ICCJ. Decizia nr. 2611/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2611/2014

Dosar nr. 1773/2/2012

Şedinţa publică de la 4 iunie 2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 05 martie 2012 sub nr. 1773/2/2012, reclamanta SC "C.K." România SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Experţi de Medicina Muncii, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Sănătăţii, anularea Deciziei nr. C 313 din 23 februarie 2012 emisă de Comisia de Experţi de Medicina Muncii prin care s-a respins plângerea prealabila împotriva Hotărârii Comisiei de Experţi de Medicina Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 prin care se confirma caracterul profesional al bolii de astm bronşic al doamnei P.A.M.

În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, faptul că în mod greşit prin hotărârile contestate Comisia de Experţi de Medicina Muncii a constatat că astmul bronşic de care suferă doamna P.A.M. reprezintă boală profesională, aceasta prezentând simptome ale debutului bolii înainte de data angajării la societatea reclamantă, mai mult fiind diagnosticată şi cu "spasmofilie", boală ale cărei manifestări sunt multiple şi care putea constitui o cauză a îmbolnăvirii de astm bronşic.

Reclamanta a mai arătat că, deşi a solicitat expres, Comisia de Experţi nu a convocat reprezentanţi ai societăţii şi ai clinicii de medicina muncii cu care societatea are contract de prestări servicii, conform art. 12 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008, invocând şi faptul că membrii Comisiei nu au fost interesaţi de dosarul medical al doamnei P.A.M. din care s-ar fi putut trage concluzii corecte despre antecedentele medicale ale acesteia şi respectiv perioadele în care acestea au apărut. Reclamanta a susţinut că singurul document apreciat de Comisie ca relevant pentru a susţine caracterul profesional al bolii este decizia de concediere a salariatei P.A.M.

Reclamanta a menţionat şi faptul că hotărârea a fost luată în condiţiile în care din cei 8 membri ai comisiei, 2 au fost absenţi iar unul dintre membrii prezenţi a fost însăşi dr. E.N., şeful Secţiei de medicina a muncii din cadrul Spitalului Colentina, spital în care a fost internata P.A.M. şi unde a fost stabilit caracterul profesional al bolii. Or, într-o asemenea situaţie, pentru ca hotărârea să nu fie influenţată, doamna dr. E.N. ar fi avut posibilitatea să se abţină, lucru pe care însă nu l-a făcut.

De asemenea, reclamanta a arătat că susţinerile Comisiei de Experţi nu sunt susţinute nici determinările toxicologice periodice făcute de DSP Prahova cu privire la nivelul noxelor de la locul de muncă al salariatei, din care reiese că, în toata perioada în care a fost salariată, noxele au fost sub limita admisă de lege. Aşadar, noxele înregistrate la locul de muncă al salariatei nu puteau să conducă la îmbolnăvirea acesteia de astm bronşic.

La data de 21 martie 2012, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în motivarea căreia a arătat că actul administrativ a cărui anulare este cerută, Hotărârea Comisiei de experţi de Medicina Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 este emisă de către Ministerul Sănătăţii. De asemenea, pârâtul a invocat excepţia netimbrării acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că, prin Hotărârea nr. 289 din 04 noiembrie 2011, Comisia de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a confirmat caracterul profesional al bolii de astm bronşic şi boala profesională a d-nei P.A.M., procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională din 30 iunie 2011 emis de DSP Prahova fiind anulat.

Pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii a depus întâmpinare la data de 12 aprilie 2012 prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică. De asemenea, pârâta a invocat excepţia lipsei obiectului cererii de chemare în judecată, precizând că aceasta trebuia să aibă ca obiect de principiu anularea Hotărârii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 cu obligarea autorităţii administrative la emiterea actului administrativ şi nu anularea Deciziei nr. C 313 din 23 februarie 2012 de respingere a solicitării de revocare/anulare a hotărârii Comisiei de Experţi de Medicina Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011.

Pârâtul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare la data de 24 aprilie 2012 prin care a invocat excepţiei lipsei obiectului cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, în motivare, prezentând, în esenţă, argumente similare celor invocate de pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii prin întâmpinare.

La data de 26 aprilie 2012 reclamanta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că înţelege să formuleze contestaţie şi împotriva hotărârii Comisiei de Experţi de Medicina Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 prin care s-a confirmat caracterul de boală profesională al bolii de astmă bronşic pentru P.A.M.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29 mai 2012, instanţa a respins ca neîntemeiate excepţiile netimbrării, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată invocate de pârâţi prin întâmpinări.

De asemenea, prin încheierea de şedinţă din data de 21 iunie 2012, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a beneficiarului actelor administrative contestate, respectiv doamna P.A.M.

Prin întâmpinarea formulată la data de 28 august 2012, pârâta P.A.M. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâta a arătat că la angajarea la societatea reclamantă i s-au făcut anumite analize în urma cărora a fost declarată aptă de muncă conform fişei de aptitudini din data de 20 mai 2010. Tot la angajare i-a fost solicitată o adeverinţa medicală de la medicul de familie din care sa reiasă care sunt bolile cronice sau/şi bolile acute de care a suferit şi anul când acestea au fost descoperite, în acest document fiind făcută menţiunea "clinic sănătos", din dosarul medical nerezultând nicio boală cronică sau de alta natură.

La data 04 martie 2011, după un consult la Alergologie şi la Pneumologie, a fost diagnosticată cu alergodermie şi astm bronşic intermitent în observaţie cu menţiunea "va evita expunerea la noxe respiratorii" cu recomandarea să se adreseze serviciului de medicina muncii.

În urma controlului medical la Clinica de Medicina Muncii SC "S.M.C." S.R.L., cu care angajatorul are contract, în urma investigaţiilor făcute şi documentelor prezentate, respectiv bilet ieşire spital, scrisoare medicală, fişa de semnalare BPI, a fost emisă fişa de aptitudini din 06 iunie 2011 în care pârâta este declarată "apt condiţionat" cu următoarele recomandări - "Evită expunerea la substanţe iritante, alergizante respirator (fumuri şi gaze de uleiuri minerale). Dispensarizare medic specialist şi de familie."

De asemenea, pârâta a menţionat că din niciun act medical nu rezultă că suferea de astm bronşic sau de vreo altă boală cronică înainte de a se angaja la societatea reclamantă, prima înregistrare a diagnosticului de astm bronşic în dosarul personal medic de familie fiind din data de 04 martie 2011.

Totodată, a arătat că fiica sa a suferit de această boală în perioada 2005 - 2009, însă în prezent nu se mai află sub tratament de specialitate, precum şi faptul că soţul său a fost diagnosticat în copilărie cu bronşită asmatiformă, iar bunica acestuia are insuficienţă respiratorie cronică severă şi BPOC.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1974 din 13 iunie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC C.K. România SRL, şi a obligat reclamanta la plata către pârâta P.A.M. a sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate invocate de reclamantă:

Susţinerea reclamantei referitoare la faptul că Hotărârea nr. 289 din 04 noiembrie 2011 a fost emisă de pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii cu încălcarea prevederilor art. 12 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008 a fost respinsă, instanţa reţinând faptul că potrivit acestui text "Comisia poate convoca pentru analizarea cazurilor ce i-au fost semnalate conducători de unităţi de producţie, reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor autorităţi publice, reprezentanţi ai unităţilor medicale, precum şi alţi specialişti sau experţi", astfel încât, Comisia de Experţi de Medicina Muncii avea posibilitatea de a convoca pentru analizarea cazurilor conducători de unităţi de producţie şi reprezentaţi ai unităţilor medicale, iar nu obligaţia de a proceda în această manieră. Prin urmare, a concluzionat instanţa, neconvocarea nu poate conduce la anularea hotărârii prin care s-a stabilit caracterul de boală profesională a astmului bronşic cu care a fost diagnosticată pârâta P.A.M.

