ICCJ. Decizia nr. 2711/2014. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2711/2014
Dosar nr. 2178/54/2012
Şedinţa publică de la 10 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 7918/63/2012 reclamanta D.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Colegiul Naţional „N.T.”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea acestora să emită ordinul de acordare a distincţiilor „G.L.” şi să-i plătească sumele cuvenite conform legii.
La data de 12 septembrie 2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei „precizare de acţiune” prin care a arătat că înţelege să modifice cererea iniţială, în sensul că solicită obligarea pârâţilor la acordarea premiului în bani şi a distincţiei „G.L.”.
Prin sentinţa nr. 6518 din 3 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
La această instanţă, cauza a fost înregistrată sub nr. 2178/54/2012.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1119 din 10 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea precizată având ca obiect obligaţia de face-declinare de competenţă, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit art. 13 lit. b) şi art. 114 din Legea nr. 128/1007 privind Statutul personalului didactic, Diploma de excelenţă „G.L.” se acordă cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar, cu activitate deosebită în învăţământ, iar diploma este însoţită de un premiu de 20%, 15% sau 10% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni.
Conform Metodologiei aprobate prin Ordinul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5435/2009, cu modificările ulterioare, reclamanta a fost evaluată, a primit punctajele corespunzătoare, iar dosarul a fost înaintat Inspectoratului Şcolar Judeţean.
Consiliul de administraţie al Inspectoratului a aprobat lista finală a cadrelor didactice care îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru acordarea premiului. Potrivit adresei din 5 mai 2009, listele au fost înaintate către minister, cu precizarea că se încadrează în limita de 6% din numărul total de grade didactice cu grad I din judeţul Dolj şi cu încadrarea în fondurile prevăzute de fiecare primărie.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este neîntemeiată, având în vedere că obligaţia de a emite ordinul privind distincţiile revine ministerului, în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (6) din Ordinul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5435/2006, reactualizat prin Ordinul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 4339/2008, într-un termen expres stabilit.
Documentaţia a fost înaintată, astfel încât neîndeplinirea obligaţiei echivalează, în opinia reclamantei, cu un refuz nejustificat asimilat actului administrativ. Prin urmare, există identitate între persoana pârâtului şi cel ce poate fi obligat în raportul dedus judecăţii.
Este adevărat că pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nu-i revin obligaţii legale privind plata efectivă a premiului aferent distincţiei, însă calitatea procesuală pasivă se apreciază în ansamblul, raportat la obiectul acţiunii cu cele două petite.
În anul 2009, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului îşi motiva refuzul de soluţionare şi finalizare a procedurii de emitere a ordinului, precizând că numai trei judeţe au confirmat existenţa fondurilor, astfel încât s-a decis anularea procedurii pentru anul 2010.
În această situaţie, reclamanta nu a înţeles să aprecieze refuzul finalizării procedurii în anul 2009 prin emiterea ordinului ca fiind nejustificat, raportat la termenul expres prevăzut de lege pentru îndeplinirea obligaţiei de către minister.
În consecinţă, instanţa apreciază că a existat un consens în ce priveşte amânarea finalizării procedurii. În caz contrar, s-ar pune problema prescripţiei dreptului de a contesta refuzul ministerului în raport de art. 11 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, refuzul pârâtului de finalizare a procedurii se va analiza în raport de dispoziţiile legii în vigoare în anul 2011, când procedura a fost reluată conform adresei din 14 octombrie 2011 emisă de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Dolj şi cu referire la legislaţia anterioară.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi art. 30 alin. (7) din Legea cadru nr. 330/2009, precum şi a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 285/2010 rezultă că în anii 2010 şi 2011 nu se aplică dispoziţiile legale referitoare la acordarea premiilor individuale. Or, distincţia „G.L.” este asimilată unui premiu individual, de natură salarială, ce se acordă în legătură cu activitatea didactică.
În consecinţă, refuzul pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de a emite ordinul individual, urmat de plata premiului în bani de către pârâţii-angajatori, întemeiat pe dispoziţiile art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009, în vigoare în anul 2010 şi, respectiv art. 9 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, nu apare ca fiind nejustificat.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins acţiunea precizată ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1119 din 10 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta D.E., susţinând că este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
Hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 113 şi art. 114 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 5435/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea de distincţii şi premii personalului didactic din învăţământul preuniversitar de stat, cu modificările ulterioare.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă fără putinţă de tăgadă dreptul cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar de a beneficia, între altele, şi de Diploma „G.L.”, clasele I, a II-a şi a III-a şi de Diploma de excelenţă, în măsura în care, evident, îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislaţie pentru acordarea acestora.
