ICCJ. Decizia nr. 2706/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2706/2014
Dosar nr. 7512/2/2012
Şedinţa publică de la 10 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost completată la termenul din 20 martie 2012, reclamantul C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti:
(i) Constatarea nulităţii măsurii punerii la dispoziţie (Ordinul directorului General al DGJMB nr. S/345503 din 15 iunie 2011);
(ii) Constatarea nulităţii absolute a măsurilor premergătoare, respectiv examinarea orală - "interviu", desfăşurate în cadrul DGJMB;
(iii) Constatarea nulităţii absolute a Ordinului de trecere în rezervă nr. 348173 din 14 februarie 2011, emis de Directorul general al DJMB;
(iv) Repunerea în situaţia anterioară şi acordarea drepturilor materiale până la reîncadrare;
(v) Constatarea nulităţii absolute a ordinului MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011;
(vi) Constatarea nulităţii absolute a Ordinului IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 5485 din 02 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus disjungerea soluţionării capetelor de cerere având ca obiect anularea Ordinelor MAI nr. I/654 din 10 iunie 2011 şi IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011, formându-se Dosarul cu nr. 7512/2/2012.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 6624 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, invocate de către pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.C., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a învestit instanţa de judecată cu cererea privind anularea celor două ordine privind reorganizarea unităţilor din Jandarmeria Română (OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011), respectiv aprobarea statelor de organizare ale unităţilor şi structurilor subordonate IGJR şi repartizarea pe unităţi a posturilor aprobate, pe categorii de personal (Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011), fără ca în prealabil să se adreseze autorităţilor emitente cu cererea de revocare a actelor administrative.
A mai reţinut că plângerea prealabilă formulată de reclamant la 29 septembrie 2011 şi adresată Directorului General al Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti priveşte alte acte administrative, anume actele prealabile emiterii ordinului Directorului general al DGJMB nr. 348173/2011, respectiv examenul pentru departajare în vederea numirii în funcţie a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul MAI, desfăşurat în perioada 27 iunie 2011 - 01 iulie 2011, ca fiind executate fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv Ordinul Directorului general al DJMB nr. 348173 din 14 septembrie 2011, prin care reclamantul, aflat la dispoziţia DJMB a fost trecut în rezervă începând cu data de 15 septembrie 2011, în urma reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul C.C., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că a formulat plângere prealabilă împotriva măsurii punerii sale la dispoziţie, respectiv trecerii sale în rezervă, în care a indicat că înţelege să conteste toate măsurile dispuse anterior emiterii ordinului de trecere în rezervă.
A mai arătat că din întâmpinările depuse de pârâţi a rezultat faptul că aceste măsuri au fost dispuse în temeiul OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011, nepublicat, cu anexe secrete, respectiv Ordinului IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011, secret de stat, nepublicat, acte care nu au fost comunicate niciodată recurentului, şi cu privire la care a formulat cerere completatoare, solicitând atât comunicarea actelor, cât şi anularea acestora.
A criticat disjungerea capetelor de cerere privind anularea OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011 şi a Ordinului IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011.
A mai susţinut că, în condiţiile în care cele două ordine nu i-au fost comunicate niciodată, pârâţii depunând doar extrase, este încă în termen pentru formularea plângerii prealabile.
Recurentul a mai arătat că instanţa de fond a ignorat argumentele şi apărările sale privind legalitatea şi efectul vătămător al ordinelor contestate.
4. Apărările intimaţilor
Prin întâmpinările formulate, intimaţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.
5. Soluţia instanţei de control judiciar
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor înfăţişate de recurentul-reclamant, raportat la cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele în continuare arătate.
În prezenta cauză, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu examinarea legalităţii OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea unităţilor din Jandarmeria Română, respectiv a Ordinului IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 privind aprobarea statelor de organizare ale unităţilor şi structurilor subordonate IGJR şi repartizarea pe unităţi a posturilor aprobate, pe categorii de personal.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Dispoziţiile legale indicate mai sus impun imperativ persoanei vătămate atât condiţia solicitării adresate autorităţii publice de a reexamina actul administrativ, cât şi sesizarea instanţei de judecată numai după primirea unui răspuns sau expirarea unui termen de la depunerea cererii de reexaminare, termen prevăzut pentru a da autorităţii emitente posibilitatea revenirii asupra deciziei contestate.
Orice sesizare a instanţei de judecată anterior sau în lipsa parcurgerii acestei etape prealabile, în integralitatea sa, este neavenită, întrucât lipseşte textul legal de finalitatea sa legitimă, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
În speţă, în data de 29 septembrie 2011, recurentul s-a adresat Directorului General al Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti solicitând anularea tuturor actelor prealabile emiterii ordinului Directorului general al DGJMB nr. 348173/2011, respectiv examenul pentru departajare în vederea numirii în funcţie a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul MAI, desfăşurat în perioada 27 iunie 2011 - 01 iulie 2011; revocarea Ordinului Directorului general al DJMB nr. 348173 din 14 septembrie 2011, prin care reclamantul, aflat la dispoziţia DJMB a fost trecut în rezervă începând cu data de 15 septembrie 2011, în urma reorganizării unităţii şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare, nefiind posibilităţi de a fi încadrat în alte funcţii sau unităţi; repunerea sa în situaţia anterioară emiterii Ordinului nr. 348173 din 14 septembrie 2011.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, acest demers al recurentului nu satisface exigenţele impuse de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu face referire la cele două ordine contestate în prezenta cauză şi nu se adresează niciuneia dintre cele două autorităţi pârâte, Ministerul Afacerilor Interne sau Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.
Susţinerile recurentului în sensul că prin plângerea formulată ar fi vizat inclusiv cele două ordine, la care ar face referire prin sintagma "tuturor actelor prealabile emiterii ordinului Directorului general al DGJMB nr. 348173/2011", sunt nefondate, în condiţiile în care, în continuare, recurentul arată că înţelege să se refere, în acest context, la examenul pentru departajare în vederea numirii în funcţie a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul MAI.
Se mai constată că, deşi OMAI nr. I654 din 10 iunie 2011 şi Ordinul IGJR nr. 0130052 din 10 iunie 2011 nu i-au fost comunicate recurentului anterior sesizării Curţii de apel cu acţiunea de faţă, nimic nu l-ar fi împiedicat pe acesta să efectueze procedura prealabilă după momentul la care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul acestora.
În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a constatat cererea inadmisibilă şi a respins-o ca atare.
Nu poate fi reţinută incidenţa motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., anume când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2), respectiv când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, raportat la înscrisurile care conturează modul în care s-au desfăşurat dezbaterile, obiectul excepţiei analizate, raţionamentul urmat de judecătorul fondului şi argumentele expuse de acesta în motivarea hotărârii sale.
De altfel, nici recurentul nu a individualizat, în concret, aspectele care s-ar încadra în ipoteza normelor legale sus-citate.
Pentru aceste considerente, apreciindu-se că nu există motive pentru reformarea hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva Sentinţei civile nr. 6624 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2704/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2713/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