În plus, instanţa a constatat faptul că, din acest text nu rezultă că ar trebui convocaţi conducători ai unităţii de producţie în care s-a desfăşurat activitatea de către persoana cu privire la care se stabileşte caracterul de boală profesională şi reprezentanţi ai unităţilor medicale care au asigurat servicii mediale angajaţilor acestei unităţi de producţie, astfel cum susţine reclamanta.

În ceea ce priveşte susţinerea privitoare la nelegalitatea Hotărârii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 ca urmare a faptului că aceasta a fost adoptată în absenţa a 2 membrii, precum şi faptul că unul dintre membrii, dr. E.N., este şeful Secţiei de Medicina Muncii din cadrul Spitalului Colentina, în care a fost internată pârâta P.A.M. şi unde a fost stabilit caracterul profesional al bolii, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 3 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008 "Comisia este alcătuită din nouă membrii nominalizaţi în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.", iar art. 11 din acelaşi Ordin stabileşte că "(1) Hotărârile Comisiei se adoptă cu majoritate simplă de voturi, în condiţiile prezenţei a cel puţin două treimi din numărul membrilor. (2) În cazul în care unul sau mai mulţi membri ai Comisiei a/au fost implicat/implicaţi în cercetarea cazului contestat sau se află într-un alt tip de conflict de interese într-un anumit dosar, acesta/aceştia are/au obligaţia să se recuze la primirea dosarului. (3) În situaţia în care anumiţi membri ai Comisiei s-au recuzat, aceasta adoptă decizia cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, cu condiţia ca numărul de voturi favorabil deciziei adoptate să fie de minimum 5."

Din analiza Hotărârii nr. 289 din 04 noiembrie 2011, instanţa a constatat că aceasta a fost adoptată de 8 dintre cei 9 membri ai Comisiei de Experţi de Medicina Muncii, fiind aşadar eronate susţinerile reclamantei că, din cei 8 membrii, 2 au lipsit la momentul adoptării hotărârii. Mai mult, chiar şi în situaţia în care la adoptarea hotărârii ar fi lipsit 2 membri ai Comisiei, în condiţiile în care ar fi participat doar 7 membri, ar fi fost îndeplinită condiţia de cvorum, de cel puţin două treimi din numărul membrilor.

De asemenea, instanţa observă că, pentru a exista obligaţia de a se recuza la primirea dosarului, membrul Comisiei trebuie să fi fost implicat în cercetarea cazului contestat. Or, din actele medicale întocmite de Spitalul Clinic Colentina nu rezultă că dr. E.N. ar fi fost medicul care a cercetat afecţiunile medicale acuzate de pârâta P.A.M., nefiind îndeplinite condiţiile pentru incidenţa în cauză a art. 11 alin. (2) prima teză din Ordinul comun nr. 1256/443/2008.

Totodată, instanţa a reţinut că reclamanta nu a invocat şi dovedit faptul că dr. E.N. s-ar afla într-un alt tip de conflict de interese în dosarul privind pe pârâta P.A.M., conform tezei a II-a a art. 11 alin. (2) din Ordinul menţionat anterior, simpla calitate a acesteia de Şef al Clinicii de Medicina Muncii din cadrul Spitalului Clinic Colentina nefiind în opinia instanţei de natură a determina concluzia că s-ar afla în conflict de interese, astfel încât să fi avut obligaţia de a se recuza la primirea dosarului.

În plus, instanţa a apreciat că şi în ipoteza în care dr. E.N., membru al Comisiei de Experţi de Medicina Muncii, ar fi avut obligaţia de a se recuza la primirea dosarului privind pe pârâta P.A.M., nerespectarea acestei obligaţii ar fi de natură a atrage răspunderea acesteia, iar nu anularea actului adoptat de Comisie, respectiv Hotărârea nr. 289 din 04 noiembrie 2011.

În ceea ce priveşte motivele de netemeinicie invocate de reclamantă:

Instanţa a reţinut faptul că potrivit art. 5 lit. h) din Legea nr. 319/2006, boala profesională reprezintă "afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;".

Instanţa a constatat că actele medicale depuse la dosar, emise în legătură cu pârâta P.A.M., atestă caracterul de boală profesională a astmului bronşic de care suferă aceasta, concluzie ce a fost confirmată prin raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză. Astfel, în cuprinsul acestui raport de expertiză medico-legală se precizează că deşi această afecţiune nu apare la toţi indivizii expuşi în mediul profesional la substanţe toxice inhalatori/agenţi iritanţi/alergeni, ci numai la unii indivizi cu o susceptibilitate particulară la noxele profesionale, astmul bronşic nu apare întotdeauna pe un teren atopic (alergic) preexistent (cunoscut sau nu de către subiectul în cauză la momentul declanşării afecţiunii), fără a se putea face în toate cazurile o diferenţiere certă între astmul bronşic profesional şi astmul bronşic agravat de profesie (în situaţia în care astmul bronşic preexista). De asemenea, s-a arătat că în cazul pârâtei P.A.M., cel mai probabil, este vorba despre astmul bronşic profesional non-alergic (non-imunologic sau non-atopic) apărut prin expunerea la substanţe chimice organice iritante volatile din mediul profesional.

A mai reţinut instanţa faptul că, în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală s-a arătat că diagnosticul pozitiv a fost corect stabilit în clinica de profil pe baza anamnezei profesionale (expunerea la mediul profesional declanşând simptomatologia, respectiv încetarea expunerii ducând la ameliorarea simptomatologiei), simptomelor şi semnelor clinice: dispnee expiratorie, wheezing, tuse cu sau fără expectoraţie mucoasă, ş.a.; examenelor paraclinice: probele funcţionale ventilatorii (bazale şi teste farmocodinamice), testele cutanate alergologice, precum şi diagnosticul diferenţial între astmul bronşic profesional şi astmul bronşic atopic agravat de profesie, extrem de dificil în cazurile de acest gen, în cazul pârâtei P.A.M., în urma studierii întregii documentaţii medicale, neobiectivându-se teren atopic/predispoziţie genetică (ereditară), concluzia acestui raport fiind că diagnosticul de astm bronşic profesional precizat la data de 27 mai 2011 îndeplineşte criteriile unei boli profesionale întrucât afecţiunea a fost determinată de condiţiile de la locul de muncă, respectiv expunerea profesională la noxe volatile, pe fondul unei reactivităţi individuale particulare a pârâtei P.A.M.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei conform căreia pârâta P.A.M. prezenta simptome de debut de boală înainte de a se angaja la această societate, instanţa a reţinut în primul rând concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, conform cărora între afecţiunile de care aceasta a suferit anterior angajării (diagnosticele consemnate în Fişa medicală de dispensarizare) şi declanşarea astmului bronşic nu se poate face o legătură de cauzalitate.

Pe de altă parte, instanţa a constatat că, anterior angajării la societatea reclamantă, pârâtei P.A.M. nu i s-a stabilit un diagnostic de astm bronşic sau suspect de astm bronşic, iar simptomele menţionate în fişa medicală despre care face vorbire reclamanta, respectiv tuse seacă iritativă, tulburări de respiraţie şi spasmofilie, nu au fost apreciate de niciunul dintre medicii care au consultat-o, atât înainte de stabilirea acestui diagnostic, cât şi ulterior, ca reprezentând simptome premergătoare instalării astmului bronşic.

