ICCJ. Decizia nr. 2697/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2697/2014
Dosar nr. 513/33/2012
Şedinţa publică de la 6 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu D.G.F.P. Cluj, anularea deciziei din 11 octombrie 2011 prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă, anularea în parte a deciziei de impunere din 11 mai 2011, anularea raportului de inspecţie fiscală care a stat la baza deciziei de impunere şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta D.G.F.P. Cluj a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 261 din 10 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei, a fost anulată în parte decizia de soluţionare a contestaţiei din 11 octombrie 2011, decizia de impunere din 11 mai 2011 şi raportul de inspecţie fiscală ce a stat la baza deciziei de impunere în privinţa obligaţiilor fiscale în sumă de 661.754,90 RON reprezentând TVA, impozit pe profit şi accesorii şi exonerată reclamanta de plata acestora, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată parţiale în sumă de 13.729,3 RON reprezentând onorariu expertiză, onorariu avocat, taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a arătat că în urma controlului efectuat de organele fiscale acestea au reţinut că societatea reclamantă a înregistrat în jurnalul vânzări facturi de stornare TVA fără a avea la bază o factură anterioară celei de stornare, a efectuat înregistrări, operaţiuni de decontare, de stornare ulterioară a unor servicii, fără o justificare prin documentaţie, fără a proceda la efectuarea corespunzătoare a colectării TVA, au fost efectuate o serie de plăţi pentru achiziţii bunuri prestări servicii pentru care nu avea drept de deducere pe valoare adăugată şi a efectuat operaţiuni ce nu erau scutite. Tot astfel mai reţin organele fiscale că au fost înregistrate cheltuieli care nu erau deductibile, dat fiind că nu au fost deţinute documente justificative fie nu au fost făcute în scopul realizării de venituri şi ca atare datorează impozit pe profit şi accesorii.
Urmare a constatărilor făcute prin actele încheiate au fost stabilite de organele fiscale în sarcina societăţii reclamante obligaţii suplimentare de plată în valoare totală de 2.809.311 RON reprezentând impozit pe profit, TVA, majorări şi penalităţi.
Prin decizia nr. 494 din 11 octombrie 2011 a fost admisă ca neîntemeiată contestaţia pentru suma de 89.011 RON, respinsă ca neîntemeiată contestaţia pentru suma de 1.669.758 RON, respinsă fără obiect contestaţia pentru suma de 82.479 RON diferenţe aferente anului 2009 şi respinsă ca neîntemeiată contestaţia privind diminuarea pierderii fiscale a anului 2010 cu suma de 396.961 RON.
În cauză a fost ordonată efectuarea unei expertize, iar instanţa de fond a reţinut concluziile expertului referitoare la stornările efectuate în cursul anului 2008, contravaloare motorină şi s-a aratat că înregistrările s-au făcut în baza contractelor, facturile fiind emise în perioada de valabilitate a contractelor încheiate, fac parte din operaţiunile convenite şi acoperă zona de activitate Sibiu, T.J. şi deci reflectă rezultatul unor operaţiuni reale îndeplinindu-se condiţiile pentru a se lua în considerare deductibilitatea fiscală.
Referitor la persoana fizică arată expertul că la baza operaţiunii de stornare conform explicaţiei contestatoarei a stat o factură emisă în decembrie 2007 factura nr. A şi stornată cu factura nr. B. Factura nr. A emisă pe persoană fizică C.A. nu a fost remisă însă a fost remisă o altă factură nr. C care este întocmită defectuos, iar în atare situaţie documentul nu îndeplineşte condiţiile pentru deductibilitate.
În ceea ce priveşte cheltuielile cu mobilierul arată expertul că nu s-a găsit inventarul, prin nota contabilă a fost scos din evidenţă, înregistrările nu sunt conforme cu normele contabile, iar în atare situaţie nu sunt întrunite cerinţele deductibilităţii.