Motivarea primei instanţe se bazează tocmai pe culpa pârâţilor, în special a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care nu au înţeles să-şi îndeplinească obligaţiile impuse de lege şi să emită ordinul de acordare a distincţiilor şi a premiilor aferente.
În mod greşit prima instanţă a invocat tocmai culpa intimaţilor, aceea de a nu-şi fi adus la îndeplinire obligaţia de emitere a ordinului, pentru a justifica neplata premiului şi neacordarea distincţiei.
În concluzie, pentru motivele arătate, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, iar pe fondul cauzei, admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
4. Apărările formulate de recurenţii-pârâţi
Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, inclusiv art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată la data de 12 septembrie 2012, în temeiul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta a solicitat Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale obligarea pârâţilor la acordarea premiului în bani şi a distincţiei Diploma „G.L.”.
Investită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat, la primul termen de judecată din 10 decembrie 2012, sentinţa civilă nr. 1119/2012, prin care a respins acţiunea precizată având ca obiect „obligaţia de a face - declinarea de competenţă”.
Sub un prim aspect, se observă că instanţa de contencios administrativ nu a procedat la o calificare juridică exactă a cererii intitulată „precizare de acţiune”, depusă de reclamantă la Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 12 septembrie 2012, reţinând în mod eronat că cererea de chemare în judecată a fost precizată şi că obiectul acesteia îl constituie „obligaţia de a face-declinare de competenţă”.
În realitate, cererea depusă de la data de 12 septembrie 2012 nu reprezintă o cerere precizatoare, ci o cerere modificatoare, întrucât prin intermediul acesteia reclamanta a urmărit să schimbe unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii introductive, respectiv obiectul acţiunii, în sensul că înţelege să solicite obligarea pârâţilor la acordarea primului în bani şi a distincţiei Diploma „G.L.”.
Sub un alt aspect, din analiza considerentelor sentinţei recurate se constată că prima instanţă, nu numai că nu a examinat acţiunea reclamantei, astfel cum aceasta a fost modificată, dar nici nu a reţinut că această acţiune ar fost modificată sub aspectul obiectului acesteia.
Mai mult, soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a fost motivată prin raportare la obiectul acţiunii iniţiale, respectiv obligarea pârâţilor la emiterea ordinului de acordare a distincţiilor „G.L.” şi la plata sumelor de bani cuvenite conform legii.
Aceasta, în condiţiile în care, conform dovezilor de citare aflate la dosarul cauzei, nici la Tribunalul Dolj şi nici la Curtea Apel Craiova, pârâţii nu au fost citaţi cu un exemplar al cererii modificatoare depusă de reclamantă în termenul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ., încălcându-se astfel prevederile art. 86 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se face de instanţa, din oficiu.
Din examinarea considerentelor sentinţei recurate rezultă nu numai încălcarea de către instanţă a obligaţiei instituite de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., aceea de statua în limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost modificată, ci şi motivarea confuză a hotărârii, ceea ce echivalează cu nemotivarea acesteia.
Din această perspectivă, se remarcă faptul că, pe de o parte, instanţa reţine calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în considerarea obligaţiei sale de a emite ordinul de acordare a distincţiilor, iar, pe de altă parte, precizează că reclamanta nu a înţeles să aprecieze ca fiind nejustificat refuzul finalizării procedurii în anul 2009 prin emiterea ordinului pentru că, în caz contrar, s-ar pune problema prescripţiei dreptului de a constata refuzul ministerului, în raport de art. 11 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
În plus, deşi reclamanta a susţinut că au fost îndeplinite toate condiţiile pentru acordarea premiului în bani şi a Diplomei „G.L.” în anul 2009, prima instanţă nu a stabilit cu claritate cadrul legal aplicabil cauzei, analizând refuzul pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de finalizare a procedurii prin raportare la dispoziţiile legale referitoare la acordarea premiilor individuale în anii 2010 şi 2011.
Procedând la judecata cauzei în circumstanţele expuse, fără ca împrejurări de fapt şi de drept esenţiale să fie lămurite, prima instanţă nu a cercetat, de fapt, fondul cauzei, motiv pentru care soluţia pe care Înalta Curte este chemată să o pronunţe nu poate fi decât casarea cu trimitere spre rejudecare, asigurându-se astfel părţilor toate garanţiile procesuale pe care judecata cauzei în primă instanţă le oferă, precum şi dublul grad de jurisdicţie instituit de lege în materia contenciosului administrativ.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2005, art. 304 pct. 5 şi pct. 7 art. 312 alin. (5) şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea sentinţei civile nr. 1119 din 10 decembrie 2012 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta D.E. împotriva sentinţei civile nr. 1119 din 10 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2697/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2996/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
