicată;
- Art. 64, 65, 67 O.G. nr. 92/2003 din care rezultă că documentele justificative evidenţele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere, că orice contribuabil are sarcina de a dovedi actele şi faptele care a stat la baza declaraţiilor sale şi faptul că dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze.
De asemenea s-a făcut aplicarea pct. 65.1 din H.G. nr. 1040/2004 privind Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 care prevede că "Estimarea bazelor de impunere va avea loc în situaţii cum sunt:
b) contribuabilul refuza să colaboreze la stabilirea stării de fapt fiscale inclusiv, situaţiile în care contribuabilul obstrucţionează sau refuza acţiunea de inspecţie fiscală."
Faţă de aceste prevederi legale şi având în vedere situaţia de fapt astfel cu fost prezentată estimarea bazei de impunere «este o măsură obligatorie organul de inspecţie fiscală.
Totodată s-au avut în vedere prevederile art. 145, 146, 155 din Legea nr 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare în conformitate cu pct. 46 din H.G. nr. 44/2004:
"46. (1) Justificarea deducerii taxei se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevăzute la art. 146 alin. (1) din Codul fiscal, inclusiv facturi transmise pe cale electronică în condiţiile stabilite la pct. 73, care să conţină cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal".
b) Referitor la taxa pe valoarea adăugată colectată
Diferenţa suplimentară în suma de 122.697 lei stabilită de organele de inspecţie fiscală, provine din înscrierea în decontul de TVA nr. 160 din 26 februarie 2007, aferent lunii ianuarie 2007, a acestei sume la rândul 11 "regularizări taxă pe valoarea adăugată în rubrica TVA" fără a înscrie la rubrica "Valoare", baza de impozitare aferentă şi fără a justifica cu documente operaţiunea efectuată.
Organele de inspecţie fiscală au stabilit o baza impozabilă suplimentată cu suma de 645.774 lei pentru care au colectat TVA în sumă de 122.697 lei, întrucât au fost încălcate de reclamantă prevederile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, art. 140 alin. (1) şi art. 156 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu pct. 79 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Astfel, conform art. 140 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:
"(1) Cota standard este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu supuse cotelor reduse." Totodată art. 156 din aceeaşi lege menţionează".
"(1) Persoanele impozabile stabilite în România trebuie să ţină evidenţe corecte şi complete ale tuturor operaţiunilor efectuate în desfăşurarea activităţii lor economice".
Potrivi pct. 79 H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003:
"(1) În sensul art. 156 alin. (4) din C. fisc., fiecare persoană impozabilă va ţine următoarele evidenţe şi documente:
a) evidenţe contabile ale activităţii sale economice;
b) al doilea exemplar al facturilor sau altor documente emise de aceasta şi legate de activitatea sa economică;
c) facturile sau alte documente primite şi legate de activitatea să economică".
Având în vedere faptul că reclamanta nu a respectat dispoziţiile legale cu caracter imperativ mai sus invocate, atât obligaţiile fiscale stabilite cât şi modul de stabilire a bazei de impozitare - prin estimare - sunt legale şi sunt avantajul exclusiv al organului de control. Acest fapt este confirmat indirect şi de către expertul contabil care precizează că în lipsa documentelor justificative pe baza cărora şi-a exercitat dreptul de deducere nu se poate pronunţa asupra corectitudinii sumei de 592.904 lei TVA a accesoriilor în suma de 1.066.209 lei. Prin această afirmaţie referitoare la lipsa documentelor justificative se confirmă practic legalitatea măsurii luate de organul fiscal, aceea de a proceda la calculul bazei de impozitare prin estimare şi de a nu da drept de deducere pentru TVA înregistrată de reclamantă în deconturile de TVA.
4. Apărările reclamantului şi procedura derulată în recurs
I.C. - administrator statutar al SC "T.C." SRL a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât societatea intimată a fost radiată din Registrul Comerţului, ca urmare a închiderii procedurii falimentului prin Sentinţa Tribunalului nr. 322 din 3 aprilie 2014, definitivă şi executorie.
A mai arătat că recurenţii s-au înscris la masa credală a societăţii cu întreaga sumă ce face obiectul prezentei cauze.
În dovedirea susţinerilor a depus la înscrisuri apreciate de acesta ca relevante.
II. Considerentele de fapt şi de drept relevante
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
În raport de înscrisurile noi depuse în recurs, rezultă ca intimata-reclamantă SC "T.C." SRL a făcut obiectul unei proceduri de insolvenţă finalizată prin Sentinţa civilă nr. 322 din 3 aprilie 2014 prin care s-a dispus închiderea procedurii.
În cadrul acestei proceduri administratorul statutar al SC "T.C." SRL pretinde că recurenta s-ar fi înscris la masa credală cu întreaga sumă ce face obiectul prezentului dosar.
Mai mult soluţia instanţei de fond în prezenta cauză a fost contestată doar pentru anularea Deciziei nr. 1792 din 30 decembrie 2010 emisă de DGFP Bacău pentru suma de 571.969 lei. Pentru diferenţa de până la valoarea totală de 2.233.131 lei, hotărârea judecătorească nefiind contestată a intrat în autoritatea de lucru judecat.
Recurenta nu face vorbire în actele şi lucrările dosarului despre procedura insolvenţei şi nici despre înscrierea sumelor contestate la masa credală, care, fiind supuse verificărilor, judecătorul-sindic, nu mai au a fi analizate şi în prezenta procedură.
Pe de altă parte, închiderea procedurii falimentului nu are ca rezultat direct radierea reclamantei din Registrul Comerţului, cum susţine petentul I.C., astfel că societatea continuă să poată sta în justiţie.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că se impune analizarea situaţiei juridice a societăţii reclamante, precum şi faptul dacă se mai impune continuarea prezentului litigiu, aspect ce datorită probatoriu, poate fi realizat doar de către instanţa de fond.
2. Temeiul legal soluţiei adoptate în recurs
În raport de cele mai sus expuse, apreciază că recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. apare ca întemeiat, motiv pentru care îl va admite, urmând ca în temeiul dispoziţiilor 312 C. proc. civ. să caseze cauza cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, în nume propriu şi în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Iaşi împotriva Sentinţei civile nr. 164 din 26 septembrie 2013 şi a Încheierii din 19 septembrie 2013 ale Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2611/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2627/2014. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