Mai mult, instanţa în acord cu cele reţinute atât pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii, cât şi Institutul Naţional de Medicină Legală, a constatat că anterior angajării la societatea reclamantă, pârâta P.A.M. a fost supusă unui control de medicina muncii, în urma căruia s-a stabilit că este aptă să presteze munca în cadrul acestei societăţi. Or, în situaţia în care pârâta ar fi suferit la acel moment de astm bronşic sau dacă simptomele pe care le-a prezentat în trecut ar fi putut fi interpretate ca reprezentând debut al acestei afecţiuni, această împrejurare s-ar fi evidenţiat în actele medicale întocmite înainte de angajare.

De altfel, instanţa a reţinut în acest sens că, prin adresa din 29 octombrie 2012, SC S.M.C. SRL, ce prestează servicii de medicina muncii societăţii SC C.K. SRL, a menţionat că potrivit raportului medical anual în urma efectuării controlului medical periodic 2011 sunt evidenţiate ca fiind diagnosticaţi cu astm bronşic în antecedente un număr de 11 angajaţi, 8 cazuri fiind înregistrate la examenul medical la angajare. Prin urmare, instanţa a constatat că societatea care prestează servicii de medicina muncii pentru reclamantă deţine dotarea umană şi tehnologică necesară pentru descoperirea unei astfel de afecţiuni la momentul efectuării examenului medical la angajare. Aşa fiind, în situaţia în care pârâta P.A.M. ar fi avut o astfel de afecţiuni, aceasta ar fi fost evidenţiată încă de la controlul de medicina muncii efectuat la angajare.

Pe de altă parte, instanţa a apreciat că nu prezintă relevanţă, sub aspectul caracterului de boală profesională a astmului bronşic de care suferă pârâta P.A.M., împrejurarea că, pe durata angajării la societatea reclamantă, aceasta nu a beneficiat decât de 6 zile de concediu medical, pentru alte motive decât astmul bronşic, şi că nu s-a prezentat niciodată la punctul de prim ajutor al companiei întrucât angajatul are dreptul a se prezenta, în vederea beneficierii de servicii medicale, la clinica medicală sau la medicul care corespunde cel mai bine aşteptărilor sale în legătură cu îndeplinirea actului medical.

De asemenea, instanţa a apreciat că suspiciunea de astm bronşic ce planează asupra copilului minor al pârâtei nu reprezintă un element în raport de care să se poate stabili existenţa bolii de astm bronşic a pârâtei anterior angajării la societatea reclamantă. Astfel, dacă ereditatea ar fi fost factorul declanşator al bolii, aceasta s-ar fi manifestat, cel mai probabil, iniţial la mamă, respectiv pârâta P.A.M., abia apoi la copil. Or, în cazul de faţă, copilul pârâtei a fost evidenţiată cu această afecţiune în anul 2005, în vreme ce diagnosticul pârâtei a fost stabilit în martie 2011. În plus, instanţa reţine că soţul pârâtei P.A.M. a fost diagnosticat în copilărie cu bronşită asmatiformă, astfel încât s-ar putea explica ereditatea în apariţia acestei afecţiuni şi la copil.

Aşadar, în condiţiile în care pârâta P.A.M. nu suferea de astm bronşic anterior angajării la societatea reclamantă, iar în urma investigaţiilor medicale efectuate nu s-a determinat existenţa unui teren atopic (alergic), iar pe cale de consecinţă a unui astm bronşic agravat de profesie, instanţa a apreciat că în mod corect pârâta Comisia de Experţi de Medicina Muncii a emis actele administrative atacate.

Totodată, instanţa a constatat că, deşi nivelul noxelor de la locul de muncă al salariatei s-a aflat în limita maximă admisă de lege, aşa cum rezultă din determinările toxicologice şi din raportul de expertiză specialitatea protecţia muncii efectuat în cauză, această împrejurare nu este de natură a determina concluzia că astmul bronşic de care suferă pârâta P.A.M. nu are caracter de boală profesională, instanţa apreciind că este necesar a se face distincţia între respectarea de către angajator a obligaţiei de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, stabilită în sarcina sa de art. 6 şi urm. din Legea nr. 319/2006, şi caracterul de boală profesională care poate fi stabilită cu privire la angajaţi.

Or, a constatat instanţa, în cauză nu s-a afirmat (nefăcând de altfel nici obiectul controlului jurisdicţional) nerespectarea acestor obligaţii din partea societăţii reclamante, nerespectare ce poate atrage sancţiuni penale sau contravenţionale, ci s-a afirmat că, datorită condiţiilor obiective în care pârâta P.A.M. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul societăţii reclamante, chiar în situaţia în care nivelul noxelor s-a situat în marja legală, aceasta s-a îmbolnăvit de astm bronşic.

Prin urmare, instanţa a concluzionat că luarea de către reclamantă a măsurilor necesare pentru respectarea propriilor obligaţii decurgând din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 cu privire la menţinerea unui nivel de noxe între limitele legale nu poate invalida caracterul de boală profesională a astmului bronşic diagnosticat în cazul pârâtei P.A.M.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a apreciat acţiunea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea pârâtei P.A.M. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţinând culpa procesuală a reclamantei, care este partea ce a căzut în pretenţii, precum şi cheltuielile de judecată efectuate de pârâta P.A.M. cu prezentul litigiu, respectiv onorariu de avocat în cuantum de 2.480 lei, conform chitanţei din 22 august 2012, în temeiul art. 274 C. proc. civ., instanţa a dispus obligarea reclamantei la plata către această pârâtă a sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC "C.K. România" SRL a declarat recurs.

Un prim motiv a vizat vicierea procedurii de judecată pe fondul cauzei întrucât:

- instanţa nu a pus în discuţia părţilor şi nu s-a pronunţat asupra probei cu interogatoriul intimatei Comisia de Experţi de Medicina Muncii pe care a solicitat-o;

- respingerea de autoritate a tuturor obiecţiunilor pe care le-a formulat faţă de cele două rapoarte de expertize efectuate în cauză.

Pe fondul cauzei s-a susţinut greşita respingere a acţiunii, în raport de probele administrate.

Astfel, Hotărârea nr. 289 din 04 noiembrie 2011 Comisiei de experţi de Medicina Muncii este lovită de nulitate deoarece unul din membrii care au votat şi au luat parte la deliberare, respectiv prof. dr. E.N. avea obligaţia legală să se recuze.

S-a mai arătat că instanţa de judecată a considerat în mod eronat că nu s-a dovedit conflictul de interese al acestei persoane, dar şi în cazul în care s-ar fi dovedit tot nu ar fi atras nulitatea hotărârii ci numai răspunderea personală a acesteia.

În urma internării în Clinica de Medicina Muncii a spitalului Colentina în perioada 23 mai - 27 mai 2011, a fost emisă fişa de semnalare BPI a suspiciunii de astm bronşic profesional pentru P.A.M. în conformitate cu prevederile Legii nr. 319/2006 legea sănătăţii şi securităţii în muncă şi a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, art. 115¹ şi urm. în data de 30 iunie 2011 o comisie formata din dr. S.E. din cadrul DSP Prahova şi ing. S.D. inspector în cadrul ITM Prahova, s-a prezentat la locul de munca al intimatei P.A.M. pentru a cerceta cazul de îmbolnăvire profesională semnalat de Clinică

În urma efectuării cercetării, s-a întocmit procesul-verbal din 30 iunie 2011 prin care s-a concluzionat că boala nu are caracter profesional. Împotriva concluziei acestui proces-verbal de cercetare efectuat de DSP Prahova, intimata P.A.M. a formulat contestaţie, înregistrată la Comisia de Experţi de Medicina Muncii în data de 05 iulie 2011.