Cu privire la cheltuielile efectuate cu încheierea unui elicopter se arată că documentele contabile relevă comandarea acestuia în ianuarie 2008 când erau în derulare două contracte cu SC W.S.C. SRL care ulterior operaţiunii au fost prelungite astfel că realitatea acestora relevându-se sunt îndeplinite condiţiile pentru deductibilitate.
În privinţa interpretării notei contabile din februarie 2008 arată expertul că nu este o factură cu nr. A invocată ci este o factură cu nr. C care este întocmită defectuos, însoţită de o altă factură nr. B de stornare care se referă la o factură din 2008 şi nu din 2007 şi ca atare nota nu reflectă realitatea economică pentru deductibilitate.
De asemenea arată expertul în privinţa a 32 de facturi neacceptate deductibil TVA ca nu cuprind informaţiile esenţiale prevăzute de C. fisc. şi prin urmare TVA aferent valorii mărfurilor aprovizionate nu îndeplineşte condiţiile de deductibilitate.
Mai arată expertul că în privinţa relaţiei cu furnizorul SC M. SRL nu s-au găsit bonuri consum, rapoarte producţie nu s-au făcut înregistrări şi nici nu s-au găsit inventare, în schimb s-a găsit factura din 15 decembrie 2008 prin care se facturează mobilier de bucătărie SC R.I. SRL şi acesta dovedeşte realizarea de venituri impozabile.
Totodată arată expertul că în privinţa facturii emise de SC M.G. SRL Piatra Neamţ nu se poate reţine participarea la realizarea operaţiunilor taxabile, iar în privinţa facturilor emise de firma SC W.L.S. SRL înregistrarea nu s-a făcut prin note contabile, stornarea nefiind reală.
Tot astfel arată expertul în privinţa achiziţiilor de la SC B. SA în perioada controlată nu au avut loc vânzări de peste către terţi, nici pe facturi nici în numerar nu se găseşte în administrare luciu de apă, iar în atare situaţie cheltuielile nu sunt destinate operaţiunilor impozabile.
Se mai arată de către expert în privinţa diferenţelor la TVA că societatea nu declară în decontul său TVA pe luna decembrie, nu declară la fisc şi nu face aceasta corectură până la sfârşitul anului 2010 în deconturile depuse şi ca atare diferenţa este datorată.
Referitor la achiziţia unei pompe pentru remedieri defecţiuni şi la o factură emisă de SC C.T. SRL Siliştea se arată de către expert că în documentele contabile aferente anilor 2008-2010 nu se găseşte şi nu se identifică nici o listă de inventariere, mijloace fixe, nu există contractul şi ca atare obligaţiile se datorează.
Cu privire la facturile emise de SC W.S.C. SRL, SC T.C. SRL, se arată că despăgubirile nu există, în cheltuieli deductibile nu s-a găsit ancheta administrativă legată de dauna, nu s-au realizat venituri nefiind îndeplinite condiţiile de deductibilitate însă nu se datorează accesorii dat fiind intrarea în insolvenţă a reclamantei.
În ceea ce priveşte facturile SC C.C. SRL, SC R.I. SRL şi facturile emise de către societăţi de leasing se arată că au fost înregistrate venituri în cadrul firmei în septembrie şi nu în octombrie-decembrie 2010, deci realizate operaţiuni taxabile pentru a fi acceptată deductibilitatea doar pe luna septembrie nu şi pentru perioada octombrie-decembrie pentru care obligaţiile nu întrunesc cerinţele şi prin urmare se datorează mai puţin accesoriile dată fiind insolvenţa.
În privinţa facturilor telefonice emise de SC O. SA se arată că nu s-au înregistrat venituri în decembrie, nu s-au efectuat operaţiuni taxabile pentru a se lua în considerare deductibilitatea iar în privinţa facturilor emise de SC G.P. SA nu s-a găsit contractul de închiriere, nici o notificare legată de taxarea indirectă a operaţiunilor de închiriere şi ca atare nu sunt întrunite cerinţele deductibilităţii.
