ICCJ. Decizia nr. 2689/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2689/2014
Dosar nr. 244/32/2013
Şedinţa publică de la 6 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Bacău a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative şi a solicitat anularea notei de stabilire a corecţiei financiare din 14 august 2012 şi a deciziei interne din 11 octombrie 2012, prin care s-a stabilit o corecţie financiară de 4.437 RON.
Prin sentinţa nr. 97 din 6 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Judeţul Bacău, solicitând admiterea recursului, iar în urma rejudecării, anularea în tot a actelor administrative, nota de stabilire a corecţiei financiare din 14 august 2012 şi a deciziei interne din 11 octombrie 2012, emise de Ministerul Administraţiei şi Internelor, având în vedere că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În motivele de recurs s-a arătat că prin nota de constatare s-au stabilit obligaţii de plată pentru încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice în implementarea proiectului „Proiect pilot privind realizarea unui sistem informativ modern pentru eficientizarea serviciilor livrate cetăţenilor de către administraţia publică locală în judeţul Bacău”.
Referitor la motivarea instanţei de fond, recurentul a arătat că privitor la prima cerinţă impusă pentru cei doi experţi de a avea studii superioare economice, este conformă şi impusă de natura activităţii.
Au fost invocate prevederile art. 176 şi art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, norme care ar fi fost încălcate de către instanţa de fond.
Referitor la cerinţa privitoare la capacitatea profesională, recurentul apreciază că aceasta nu încalcă art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006 pentru că a solicitat ca pentru specialişti să se facă dovada experienţei în derularea unor contracte similare şi nu experienţă în alte domenii ce nu au legătură cu obiectul contactului de finanţare, cerinţe relevante pentru atribuirea contractului de achiziţie publică.
Prin încheierea din 27 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie recursul a fost declarat admisibil în principiu, iar soluţionarea lui s-a făcut conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
După examinarea motivelor de recurs, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Soluţia instanţei de fond a fost criticată de către recurent pentru că ar fi fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, temeiul de drept fiind art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii: „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiara şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire”.
Conform art. 179 din acelaşi act normativ: „Autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, iar aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului care urmează a fi atribuit. În acest sens, nivelul cerinţelor minime solicitate prin documentaţia de atribuire, precum şi documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe trebuie să se limiteze numai la cele strict necesare pentru o se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luând în considerare exigenţele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia”.
Prin actele contestate şi în hotărârea instanţei de fond s-a reţinut că au fost încălcate aceste dispoziţii în privinţa cerinţelor minime de calificare impuse în cadrul secţiunii, capacitate profesională din fişa de date a achiziţiei.
Astfel, dacă iniţial recurentul a solicitat pentru cei trei experţi cheie ca o cerinţă existenţa unei „Diplome/certificat de expert/specialist pregătire şi implementare proiecte de investiţii cu finanţare publică nerambursabilă”, ulterior, ca urmare a solicitării de clarificări adresată autorităţii contractante, a renunţat la această cerinţă.
O altă cerinţă impusă cu nerespectarea dispoziţiilor legale a fost aceea a diplomei universitare în domeniul economic impusă pentru expertul cheie 1, manager proiect doi, partea consultantului şi expert cheie 2, expert fonduri structurale implementare. Cerinţa poate fi considerată restrictivă pentru că pot fi experţi, manager proiect şi expert fonduri structurale care să nu fie economişti, iar autoritatea contractantă nu a putut justifica introducerea acestei cerinţe.
Nici cerinţa ca fiecare expert, manager proiect din partea consultantului, expert fonduri structurale implementare şi expert achiziţii publice să facă dovada că a fost implicat în cel puţin două proiecte cu finanţare nu a fost justificată, iar aceasta are menirea de a restricţiona participarea.
Mai mult, a fost introdusă şi cerinţa ca cele două proiecte să fie „proiecte finanţate din fonduri publice nerambursabile”, cerinţă ce este, de asemenea, restrictivă pentru că nu dă posibilitatea participării la procedura de achiziţie publică a celor care au experienţă în derularea de achiziţii publice fără finanţare nerambursabilă.
Apreciind că soluţia instanţei de fond nu a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept materiale, în baza art. 496 noul C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Judeţul Bacău împotriva sentinţei civile nr. 97/2013 din 6 iunie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2014.
| ← CSJ. Decizia nr. 2601/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2697/2014. Contencios → |
|---|