Conflictul de interese este demonstrat de faptul că:

Prin Hotărârea nr. 289 din 04 noiembrie 2011, Comisia de Experţi de Medicina Muncii din care făcea parte şi prof. dr. E.N. a admis contestaţia şi a confirmat caracterul profesional al astmului bronşic al intimatei P.A.M.

Prof dr. E.N. deţinea funcţia de şef al Clinicii de Medicina Muncii a spitalului Colentina în perioada 23 mai - 27 mai 2011, când P.A.M. s-a internat în acest spital şi i s-a pus diagnosticul de astm bronşic profesional de către dr. A.R. prin biletul de ieşire din spital din data de 23 mai 2011.

Mai mult decât atât, dna, prof. dr. E.N. a semnat alături de dna. dr. A.R., fişa de semnalare BPI a suspiciunii de astm bronşic profesional pentru P.A.M., la externarea din spital. (acest aspect nemaifiind reţinut de către instanţa de fond)

Având în vedere implicarea acesteia în acest caz prof. dr. E.N. avea obligaţia legală să nu participe la deliberarea şi luarea hotărârii Comisiei de Experţi de Medicina Muncii cu privire la contestaţia formulată de către P.A.M. împotriva procesului-verbal de cercetare realizat de către DSP Prahova.

Or, dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordinul nr. 125/2008 pentru aprobarea componenţei şi atribuţiilor Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, legiuitorul instituie un veritabil caz de incompatibilitate în ceea ce-i priveşte pe membrii comisiei în anumite situaţii. Astfel, acest text legal dispune ca: "În cazul în care unul sau mai mulţi membri ai Comisiei a au fost implicat implicaţi în cercetarea cazului contestat sau se află într-un alt tip de conflict de interese într-un anumit dosar, acesta/aceştia au obligaţia să se recuze la primirea dosarului "Aşadar, iată cum în mod expres legea instituie obligaţia membrilor comisiei implicaţi aflaţi în situaţia prevăzută de a se recuza la primirea dosarului, pentru a nu participa la soluţionarea contestaţiei existând o prezumţie legală de subiectivism.

În raport cu aceste dispoziţii legale este evident ca în cazul contestaţiei formulate de P.A.M., datorată funcţiei deţinute la Spitalul Colentina dar mai ales a faptului ca a semnat fişa de semnalare a suspiciunii de astm bronşic profesional, dna. prof. dr. E.N. era incompatibilă, având obligaţia legală de a se recuza.

Pe de altă parte, consideră că deoarece nu s-a recuzat, a rezultat o viciere a hotărârii comisiei prin participarea sa la vot şi deliberare. Prin participarea la votul şi deliberarea comisiei, există posibilitatea să influenţeze ceilalţi membri ai comisiei chiar şi indirect, axând în vedere ca dna. prof. dr. E.N. este specializată în medicina muncii şi are autoritate profesională recunoscută în domeniul astmului bronşic profesional.

În situaţia luării unei hotărâri cu încălcarea dispoziţiilor art. II. alin. (2) din Ordinul nr. 1256/2008, sancţiunea e aceeaşi ca şi în cazul hotărârilor luate de magistraţii incompatibili, respectiv nulitatea hotărârii, chiar dacă din comisie au făcut parte mai mulţi membri care au votat la fel.

De asemenea, Comisia de Experţi de Medicina Muncii trebuia să convoace reprezentanţii societăţii recurente pentru a da dreptul la apărare, potrivit dispoziţiilor art. 12 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008 al Ministrului Sănătăţii Publice şi Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse pentru aprobarea componentei şi atribuţiilor Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse. Prin neconvocarea acestora nu a fost respectat dreptul la apărare.

Pe de altă parte, consideră că din probatoriile administrate la dosar rezultă că cele două acte administrative atacate în prezenta cauză sunt neîntemeiate, deoarece astmul bronşic cu care a fost diagnosticată intimata P.A.M. nu are caracter profesional.

I. Concluziile medicale ale Spitalului Colentina, Comisiei de Experţi şi ale raportului INME prin care s-a semnalat şi confirmat caracterul de boală profesională nu au avut ca fundament investigaţiile clinice sau paraclinice despre care se face vorbire în literatura de specialitate aşa cum a arătat pe larg în cuprinsul obiecţiunilor la raportul medico- legal.

La pagina 4 din Cursul de anul IV de Medicina "Astmul bronşic profesional" se arată că pentru a se determina dacă astmul bronşic are caracter profesional sunt necesare realizarea următoarelor investigaţii clinice care se fac sub supraveghere strictă, prin internare în Secţiile de Boli Profesionale:

- evaluarea sensibilizării la alergenul profesional:

- "in vivo" - prin teste cutanate;

- "in vitro " - IgE specifice;

- IgG;

- modificările VEMS legate de expunerea profesională;

- proba locului de muncă (Pepys) - reproducerea activităţii profesionale;

- teste bronhomotorii specifice;

- testul lui Burge, etc;

- monitorizarea PEFR 2 săptămâni în afara locului de muncă.

Investigaţii paraclinice:

- monitorizarea PEFR;

- 2 săptămâni la locul de muncă.

De asemenea şi în alte materiale de specialitate medicală, depuse la dosar se menţionează care este metodologia necesară, toate aceste materiale arătând că este nevoie de testarea cutanată şi in vitro la agentul chimic profesional bănuit a fi responsabil precum şi de faptul că e nevoie de monitorizarea locului de munca. De asemenea se arată că "Este preferabil ca efectuarea testelor, atât cutanate, cât şi bronşice să se facă cu produsele de la locul de muncă, folosite fie ca atare, fie în diluţii neiritante, fie ca extrase".

Se pare ca aceste analize nu au fost făcute nici de către Spitalul Colentina la semnalarea suspiciunii de boală profesională, nici de către Comisia de Experţi când a confirmat caracterul de boală profesională şi nici de către medicul legist la efectuarea expertizei medicale, intimata P.A.M. nefiind testată la substanţele de la locul de muncă şi nefiind nici monitorizată la locul de muncă, aşadar diagnosticul fiind pus pe bază de bănuieli şi declaraţiile subiective ale salariatei, din moment ce rezultatele la spirometrie şi radiografiile pulmonare indicau valori normale.

Medicul legist nu a realizat nici el investigaţiile medicale necesare ci a realizat expertiza numai pe baza documentelor existente la dosar şi a concluziilor şi analizelor medicilor de la Spitalul Colentina însă noi am contestat în acest dosar aceste concluzii şi analize pe care nu le consideram relevante (în raport cu literatura medicală de specialitate şi raportul medical întocmit de Dr. M.O). Examinarea personală a intimatei a fost una sumară.

Mai mult la pagina 3 din expertiza medico-legală se arată că se recomandă examen actual de specialitate Medicina Muncii pentru certitudine, ceea ce echivalează cu recunoaşterea medicului legist că nu este competent sau nu are mijloacele necesare pentru a emite o opinie ştiinţifică pertinentă.

Înainte de a se angaja la C. intimata P.A.M. a fost angajată 9 luni la U. în funcţia de ambalator detergent, aceasta fiind considerată una dintre cele mai expuse profesiuni la riscul de îmbolnăvire de astm bronşic profesional conform literaturii medicale de specialitate (Cursul de anul IV de Medicină - Astmul bronşic profesional).

Prin interogatoriul administrat P.A.M. a recunoscut ca a lucrat pe acest post şi de asemenea acest fapt se menţionează şi în cuprinsul expertizei medico-legale administrate în cauza. Pe de altă parte, la dosar se găseşte o solicitare din 11 iunie 2001) pentru examenul medical de angajare în funcţia de ambalator manual la U. în secţia de detergenţi. în consecinţa consideram ca exista premize suficiente pentru a concluziona ca factorii de la acest loc de muncă au fost responsabili pentru îmbolnăvirea intimatei P.A.M. de astm bronşic. Însă boala a debutat ulterior, în perioada în care a fost angajată la societatea recurentă. Conform literaturii de specialitate boala poate debuta după luni sau ani de expunere repetată (Cursul de anul IV de Medicină - Astmul bronşic profesional).