Aceste cerinţe arată expertul nu sunt întrunite nici în privinţa facturii emise de SC K.S.A.T. SRL în condiţiile în care nu s-a identificat proiectul de lucrări normele de deviz, documentele de achiziţie a materialelor utilizate pentru executarea reparaţiilor, nici referinţe cantitative/valorice legate de materiale, lucrări, facturile nominalizate de contestatoare referindu-se numai la facturi prestări se servicii.
Sintetizând referitor la impozitul pe profit, la diferenţe şi obligaţii datorate expertul reia argumentele în strânsă legătură cu TVA relevând influenţa asupra profitului şi concluzionând că debitele datorate, TVA colectat, TVA deductibil impozit pe profit sunt în valoare de 645.628,35 RON însoţite de accesorii 255.016,34 RON diferenţa nefiind datorată.
Sub aceste aspecte, instanţa de fond a achiesat poziţiei exprimate prin expertiza cu câteva precizări, fiind invocate prevederile art. 21 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi art. 138 C. fisc. şi s-a spus că din normele enunţate reiese că cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse trebuie să îndeplinească anumite condiţii şi anume: să fie efectuate în cadrul activităţii desfăşurate în scopul realizării venitului; justificate prin documente, să fie cuprinse/înregistrate în cheltuielile exerciţiului financiar să respecte anumite reguli: executarea în baza unor contracte, limite s.a.
Actele dosarului atestă în parte că reclamanta a derulat operaţiuni în baza contractelor, actelor adiţionale, că în baza relaţiilor comerciale desfăşurate au fost emise facturi ce au fost înregistrate în evidenţele fiscale; că au fost efectuate plăţi în conturile cocontractanţilor, dar, cu toate acestea din acte, parte din activităţi nu rezultă a fi desfăşurate, evidenţierea acestora este făcută fără documente precum situaţii de lucrări devize, inventare. În plus unele operaţiuni nu sunt evidenţiate sau evidenţele nu concordă cu datele evocate nu conţin informații pentru o determinare a realităţii operaţiunilor. Sub acest aspect raportul de expertiză a evidenţiat existenţa sau nu a documentelor, neconcordanţele dintre documentele şi datele prezentate, lipsuri şi deficienţe a informaţiilor cerute documentelor.
Instanţa de fond a apreciat că raportat la acte nu se poate reţine că toate raporturile dintre reclamantă şi agenţii economici emitenţi ai facturilor ar fi inexistenţi că operaţiunile şi activitatea desfăşurată nu ar fi fost făcute în scopul realizării de venituri şi respectiv nu ar fi fost deţinute documentele justificative pentru cheltuielile efectuate şi pentru ca astfel să se considere că nu sunt deductibile. Susţinerile reclamantei nu au fost dovedite însă doar în privinţa unora dintre relaţii precum relaţia cu persoana fizică C.A., SC T. SRL (lipsă inventar), SC M. SRL (lipsă documente conform normelor) ş.a. susţineri ce se vădesc în parte întemeiate şi în privinţa impozitului pe profit şi accesoriile aferente acestora.
Cât priveşte taxa pe valoarea adăugată s-a reţinut că dreptul de deducere este reglementat de art. 145 C. fisc. care prin alin. (1) şi alin. (2) prevede că dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei şi ca orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile, dar au fost invocate şi prevederile art. 146 alin. (1) lit. a), art. 141 alin. (2) lit. e), art. 155 alin. (1) C. fisc. şi art. 141 alin. (3) C. fisc., dar şi Normele metodologice de aplicare a acestor dispoziţii C. fisc.
S-a susţinut că din norme reiese că deducerea TVA are loc pentru, achiziții, servicii, închiriere, ş.a., destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile şi sunt dovedite cu documente justificative ce cuprind informații complete cerute de art. 155 C. proc. fisc., că unele operațiuni sunt scutite dacă se depun actele cerute.
