ICCJ. Decizia nr. 2774/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2774/2014
Dosar nr. 77/39/2012
Şedinţa publică de la 12 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 354 din 2 noiembrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia invocată de reclamanta Grădiniţa cu Program Prelungit "S.I." Suceava şi a admis acţiunea formulată de reclamanta Grădiniţa cu Program Prelungit "S.I." Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi cu persoanele introduse în cauză la iniţiativa instanţei L.R.A., F.P., B.S., V.F., R.A., D.M., V.C. şi O. (R.) R.
Totodată, Curtea de apel a anulat Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 481 din 12 decembrie 2011 şi a obligat pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi L.R.A. la 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele:
Reclamanta Grădiniţa cu Program Prelungit "S.I." Suceava în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat să se dispună: în principal - anularea Hotărârii nr. 481 din 12 decembrie 2011 adoptată de pârât - întrucât faptele contravenţionale nu există; în subsidiar - anularea aceleiaşi hotărâri întrucât a fost pronunţată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 20(7) din O.G. nr. 137/2000 şi anularea sancţiunii contravenţionale a avertismentului.
Prin Hotărârea nr. 481 din 12 decembrie 2011, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut în sarcina reclamantei - Grădiniţa cu Program Prelungit "S.I." - săvârşirea a două contravenţii, respectiv: încălcarea dreptului la educaţie al minorului L.S.N. - faptă prevăzută la art. 2(1) şi art. 11 (1) (2) din O.G. nr. 137/2000 - actualizată - şi încălcarea dreptului la demnitate personală - faptă prevăzută la art. 2(5) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 - pentru care s-a dispus sancţionarea reclamantei cu "avertisment".
În motivarea hotărârii, CNCD a reţinut - în esenţă - că motivat de boala necontagioasă a minorului, atitudinea şi efectele acţiunii reclamantei au afectat - pe de o parte - dreptul la educaţie al minorului şi totodată au creat un cadru intimidant, degradant atât pentru mamă cât şi pentru minor, de natură a afecta dreptul la demnitate al acestora.
Din actele medicale depuse rezultă fără echivoc - o afecţiune cerebrală a minorului, supusă unei intervenţii chirurgicale, cu consecinţe asupra abilităţilor psiho-fizice ale minorului, fiind evident că, afecţiunile minorului îl plasează pe acesta într-o situaţie specială, diferită de a celorlalţi preşcolari integraţi în grădiniţa reclamantă, astfel încât, răspunsul venit din partea reclamantei care a tratat diferenţiat situaţia acestui minor cu probleme de sănătate faţă de situaţia celorlalţi preşcolari nu poate fi catalogat "discriminare" în sensul art. 2(1) din O.G. nr. 137/2000.
Potrivit aceloraşi acte medicale, afecţiunea minorului implică nu numai administrarea unui tratament medicamentos, ci şi asigurarea unei recuperări psiho-motorie treptată, personal specializat de care reclamanta nu dispune.
S-a constatat că, în pofida celor reţinute în hotărârea CNCD, reclamanta nu a refuzat accesul minorului la sistemul de educaţie pentru care a optat mama minorului (în sensul art. 11 alin. (1), (2) din O.G.), decizia conducerii reclamantei de a asigura minorului un program educaţional redus, în regim de "grădiniţă cu program normal" a venit în întâmpinarea nevoilor minorului de a i se permite relaţionarea sa cu ceilalţi preşcolari şi o integrare cât mai rapidă şi adaptare la exigenţele programei de învăţământ aplicabilă unei forme normale de învăţământ preşcolar.
Prin urmare, în condiţiile în care diferenţa de tratament aplicată de reclamantă are o justificare obiectivă, ea nu constituie discriminare în sensul reţinut de pârâtă, respectiv în sensul art. 2(1) coroborat cu art. 11 (1) (2) din O.G. nr. 137/2000.
S-a reţinut că în speţă, personalul de specialitate care asigură asistenţa medicală în cadrul grădiniţei reclamante împreună cu educatoarea minorului sesizând afecţiunile medicale ale minorului şcolarizat a procedat în mod firesc şi cu respectarea legii la sesizarea forului decizional al reclamantei pentru luarea măsurilor adecvate.
În fine, s-a constatat că acest demers al serviciului de asistenţă medicală şi al educatoarei de a iniţia o analiză a situaţiei minorului în forul decizional al reclamantei - singurul abilitat potrivit legii să ia o decizie în acest sens - iniţiativă urmată de o analiză în cadrul organelor de conducere ale reclamantei se înscrie într-un demers legal şi nicidecum nu poate fi interpretat ca un act de "hărţuire" în sensul art. 2(5) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 aşa cum nelegal a interpretat CNCD.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta L.R.A., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a probelor, ignorând înscrisurile prin care minorul este declarat clinic sănătos şi reţinând în mod greşit că acesta ar avea nevoie de asigurarea unei recuperări psiho-motorii;
- instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dispoziţii care interzic şi sancţionează faptele de discriminare. Astfel, în mod greşit a fost anulată Hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 481 din 12 decembrie 2011 prin care s-a constatat discriminarea minorului L.S.N. (fiul recurentei) de către Grădiniţa cu Program Prelungit "S.I.", fiind afectat dreptul la educaţie al acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate de recurentă şi care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod greşit instanţa de fond a ignorat cel mai recent document medical depus la dosar în legătură cu situaţia medicală a copilului, document prin care se recomandă ca acesta să frecventeze o grădiniţă cu program normal. Faţă de acest document, datat 17 februarie 2011, în mod incorect, discriminatoriu reclamanta a condiţionat prezenţa minorului la programul normal (08.00 - 12.00) de prezentarea unei declaraţii notariale de asumare a oricăror probleme medicale ulterioare în ceea ce îl priveşte pe acesta, asumare ce urma să fie făcută de părinţi.
În raport de situaţia de fapt menţionată, instanţa de recurs constată că, în mod corect pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut existenţa unei fapte de discriminare a minorului faţă de ceilalţi copii aflaţi într-o situaţie asemănătoare, fără să existe o justificare obiectivă în ceea ce priveşte această diferenţiere.
Potrivit art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului "Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie, trebuie să fie asigurată fără niciun fel de deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie".
Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, prin discriminarea (în accepţiunea ordonanţei), se înţelege "orice deosebire excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice."
De asemenea, Curtea Europeană de Justiţie a statuat că principiul egalităţii exclude ca situaţiile comparabile să fie tratate diferit şi situaţiile diferite să fie tratate similar, cu excepţia cazului în care tratamentul este justificat obiectiv (Cauza C - 189/01, Jippes and others 2001 ECR I - 5689, parag. 129).
Faţă de cadrul normativ şi jurisprudenţial citat, instanţa de fond a anulat în mod greşit Hotărârea nr. 481 din 12 decembrie 2011 a Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, printr-o greşită aplicare a legii la situaţia de fapt rezultată din probe.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de L.R.A. împotriva Sentinţei nr. 354 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2766/2014. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 2805/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