În familia intimatei P.A.M. mai sunt încă trei persoane bolnave sau suspecte a fi bolnave de astm bronşic. Iar acestea nu au lucrat în cadrul societăţii noastre ceea ce poate însemna ca elementul care a determinat astmul bronşic este unul aflat în locuinţa.

Aşa cum rezulta din probatoriile administrate, intimata P.A.M. este posibil să aibă în familie un soţ bolnav de astm bronşic, un copil bolnav sau suspect de astm bronşic şi o bunică bolnavă de astm bronşic ceea conduce la concluzia că agentul alergen ar fi unul comun pentru toţi trei, respectiv locuinţa familială. De altfel, soţul intimatei P.A.M. a fost testat pozitiv la alergenul mucegai, aşa cum se precizează la pagina 2 a raportului de medicină legală făcut de INML în prezentul dosar.

Despre faptul că fiica intimatei P.A.M. ar fi bolnavă de astm bronşic a făcut menţiune chiar intimata în contestaţia din 05 iulie 2011 formulată împotriva procesului-verbal de cercetare realizat de către DSP Prahova. Pe de altă parte şi prin răspunsul la interogatoriul administrat în prezenta cauză dna. P.A.M. a precizat că copilul dânsei a fost suspectat de astm bronşic.

Aceste aspecte pot duce la concluzia că factorii răspunzători pentru îmbolnăvirea intimatei P.A.M. de astm bronşic sunt prezenţi în locuinţa comună a membrilor familiei sau în mediul înconjurător de la locuinţa comună, fiind notoriu (multe situaţii prezentate presa) faptul că Ploieştiul este un oraş cu aerul foarte viciat datorita existentei a unor mari poluări în oraş precum două rafinării şi a fabricii de detergenţi U.

Aşadar, nu numai factorul ereditar este cel invocat de către subscrisa, aşa cum pretinde în mod eronat instanţa de fond prin sentinţa pronunţată.

Anamneza profesională declarativă care a stat la baza recunoaşterii caracterului profesional al astmului bronşic de către Spitalul Colentina, Comisia de experţi de medicina muncii şi medicului legist, cuprinde afirmaţii subiective ale intimatei P.A.M. care nu pot fi verificate şi probate.

Având în vedere faptul că nu rezultă că s-au efectuat investigaţiilor clinice şi paraclinice necesare determinării caracterului profesional al astmului bronşic de către organele medicale principalul factor care a stat la baza concluziilor medicale criticate a fost anamneză profesională declarativă a intimatei P.A.M., realizată în baza spuselor acesteia, fără a fi dovedite.

Din aceste mijloace de probă rezultă că, noxele prezente la locul de muncă nu sunt nocive, având valori minime, iar operatorul de la acest loc de muncă nu poate intra în contact cu substanţele chimice decât accidental sau în cazul în care nu respecta regulile de protecţia muncii.

De altfel şi în cercetarea de la locul de muncă făcută de dr. S.E.din cadrul DSP Prahova se arată ca P.A.M. lucrează pe "maşină automată, carcasa prevăzută cu sistem individual exhumare, fără degajare de noxe soluţia de Cindolube fiind aplicată automat pe subansamblul pentru lubrifiere în cantitate foarte mica în cazul în care subansamblul nu alunecă (...) angajata purtând obligatoriu mănuşi de protecţie textilă cu protecţie palmară din cauciuc" Însă, foarte important este că se constată faptul că maşina la care lucra acesta era prevăzută cu sistem individual de exhaustare, nefiind degajate noxe astfel încât dispare factorul alergen incriminat de către Spitalul Colentina a fi responsabil de apariţia bolii.

Un alt aspect de natură subiectivă din anamneză profesională care demonstrează că declaraţiile intimatei P.A.M. nu sunt conforme realităţii, sunt cele referitoare la momentul apariţiei simptomelor bolii. Astfel, deşi pretinde că boala a debutat la locul de muncă în martie 2010 cu 7 - 8 crize de astm pe lună, intimata P.A.M. s-a prezentat la medic (deşi săptămânal în cadrul societăţii era prezent un doctor din cadrul clinicii medicale cu care societatea are contract) abia în martie 2011 adică după 5 luni iar nu numai că nu s-a prezentat la medic în această perioadă, dar nici măcar nu a anunţat superiorii ierarhici şi colegii de la locul de muncă despre aceste probleme grave de sănătate.

Instanţa de judecată, Spitalul Colentina şi Comisia de Experţi de Medicina Muncii au considerat în mod neîntemeiat ca astmul bronşic are caracter profesional fiind determinat de către noxele de la locul de muncă.

Determinările de noxe de la locul de muncă al intimatei arată că noxele nu au depăşit niciodată limita legală şi mai mult decât atât de multe ori noxele aveau valori minime (nedetectabile, respectiv mai mici de 0.1) de multe ori. Acest fapt rezultă din buletinele de analiză a calităţii acrului emise de către DSP Prahova (autoritatea responsabilă cu aceste măsurători conform legii) pe baza măsurătorilor realizate atât în perioada în care P.A.M. a fost angajata a societăţii cât şi în perioada anterioară şi ulterioară perioadei în care aceasta a lucrat în cadrul societăţii.

Prin urmare, instanţa de judecată reţine în mod că nivelul noxelor de la locul de muncă s-a aflat în limita maximă. În realitate, aşa cum rezultă din buletinele de analiză a noxelor emise de DSP Prahova şi depuse la dosar, nu numai că noxele de la acest loc de muncă nu au depăşit limitele legale, dar valorile înregistrate sunt foarte mici în unele cazuri fiind considerate de către autorităţi ca nedetectabile (se menţionează în buletinele de analiză, nivelul noxelor fiind mai mici de 0.1).

În fişa tehnică de siguranţă a uleiului Cindolube cu care lucra intimata nu se menţionează riscul de a se îmbolnăvi de astm bronşic şi nu se recomandă de către producător purtarea măştii de protecţie respiratorie în timpul utilizării, ceea ce înseamnă ca acest produs nu este nociv din acest punct de vedere.

Producători din Marea Britanie testează uleiul şi este obligat să indice eventualele efecte nocive asupra sănătăţii oamenilor precum şi mijloacele de protecţie individuală sau prevenţie necesare pentru a se preîntâmpina orice efecte nocive asupra sănătăţii angajaţilor.

La dosar sunt două rapoarte medicale, făcute de doi doctori diferiţi, dintre care unul făcut şi cu cercetarea locului de muncă, prin care se concluzionează ca astmul bronşic al intimatei P.A.M. nu are caracter profesional.

În raportul medical extrajudiciar întocmit de Dr. M.O. (medic expert capacitate de munca) şi în procesul-verbal din 30 iunie 2011 de cercetare de la locul de muncă de dr. S.E. (medic specialist medicina muncii din cadrul DSP Prahova) se concluzionează că astmul bronşic al intimatei P.A.M. nu e boală profesională. Aşadar cercetarea medicală făcută de DSP Prahova (în prezenţa unui inspector ITM Prahova) la locul de muncă al intimatei P.A.M. după semnalarea de către Spitalul Colentina a suspiciunii de boală profesională a concluzionat că nu este boală profesională, după observarea condiţiilor de la locul de muncă.

Ambele rapoarte medicale au fost întocmite după realizarea analizelor de către Spitalul Colentina în perioada 23 mai - 27 mai 2011 şi semnalarea suspiciunii de boala profesională.