Așadar, deducerea poate fi acordată daca livrarea/serviciul este destinat operațiunii taxabile şi justificat prin documente -facturi, ce întrunesc cerințele de formă şi respectiv scutite dacă sau depus documentele.
Actele dosarului, susţine instanţa de fond, precum facturi atesta ca parte din acestea nu cuprind informații corecte referitoare la livrari, preţ, acte pe baza carora se fundamentează s.a. În plus nu s-au depus notificările, deconturi, situații, lucrări, inventare, acte în măsură să releve realitatea celor consemnate în facturi şi realitatea operațiunilor. Raportat la acte în situația dată a neprecizarilor exprese vizand cantitatea, preţ, şi al inexistenţei altor acte nu se poate reţine o informaţie corectă în măsură să releve conținutul operaţiunii şi respectiv ca reţinerile autorităţii ar fi în totalitate greşite. Ori, în condiţiile date a neprecizărilor situaţia reflectată de acte nu poate fi alta decât a ajustarii/anularii în parte a deducerii în condiţiile reflectate prin expertiză.
S-au făcut referiri la decizia nr. V din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ocazia soluționării recursului în interesul legii, care a statuat ca: potrivit acestor reglementări lipsite de echivoc, taxa pe valoarea adăugată nu se poate deduce şi nici nu poate fi diminuată baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit, dacă documentele justificative nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii pentru care se solicită deducerea taxei pe valoarea adăugată. (...)
Prin urmare chiar şi numai plecând de la această decizie în condiţiile în care parte din actele depuse de reclamantă nu reflectă toate informaţiile, s-a apreciat că reţinerile organelor fiscale privind nedeductibilitatea în parte sunt corecte.
Această reţinere a deductibilităţii nu poate fi greşită nici în privinţa relaţiei cu SC S.P. SA, de vreme ce nu a fost depusă notificarea legală de taxare indirectă, dar că nu poate fi omisă situaţie de insolvenţă a reclamantei ce conduce, în raport cu dispoziţiile fiscale, la exonerarea penalităţilor, iar din această perspectivă în parte reţinerile organelor fiscale sunt greşite.
S-a arătat aspectele invocate de reclamantă referitoare la jurisprudenţa C.E.J. ce relevă ca deducerea operează dacă sunt întrunite cerinţele de fond, respectiv lipsa formalităţii actului nu ar avea ca efect pierderea dreptului de deducere de către persoana impozabilă, dar aceste susţineri au fost înlăturate deoarece, aşa cum s-a relevat prin raportul de expertiză, sunt o serie de nereguli, stornări necorespunzătoare, lipsă documente, scoatere din inventar, facturi diferite de cele evocate în operațiuni, ş.a. şi nu se poate vorbi de o realitate a desfăşurării activităţii şi respectiv o operaţiune taxabilă în măsură să dea dreptul de deducere evocată.
Susţinerile reclamantei referitoare la faptul că autoritatea fiscală nu era competentă de a realiza inspecţia a lipsit avizul, nu s-a respectat dreptul de apărare, ş.a. nu au fost reţinute întrucât se omite a se avea în vedere ca autoritatea în contextul dispoziţiilor Ordinului A.N.A.T. nr. 1328/2009, funcţionarea în cadrul şi structura direcţiei, ca a existat avizul fiind comunicat şi înregistrat din 23 septembrie 2011; inclusiv făcută comunicare pentru discuţia finală şi respectiv faptul că actele întrunesc toate cerinţele fiind argumentate în privinţa constatărilor făcute.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Cluj, pentru că a fost considerată în parte netemeinică şi nelegală, fiind invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivele de recurs s-a arătat că, în primul rând, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind preluate în dispozitivul acesteia sumele conform expertizei contabile efectuate în cauză, deşi prin răspunsul la obiecţiunile formulate în cauză de către recurenta-pârâtă expertul contabil a retras afirmaţia că sumele nu ar fi datorate bugetului de stat, mai ales că în faţa instanţei de fond a fost efectuată o expertiză contabilă şi nu una fiscală care să fie efectuată de un consultant fiscal, conform prevederilor O.G. nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că în perioada verificată: 2008-2009, intimata-reclamantă a înregistrat în jurnalul de vânzări facturi de stornare de TVA în valoare de 201.819 RON, fără a avea la bază o factură fiscală emisă anterior celei de stornare.
