ICCJ. Decizia nr. 259/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 259/2014
Dosar nr. 3539/107/2013
Şedinţa de la 22 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Tribunalului Alba în Dosarul nr. 14076/107/2011, reclamanta C.A.S. a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. II lit. a) pct. 5 a Ordinului Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 42/77/2011 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
2. Hotărârea Tribunalului Alba.
Prin sentinţa nr. 3941/CAF/2013 din 17 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Alba s-a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. II lit. a) pct. 5 a Ordinului Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 42/77/2011, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Instanţa a constatat că excepţia de nelegalitate priveşte un act emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, astfel încât în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Instanţa a apreciat că legea procesuală aplicabilă este cea veche, întrucât se aplică unitar, pentru întreg procesul, iar nu separat pe cereri. Tribunalul a avut în vedere faptul că legea aplicabilă trebuie să fie stabilită de la iniţierea unui demers judiciar, pentru a fi predictibilă, iar schimbările legislative ulterioare neafectând litigiul în curs.
Dispoziţiile relevante ale Legii nr. 554/2004, lege specială în materie, sunt aplicabile în forma nemodificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere calitatea emitentului actului atacat, anume organ al administraţiei publice centrale, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. II lit. a) pct. 5 a Ordinului Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 42/77/2011, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
3. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia.
Prin sentinţa nr. 268 din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă instanţa a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Instanţa a reţinut că litigiul este supus, din punctul de vedere al reglementărilor aplicabile, pe de o parte, C. proc. civ. anterior, lege sub imperiul căreia a fost promovată acţiunea, iar pe de altă parte Legii nr. 554/2004 care reglementează excepţia de nelegalitate invocată în cauză.
Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 cuprind dispoziţii de procedură, care sunt de imediată aplicare, împrejurare faţă de care, la stabilirea competenţei materiale trebuie să fie avute în vedere dispoziţiile legale astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2013 şi O.U.G. nr. 4/2013.
Nu există nici un impediment referitor la aplicarea unitară a legii, astfel cum a reţinut prima instanţă. A constatat instanţa că pentru aplicarea dispoziţiilor modificate ale Legii nr. 554/2004 nu s-a prevăzut un moment ulterior al intrării în vigoare, astfel că, acestea au aplicabilitate imediată. De asemenea, nu există niciun argument ca legile speciale a căror aplicabilitate în cauză era doar ipotetică la momentul promovării acţiunii să ultraactiveze.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012 şi O.U.G. nr. 4/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. i nstanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză.
Ca atare, a constatat Curtea că la momentul invocării excepţiei de nelegalitate, 17 iunie 2013, competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri îi revine i nstanţei învestite cu fondul litigiului, indiferent de materia în care judecă.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Conflictul de competenţă ivit între Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Alba se va rezolva în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a excepţiei de nelegalitate invocată în cauză în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Înalta Curte are de stabilit, în determinarea instanţei competente a soluţiona excepţia de nelegalitate, norma de competenţă aplicabilă într-un proces început înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 76/2012, dar cu invocarea excepţiei de nelegalitate după intrarea în vigoare a acestei legi.
În opinia Înaltei Curţi, norma de competenţă astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012 se aplică numai cererilor înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului C. proc. civ.
În cauza dedusă judecăţii, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a litigiilor sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei cu acţiunea introductivă, iar dispoziţiile art. 4 aşa cum au fost modificate de Legea nr. 76/2012 se aplică doar proceselor începute după data de 15 februarie 2013.
În opinia Înaltei Curţi toate modificările aduse legilor speciale, prin Legea nr. 76/2012 în vederea realizării unei compatibilităţi cu noul C. proc. civ., sunt concepute în aşa manieră încât să-şi producă simultan efectele începând cu data intrării în vigoare a noului C. proc. civ.
În concluzie, regimul aplicabil excepţiei de nelegalitate va fi determinat în funcţie de momentul în care a început procesul la instanţa de fond, deci momentul înregistrării acţiunii la instanţă şi nu de momentul invocării unei excepţii în cadrul procesului.
În lipsa unei norme tranzitorii în acest caz, având în vedere caracterul de apărare în fond al excepţiei de nelegalitate, precum şi dispoziţiile art. 24 din noul C. proc. civ. în conformitate cu care dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, coroborate cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) care dispun faptul că procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, se aplică numai în procesele începute după data de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Având în vedere considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta C.A.S. şi pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Centru în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 260/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 257/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