Pe de altă parte prin raportul medical extrajudiciar întocmit de dr. M.O. se arată că concluziile expertizei medico-legale ale Spitalului Colentina şi Comisiei de Experţi nu sunt corecte având în vedere lipsa unor teste specifice, rezultatele testelor făcute precum şi datorită faptului că este ignorat termenul atopie de alergic ce reiese din lisa de consultaţie.

În acest punct de vedere se opinează că nu este boală profesională având în vedere multiple aspecte dezvoltate pe larg.

Din 20 de persoane care au lucrat pe acest post de muncă de la înfiinţarea societăţii numai P.A.M. s-a îmbolnăvit de astm bronşic după angajare:

În baza evidenţelor comunicate de către clinici de medicina muncii, în expertiza extrajudiciară de protecţia muncii s-a concluzionat că pe acelaşi post de muncă cu P.M. au mai lucrat sau lucrează încă alte 20 de persoane, dar niciuna nu s-a îmbolnăvit din această cauză de astm bronşic profesional, şi acest aspect demonstrează faptul ca condiţiile de la locul nu sunt de natură a determina îmbolnăvirea oamenilor de astm bronşic.

Susţinerile din cuprinsul raportului judiciar de protecţia muncii sunt nereale, neaprobate şi subiective, neputând fi avute în vedere pentru motivele expuse pe larg în obiecţiuni şi în punctul de vedere realizate de societatea specializată de protecţia muncii cât şi în raport cu buletinele de determinare a noxelor.

Pe de altă parte, aceste susţineri contravin concluziilor procesului-verbal de cercetare din 30 iunie 2011 realizat de DSP Prahova. Mai mult decât atât, am depus la dosarul cauzei un raport de expertiză extrajudiciară de protecţia muncii realizat în mod obiectiv care analizează circumstanţele relevante de la locul de munca al intimatei P.A.M.

3. Apărările intimatelor şi procedura derulată în recurs

Intimata P.A.M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului, arată că instanţa de fond la termenul din 4 octombrie 2012 a pus în discuţia părţilor probele solicitate de toate părţile prezente, amânând pronunţarea în vederea deliberării asupra acestora, încuviinţând în conformitate cu disp. art. 167 C. proc. civ. doar probele care ar fi putut să ducă la dezlegarea pricinii.

Prin încheierea din 11 octombrie 2012 instanţa de fond a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu interogatorii reciproce ale reclamantei şi intimatei P.A.M., expertiza de specialitate protecţia muncii, expertiza medico-legală, arătând în temeiul disp. art. 168 C. proc. civ. care sunt faptele ce vor trebui dovedite cu aceste probe.

Împrejurarea că instanţa a omis să se pronunţe în mod expres asupra respingerii probei cu interogatoriul Comisiei de Experţi de medicina Muncii nu denotă o încălcare a formelor de procedură, fiind doar o eroare materială, întrucât legătura de cauzalitate între încheierea din 4 octombrie 2012 când s-au pus în discuţia părţilor probatoriile şi încheierea de soluţionare a cererilor de probe din 11 octombrie 2012 este evidentă, în sensul ca instanţa s-a pronunţat asupra întregului probatoriu solicitat atât de către reclamanta cât şi de către intimata P.A.M.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 168 C. proc. civ. care instituie obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra probelor ce se încuviinţează, nefiind o încălcare a formelor de procedură legală nemenţionarea motivelor pentru care o probă nu este încuviinţată, interpretarea fiind aceea că instanţa nu consideră acea probă utilă, pertinentă şi concludentă soluţionării cauzei.

Obiecţiunile formulate de SC C.K. România SRL la expertiza în protecţia muncii au fost susţinute oral şi în scris de către aceasta, fiind puse în discuţia părţilor, instanţa pronunţându-se asupra lor, prin respingerea acestora ca nefondate, având în vedere ca expertul se pronunţase atât asupra stabilirii valorilor noxelor de la locul de muncă în perioada când subsemnata mi-am desfăşurat activitatea în cadrul societăţii, indicând totodată nivelul acestor noxe.

Prin expertiza în protecţia muncii expertul nu numai că răspunde obiectivelor indicate de către instanţa în urma constatărilor personale, dar analizează şi buletinele probe de aer care fuseseră emise cu producţia oprita, astfel stabilind nişte valori ale noxelor la limita, avantajând practic reclamanta.

Astfel, reclamanta a depus în faţa instanţei de fond fisele substanţelor care au dus la îmbolnăvirea mea, subsemnata depunând la rândul meu la data de 29 noiembrie 2012 o descriere detaliată a substanţelor chimice cu care intram în contact existentă la dosar.

Cele doua substanţe cu care intra în contact şi care ar fi putut produce îmbolnăvirea sa au fost Cindolube FN (efectele produsului Cindolube, menţionate chiar în fişa tehnică de siguranţă a acestui produs fiind acela că indiferent că este inhalat sau înghiţit efectul este acelaşi) şi AI FLUX 028 V12, substanţa folosita în mod obligatoriu în procesul de producţie fiind necesară sudarea materialelor din aluminiu cu mixture de hydrocarbon şi polimer. Riscurile expunerii la această substanţă erau: iritările ochilor, pielii, căilor respiratorii şi membranei mucoase, iar expunerea repetată la acesta duce la inflamările gâtului, sângerările nasului şi bronşite cronice, care în mod evident au fost constatate de către Comisia de Expertiză la momentul emiterii deciziei de BP.

Deşi analiza instanţei de fond asupra expertizei în protecţia muncii este în mod clar favorabilă reclamantei, statuându-se în sensul că în acest moment nivelul noxelor existent este la valori minim legale, recurenta tot critică hotărârea instanţei de fond considerând că expertul n-ar fi răspuns obiecţiunilor şi a creat o imagine eronată asupra condiţiilor existente în firmă.

Referitor la expertiza medico-legală, criticile aduse prin recursul de faţă, sunt similare obiecţiunilor ce au fost ridicate în faţa instanţei de fond, acestea bazându-se pe o expertiză extrajudiciară efectuată pro causa de către Dr. M.O., reprezentând în fond o opinie personală şi subiectivă a acestui medic.

Expertiza efectuată de INML a fost perfect legală, respectându-se toate dispoziţiile legale în materie şi răspunzând în mod punctual asupra obiectivelor indicate de către instanţă prin încheierea de încuviinţare a probelor.

Asupra motivului de recurs privind nulitatea Hotărârii nr. 289 din 4 noiembrie 2011 dată de împrejurarea existenţei unui motiv de recuzare a unuia dintre membrii.

Acesta a reprezentat unul din motivele principale invocate de către petenta SC C.K. SRL în acţiunea introductivă de instanţă, prin care s-a solicitat nulitatea absolută a actului administrativ atacat, judicios analizat de către instanţa de fond prin Sentinţa civilă nr. 1974/2013 a Curţii de Apel Bucureşti.

Procedura soluţionării contestaţiilor este prevăzută în mod imperativ în lege, dispoziţiile Ordinului nr. 1256/443/2008 fiind pe deplin respectate în cauză, neexistând niciun motiv care să ducă la nulitatea relativă sau absolută a actului administrativ atacat.

Recurenta consideră ca la emiterea Hotărârii nr. 289/2011 a Comisiei de Expertiză Medicina Muncii s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 11 din Ordinul nr. 1256/443/2008, existând în acest sens un conflict de interese al d-nei dr. E.N.