Au fost invocate prevederile art. 138 C. fisc. şi s-a constatat că intimata nu se află în niciuna din aceste situaţii, astfel că a fost stabilit în sarcina acesteia un debit suplimentar de 201.819 RON.
Referitor la TVA în sumă de 4.505 RON aferentă anului 2008, înscrisă în facturile emise de SC C.T. SRL privind închirierea unui elicopter s-a precizat că acestea au fost înregistrate direct pe cheltuieli dar nu s-a făcut dovada necesității utilizării elicopterului, iar TVA aferentă a fost considerată nedeductibilă.
Referitor la suma de 11.381 RON din totalul sumei stabilite de 14.785 RON, reclamanta a arătat că aceste achiziţii au fost efectuate în scopul asamblării de mobilier pal, atât pentru sediul societăţii, cât şi pentru vânzarea în scopul obţinerii de venituri taxabile, dar recurenta a susţinut că nu există nici un document din care să rezulte mobilierul rezultat din aceste achiziţii, nici înregistrarea diverselor materiale în contul de marfă care ar trebui să aibă la bază recepţia mărfii în valoare de vânzare şi valoare de intrare.
Pentru că nu s-a dovedit intenţia achiziţiilor efectuate cu cele 15 facturi, respectiv dacă au fost achiziţionate în scopul realizării de venituri impozabile, s-a considerat că nu poate fi deductibilă această sumă.
Privitor la TVA în sumă de 940 RON ce reprezintă TVA aferentă unor servicii de vulcanizare şi piese de schimb pentru utilajele din gestiune aferentă anului 2010 s-a considerat că nu ar fi nedeductibilă de către organele de control pentru că în luna septembrie 2010, când a fost dedusă, intimata se afla în procedura insolvenţei, iar ulterior aceasta nu a mai realizat venituri până la sfârşitul perioadei verificate.
Referitor la suma de 882.269 RON cu care echipa de inspecţie fiscală a considerat că a fost diminuat nejustificat profitul impozabil al anului 2008 pentru că a înregistrat în jurnalul său de vânzări facturi de stornare a unor venituri facturate iniţial către partenerul său SC W.S.C. SRL, recurenta a susţinut că a fost greşit admisă acţiunea pentru această sumă.
Au fost, din nou, invocate prevederile art. 138 C. fisc. şi că, în speţă, nu ar fi incidente aceste prevederi, iar anexele la care face trimitere reclamanta nu au relevanţă în ceea ce priveşte stornarea unei facturi.
Referitor la deductibilitatea sumei de 23.709 RON s-a arătat că această sumă a fost considerată nedeductibilă pentru că nu au fost respectate prevederile art. 21 alin. (1) C. fisc., iar simpla afirmaţie privind o nouă oportunitate de afaceri care i s-ar fi oferit reclamantei nu dovedeşte că acestea au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Referitor la deductibilitatea cheltuielilor în sumă de 55.788 RON, recurenta a arătat că reclamanta a înregistrat pe conturi suma de 59.899 RON reprezentând materiale consumabile pentru care nu aduce nicio justificare.
Nu au fost anexate rapoarte de producţie, bonuri de consum sau înregistrarea mobilierului deţinut, recepţia acestuia şi nici dovada înregistrării materialelor consumabile în contul 371 Mărfuri şi de aceea, s-a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 21 alin. (1) C. fisc.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii în întregime a acţiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată şi exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată pe care, în subsidiar, s-a solicitat fi reduse, fiind nejustificat de mari.
Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a deciziei de impunere din 11 mai 2011 în parte, a raportului de inspecţie fiscală ce a stat la baza deciziei de impunere şi anularea deciziei din 11 octombrie 2011 prin care a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei de impunere.
Prin decizia de impunere din 11 mai 2011 au fost stabilite în sarcina reclamantei SC C.C. SRL obligaţii suplimentare în sumă de peste 3.000.000 RON.
Prin contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere a fost contestată numai suma de 1.793.472 RON din care: 720.381 RON, TVA; 361.615 RON, dobânzi aferente TVA; 26.454 RON, penalităţi de întârziere aferente TVA; 351.936 RON, impozit pe profit şi 92.619 RON penalităţi de întârziere aferente aceluiaşi impozit, precum şi 47.776 RON TVA.
Prin decizia din 11 octombrie 2011 emisă de D.G.F.P. Cluj, a fost admisă contestaţia pentru suma de 89.011 RON, respinsă ca neîntemeiată pentru suma de 1.669.758 RON reprezentând TVA şi accesorii, impozit pe profit şi accesorii, respinsă ca rămasă fără obiect pentru suma de 82.479 RON şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte diminuarea pierderii fiscale a anului 2010 cu suma de 396.961 RON.
Din sumele contestate în faţa instanţei de fond, aceasta a anulat obligaţii fiscale, în parte, pentru suma de 661.754,90 RON, reprezentând TVA impozit pe profit şi accesoriile acestora, iar pentru celelalte sume acţiunea a fost respinsă.
A fost contestată soluţia instanţei de fond numai pentru sumele admise de către D.G.F.P. Cluj, astfel că pentru sumele respinse de către instanţa de fond, nefiind contestate de reclamantă în recurs, au intrat în puterea lucrului judecat.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs invocat de D.G.F.P. Cluj, cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat.
Hotărârea instanţei de fond a fost motivată cu respectarea art. 261 C. proc. civ. pentru că au fost indicate motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei şi pentru că în cauză a fost efectuată o expertiză, în motivarea soluţiei s-au făcut referiri şi la concluziile raportului de expertiză.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că sunt fondate criticile din recurs pentru că hotărârea instanţei de fond în ceea ce priveşte sumele pentru care a fost admisă acţiunea este dată cu aplicarea greşită a legii şi vor fi analizate toate sumele contestate.
Referitor la suma de 201.819 RON aferentă unor facturi de storno efectuate de societate în relaţie cu SC W.S.C. SRL se constată că între cele două societăţi a existat un contract ce nu a fost respectat. Potrivit acelui contract, „beneficiatul furnizează prestatorului la cererea acestuia, cantităţile de motorină solicitate în vederea utilizării, exclusiv pentru activitatea care face obiectul contractului, iar la finele lunii în curs, beneficiarul va emite o factură pentru motorina furnizată prestatorului în cursul aceleiaşi luni”.
Cu toate acestea, în contabilitatea intimatei-reclamante nu au fost înregistrate facturi de achiziţie de combustibil de la SC W.S.C. SRL, ci stornarea de facturi cu explicaţia reglare conturi.
Potrivit art. 138 lit. a) şi lit. b) C. fisc., baza de impozitare se reduce în următoarele situaţii:
„a) dacă a fost emisă o factură şi, ulterior, operaţiunea este anulată total sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;
b) în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, în condiţiile anulării totale ori parţiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză, declarată printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, sau în urmă unui arbitraj, ori în cazul în care există un acord scris între părţi (...)”.
În raport de aceste dispoziţii, se constată că reclamanta nu se află în niciuna din aceste situaţii şi nu putea proceda la stornarea facturilor decât dacă erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi de aceea, în mod greşit instanţa de fond a admis cererea pentru această sumă.
Referitor la TVA în sumă de 4.505 RON aferentă facturilor emise de SC C.T. SRL privind închiriere elicopter, criticile din recurs sunt fondate.