Nu exista niciun conflict de interese în ceea ce o privea pe dna dr. E.N., având în vedere împrejurarea ca aceasta nu s-a pronunţat anterior analizării contestaţiei, nu a fost medicul său curant, nu a consultat-o, nu s-a pronunţat cu privire la diagnosticul, numele dânsei apărând pe fişa de semnalare BP1 doar ca Şef al clinicii, neexistând astfel nicio incompatibilitate care să indice vreo obligaţie de recuzare.

Medicul care s-a implicat şi a analizat starea mea de boală, m-a monitorizat şi efectuat toate analizele necesare este d-na dr. A.R. astfel cum rezultă din biletele de ieşire din spital din 5 mai 2011 şi 27 mai 2011, Scrisorile medicale aferente, şi însăşi Fişa de semnalare BPI, asupra căruia s-a concentrat întreaga critică a recurentei.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, calitatea d-nei dr. E.N. de şef al Clinicii de Medicina Muncii din cadrul Spitalului Clinic Colentina nu indică vreun motiv de recuzare sau incompatibilitate a acesteia de a analiza în calitate de şef al Comisiei de Expertiză contestaţia subsemnatei, d-na doctor neavând vreo implicare anterioară în cercetarea cazului contestat, neexistând de altfel niciun alt tip de conflict de interese în dosarul ce a avut ca obiect soluţionarea contestaţiei formulată.

Referitor la critica privind încălcarea dreptului intimatei la apărare prin neconvocarea acestora la şedinţa Comisiei, solicită a se constata ca dispoziţiile art. 12 din Ordinul nr. 256/443/2008 nu sunt imperative, reprezentând norme de recomandare, lăsând la dispoziţia Comisiei posibilitatea convocării conducătorilor unităţilor de conducere sau a altor experţi, în situaţiile în care ar avea nevoie de informaţii suplimentare.

Neexistând obligativitatea convocării/invitării acestora la şedinţele Comisiei, rezultă că Hotărârea nr. 289/2011 este perfect legală şi temeinică.

Motivul de recurs privind netemeinicia actelor administrative atacate, întrucât în opinia recurentei boala nu are caracter profesional.

Instanţa de fond, după ce s-a pronunţat asupra respectării dispoziţiilor legale, asupra respectării procedurii emiteri actului administrativ a analizat pe fondul sau temeinicia/netemeinicia actului administrative dedus judecăţii, statuând ca atât din prisma actelor şi expertizelor depuse la dosar cât şi din prisma dispoziţiilor Legii nr. 319/2006, boala de care sufăr eu în prezent îndeplineşte condiţiile cerute pentru a reprezenta boala profesională.

Astfel, criticile recurentei referitoare la nerespectarea procedurii legale de efectuare a raportului de expertiză medico-legală întrucât nu s-ar fi efectuat testele prevăzute de un curs de medicina muncii depus de către reclamanta la dosar, au fost supuse analizei instanţei de fond odată cu obiecţiunile formulate înainte de intrarea în dezbaterea pe fond a cauzei.

Se solicită respingerea şi acestui motiv de recurs, având în vedere netemeinicia acestuia întrucât expertiza INML a fost legal efectuată, respectând normele procedurale privind efectuarea expertizelor.

Însăşi textele de lege invocate de către reclamanta demonstrează legalitate raportului de expertiză întrucât medicul legist doar dacă ar fi considerat necesară examinarea personală bazată pe o contradicţie între constatările directe şi actele medicale ar fi fost obligat să solicite încuviinţarea şi indicarea expresă de către instanţa în acest sens.

Cum însă toate rezultatele testelor şi investigaţiilor la care deja fusese supusă atestau ceea ce expertul putea constata în mod obiectiv, acesta a efectuat un raport de expertiză analizând întregul istoric medical al subsemnatei, fiecare analiza în parte, fiecare test, fiecare simptom concluzionând în mod temeinic ca boala de astm bronşic de care suferea este boală profesională.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, avute în vedere de către INML rezultă că, la momentul internării în Clinica de medicina muncii a spitalului Colentina adică în mai 2011 "eram deja investigată şi testată de către angajator, medic de familie, pneumolog, alergolog" şi era sub tratament din luna martie 2011 schimbându-se locul muncii neoficial din mediul în care lucra.

Susţinerile reclamantei referitoare la boala generalizată a familiei, aducând supoziţia că boala era dobândită în afara mediului de lucru, este infirmată de actele de la dosar.

Prin întâmpinarea formulată Comisia de Experţi de Medicina Muncii a motivat cererea de respingere a recursului ca nefondat.

Astfel, referitor la afirmaţiile recurentei reclamante că "procedura de judecată pe fondul cauzei a fost grav viciată deoarece: instanţa de judecată a omis să pună în discuţie părţilor şi să se pronunţe asupra probei cu interogatoriul intimatei Comisia de Experţi de Medicina Muncii solicitată de către societatea noastră", precizăm că instanţa de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 11 octombrie 20121 dată la care în temeiul art. 167 alin. (1) C. proc. civ. "Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere."

Faptul că instanţa de judecată nu a admis această probă solicitată de recurenta reclamantă, procedura de judecată în opinia noastră nu a fost viciată, deoarece instanţa a încuviinţat numai acele dovezi care să ducă la dezlegarea pricinii şi care vor arăta faptele care trebuiesc dovedite, iar administrarea acestora s-a făcut în ordinea statornicită de instanţă, aceasta fiind singură să aprecieze care sunt probele pertinente, concludente şi utile cauzei.

Referitor la fondul cauzei, consideră că instanţa de judecată în mod corect a respins acţiunea formulată de recurenta reclamanta în raport cu probele administrate.

Hotărârea Comisiei de Experţi de Medicina Muncii nr. 289 din 04 noiembrie 2011 a fost adoptată cu o majoritate simplă de voturi, în condiţiile prevăzute de art. 11 alin. (1) din, Ordinul comun nr. 1256/443/2008 pentru aprobarea componenţei şi atribuţiilor Comisiei de Experţi de Medicina Muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.

Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ de către d-na Prof. Dr. E.N., Şef Secţie Medicina Muncii - Spital Clinic Colentina, care stipulează:

"(2) În cazul în care unul sau mai mulţi membri ai Comisiei au fost, implicat/implicaţi în cercetarea cazului contestat sau se află într-un alt tip de conflict de interese într-un anumit dosar, acesta/aceştia are/au obligaţia să se recuze la primirea dosarului", precizăm următoarele:

Instituţia recuzării şi abţinerii este reglementată de art. 24 şi următoarele din C. proc. civ. din 09 septembrie 1865 republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Numai în cazul în care ceilalţi membrii ai Comisiei de Experţi de Medicina Muncii constată un motiv de recuzare în privinţa unui membru din Comisie, acesta poate fi respins la analizarea, confirmarea, infirmarea sau stabilirea caracterului de boală profesională.

În cazul de faţă, din documentele dosarului de cercetare, cu referire la stabilirea, diagnosticului prezumtiv de astm bronşic de natură profesională, al pârâtei P.A.M., de Spitalul Clinic Colentina, secţia Medicina Muncii, nu există nicio dovadă certă care să susţină că d-na Prof. Dr. E.N. ar fi contribuit prin investigaţii clinice la stabilirea diagnosticului, decât faptul calităţii de Şef Secţie care implică şi responsabilitatea de a viza (certifica) documente pentru a le da valabilitate că emană din partea unei instituţii publice sanitare.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei reclamante conform căreia "pârâta P.A.M. prezenta simptome de debut de boală înainte de a se angaja la această societate, instanţa de fond a reţinut în primul rând concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, conform cărora între afecţiunile de care aceasta a suferit anterior angajării (diagnosticele consemnate în Fişa medicală de dispensarizare) şi declanşarea astmului bronşic nu se poate face o legătură de cauzalitate."