Deşi reclamanta a precizat că a apelat la aceste servicii pentru că urma să deschidă un nou palier de activitate alături de SC SC W.S.C. SRL pentru deschiderea unei fabrici de prefabricate la Câmpia Turzii, din verificările făcute s-a constatat că nu există înregistrată în contabilitate vreo investiţie în contul 231, imobilizări corporale în curs, dar nici alte documente care să justifice prestarea serviciului respectiv, foi de parcurs pentru traseul efectuat de elicopter şi pentru că nu s-a dovedit necesitatea utilizării elicopterului, în mod greşit instanţa de fond a anulat actele fiscale în privinţa acestei sume.
Referitor la suma de 11.381 RON aferentă achiziţiei de mobilier, susţinerile recurentei sunt fondate pentru că nu s-a dovedit că aceste achiziţii au fost făcute în scopul realizării de venituri impozabile.
Conform art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc.: „Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile.”
Chiar dacă reclamanta a susţinut că aceste achiziţii au fost făcute în scopul asamblării de mobilier din pal şi ca marfă pentru vânzare nu au fost prezentate rapoarte de producţie, bonuri de consum, nu a fost înregistrată în contabilitate cu cele 15 facturi, au fost înregistrate direct pe cheltuielile societăţii la momentul achiziţiei, astfel că vor fi menţinute actele contestate în privinţa acestei sume.
Referitor la suma de 440 RON aferentă anului 2010 reprezentând TVA aferentă unor servicii de vulcanizare şi piese de schimb pentru utilaje din gestiune, criticile din recurs sunt, de asemenea, fondate.
Această sumă a fost dedusă în luna septembrie 2010 când societatea reclamantă a intrat în insolvenţă, iar până la sfârşitul anului nu a mai realizat venituri, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a) C. fisc., pentru că nu s-a făcut dovada că acele servicii au fost achiziţionate în scopul realizării de operaţiuni taxabile.
Referitor la suma de 882.269 RON în care ar fi fost diminuat nejustificat profitul impozabil al anului 2008, criticile din recurs sunt fondate.
Reclamanta a înregistrat în anul 2008 în jurnalul de vânzări facturi de stornare a unor venituri facturate către partenerul său SC W.S.C. SRL, iar prin stornarea acestora s-a modificat rezultatul financiar al anului 2008.
Prin stornarea efectuată de reclamantă fără a avea o factură anterior celei de stornare, reclamanta a încălcat prevederile art. 138 C. fisc., unde sunt prevăzute situaţiile în care se poate proceda la reducerea bazei impozabile, astfel că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Referitor la deductibilitatea sumei de 23.709 RON aferentă celor două facturi emise de SC C.T. SRL privind închiriere elicopter, criticile recurentei sunt fondate.
Conform art. 21 alin. (1) C. fisc., pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cel reglementat prin acte normative în vigoare.
Aşa cum s-a arătat anterior, în cazul TVA aferent acestor facturi, nu s-a dovedit că ar exista o intenţie de dezvoltare a afacerii care să justifice aceste cheltuieli ca fiind făcute în scopul realizării de venituri impozabile pentru ca acestea să fie considerate deductibile, astfel că tot în mod greşit, au fost considerate deductibile de instanţa de fond.
Referitor la deductibilitatea cheltuielilor în sumă de 55.788 RON, criticile din recurs sunt fondate.
Reclamanta a susţinut că achiziţiile au fost făcute în scopul asamblării de mobilier din pal, atât pentru sediul societăţii cât şi pentru vânzare şi nu a reuşit să dovedească faptul că acestea au fost făcute în scopul obţinerii de venituri taxabile pentru a fi aplicabil art. 21 alin. (1) C. fisc., astfel că nu se impunea considerarea lor ca şi cheltuieli deductibile.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul pârâtei, va fi modificată sentinţa atacată în sensul că va fi respinsă în totalitate acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 261 din 10 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC C.C. SRL prin administrator judiciar Casa de Insolvenţă T. SPRL, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2689/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2711/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