În situaţia în care salariata P.A.M., ar fi avut această boala cronică, (dobândită înainte de angajare) prin supravegherea specială, respectiv examenul medical profilactic efectuat de către medicul de medicina muncii, în vederea stabilirii aptitudinii în muncă la data încadrării în muncă, boala ar fi fost depistată, consemnată în dosarul medical ca persoană în evidenţă cu boli cronice.

De altfel, instanţa de fond a observat în acest sens că, "prin adresa din 29 noiembrie 2012, SC S.M.C. S.R.L., ce prestează servicii de medicina muncii societăţii SC C.K. SRL, a menţionat că potrivit raportului medical anual în urma efectuării controlului medical periodic 2011 sunt evidenţiate ca fiind diagnosticaţi cu astm bronşic în antecedente un număr de 11 angajaţi, 8 cazuri fiind înregistrate la examenul medical la angajare."

Drept urmare instanţa de fond a constatat "că societatea care prestează servicii pentru reclamantă deţine dotarea umană şi tehnologică necesară pentru descoperirea unei astfel de afecţiuni la momentul efectuării examenului medical la angajare. Rezultă că în situaţia în care pârâta P.A.M. ar fi avut o astfel că afecţiune, aceasta ar fi fost evidenţiată încă de la controlul de medicina muncii efectuat la angajare."

Referitor la susţinerile recurentei reclamante: "Concluziile medicale ale Spitalului Colentina, Comisiei de Experţi şi ale raportului INML prin care s-a semnalat şi confirmat caracterul de boală profesională nu au avut ca fundament investigaţiile clinice sau paraclinice (...)", se precizează următoarele:

- diagnosticul medical reprezintă un ansamblu de investigaţii clinice şi paraclinice care au ca obiectiv definirea stării patologice a unui pacient. Menţionăm faptul că diagnosticul poate fi stabilit numai de către persoane calificate medical şi competenţă recunoscută în domeniu;

- diagnosticul prezumtiv, respectiv suspiciunea existenţei astmului bronşic profesional al pârâtei P.A.M. a fost stabilită de Spitalul Clinic Colentina din Municipiul Bucureşti, Secţia Medicina Muncii, în baza tabloului clinic prezent, a simptomelor subiective, a examenului obiectiv, a istoricului bolii, antecedentelor personale şi heredo-colaterale, adică a anamnezei pacientei;

- din punct de vedere paraclinic, în cadrul Spitalului Clinic Colentina, Secţia Medicina Muncii, au fost efectuate pacientei, intimatei pârâte, explorările funcţionale pulmonare, respectiv spirometrie (cu test bronhoconstrictor pozitiv la acetilcolina 1%) care au definit clar afecţiunea de care suferă doamna P.A.M. (vezi bilet de ieşire spital).

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte nerespectarea "vicierea" procedurii raportat la nepronunţarea instanţei asupra probei propusă de recurentă cu interogatoriul intimatei Comisia de Experţi de Medicina Muncii, şi la respingerea obiecţiunilor formulate la cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Cât priveşte proba cu interogatoriul Comisia de Experţi de Medicina Muncii solicitată de recurentă prin înscrisul depus la termenul din 4 octombrie 2012, câtă vreme prin încheierea din 11 octombrie 2012, instanţa a admis o parte din probele solicitate per a contrario rezultă că le-a respins pe celelalte.

Mai mult, în speţă, este vorba despre o persoană juridică de drept public - Comisia de Experţi de Medicina Muncii, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 222 alin. (1) C. proc. civ. 1865 are a răspunde în scris la interogatoriul ce i se comunică. Ori, aceasta, stând în judecată în calitate de intimată a dat răspunsuri prin întâmpinare şi precizări la probele supuse analizei, un interogatoriu neavând cum adăuga la acestea. De altfel, nici recurenta nu precizează niciunde ce alte aspecte se impuneau a fi lămurite pe calea interogatoriului.

Referitor la respingerea obiecţiunilor, "fără ca nici măcar instanţa să pună în vedere expertului judiciar să răspundă la aceste obiecţiuni", este evident că recurenta se află în eroare. Expertul nu avea de ce să răspundă la obiecţiuni câtă vreme acestea nu fuseseră admise de către instanţă. Conform textului de lege incident - art. 212 C. proc. civ. 1865, "întregirea expertizei" poate fi dispusă doar că instanţa nu se consideră lămurită. Ori, judecătorul fondului, respingând obiecţiunile, a arătat că a fost lămurit de concluziile expertizelor, nefiind ţinut de aprecierile părţilor.

Pe fondul cauzei în raport de motivele invocate, se reţin următoarele:

- Raportat la nulitatea Hotărârii nr. 289 din 4 noiembrie 2011 a Comisiei de Medicina Muncii întrucât unul dintre membrii ei - prof. dr. E.N. ar fi avut obligaţia să se recuze, faptul semnării de către aceasta a fişei de semnalare BPI, la externarea din spital şi nici calitatea acesteia de şef al Clinicii de Medicina Muncii nu se pot constitui în argumente în sprijinul susţinerilor.

Astfel, obligaţia de recuzare nu reprezintă un act de finalitate, acest lucru intervenind doar în cazul declarării ca fondate a unei astfel de cereri. Mai mult, din probele administrate nu rezultă că prof. dr. E.N. ar fi dispus singură sau împreună cu alţi medici asupra stabilirii diagnosticului prin investigaţii clinice, rolul ei - prin semnăturile depuse, fiind doar unul administrativ în considerarea funcţiei deţinute.

Celelalte argumente din recurs, circumscrise dovedirii că astmul bronşic cu care a fost diagnosticată intimata P.A.M. nu ar fi avut un caracter profesional, se dovedesc şi ele neîntemeiate.

Un prim argument, reţinut de altfel şi de către instanţa de fond, rezultă din neobservarea de către SC "S.M.C." SRL, care presta servicii de medicina muncii pentru recurentă, a respectivei boli la persoana intimată.

Pe de altă parte concluziile privind apariţia acestei boli au fost confirmate de Raportul INML, organismul îndrituit să verifice concluziile argumentate iniţial de Spitalul Colentina şi ulterior de către Comisia de Experţi de Medicina Muncii.

Rapoartele medicale extrajudiciare asupra căror concluzii insistă recurenta a fi luate în considerare în detrimentul lucrărilor cu caracter judiciar efectuate, nu pot fi primite, atât întrucât s-ar încălca principiul nemijlocirii în administrarea probelor cât şi a modului de abordare a concluziilor de către medicul ce a efectuat lucrarea dr. M.O.

Alte motive precum cele prin care se aduc argumente indirecte precum că în respectiva hală de lucru nu s-au întâlnit alte cazuri de îmbolnăviri profesionale, sau lipsa menţiunilor despre pericolul de astm bronşic de către producătorul produsului nu pot fi nici ele primite ca justificative în lipsa unor coroborări a probelor care să conducă spre o astfel de concluzie.

În aceste condiţii cum faţă de motivele invocate hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală argumentul neîncadrându-se în prevederile art. 304 şi art. 304¹ C. proc. civ. Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

Ca parte căzută în pretenţii recurenta va fi obligată conform dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată în această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC "C.K. România" SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1974 din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata P.A.M.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2014.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 2610/2014. Contencios		ICCJ. Decizia nr. 2622/2014. Contencios. Contestaţie act... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

ICCJ. Decizia nr. 2584/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2586/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2610/2014. Contencios ICCJ. Decizia nr. 2622/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2627/2014. Contencios. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2677/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Anulare acte privind reglementarea concurenţei(componentă ajutor de stat, componentă concurentă). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2703/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Suspendare executare act administrativ. Recurs