ICCJ. Decizia nr. 2826/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2826/2014
Dosar nr. 1205/113/2013
Şedinţa publică de la 13 iunie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 1205/113/2013, reclamanta U.A.T. com. Grădiştea, judeţ Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P. – D.G.C.S.N.F.E., anularea Deciziei nr. 30 din 12 februarie 2013 și a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 05 decembrie 2012, privind proiectul Cod S.M.I.S. cu titlul „Extindere şi reabilitare Şcoala cu clasele I-VIII, com. Grădiştea” precum şi exonerarea de la plata corecţiilor financiare stabilite prin aceste acte administrative în cuantum de 80.407,19 lei.
Totodată s-a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 30 din 12 februarie 2013 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 05 decembrie 2012, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1916 din 18 iunie 2013, Tribunalul Brăila şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reținând incidenţa clauzei atributive de competență, inserată la art. 23 alin. (1) din Contractul de finanţare din 16 iulie 2010, invocată de pârât şi necontestată de reclamant, prin care părţile au stabilit, de comun acord, ca litigiile rezultând din executarea contractului de finanţare să fie soluţionate de instanţele judecătoreşti competente material din raza teritorială a Municipiului Bucureşti, aceasta fiind în cauză Curtea de Apel Bucureşti.
S-a reţinut în acest sens că actele administrative contestate au fost emise în executarea Contractului de finanţare din 16 iulie 2010, privind proiectul Cod S.M.I.S. „Extindere şi reabilitare Şcoala cu clasele I-VIII, com. Grădiştea, judeţul Brăila.”
2.2. Prin sentința nr. 3014 din 9 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secția contencios administrativ și fiscal, reținând în esență următoarele:
Prevederea contractuală inserată la art. 23 alin. (1) din Contractul de finanţare din 16 iulie 2010 încalcă dreptul de opţiune al reclamantului, astfel cum este consacrat de dispoziţiile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, neputând produce efecte în ceea ce priveşte competenţa teritorială, care rămâne la alegerea reclamantei U.A.T. com. Grădiştea, care prin sesizarea Tribunalului Brăila a optat deja pentru instanţa de la sediul său şi nu pentru instanţa de la sediul pârâtului.
Această clauza atributivă de competență se aplică numai în eventualitatea unui litigiu survenit în executarea contractului.
Prezentul litigiu nu ţine de executarea contractului de finanţare, întrucât nu priveşte modul de îndeplinire de către părţi a obligaţiilor asumate prin acest contract, ci are ca obiect anularea unor acte administrative emise de autoritatea pârâtă în urma verificării procedurii de atribuire a Contractului de lucrări din 14 octombrie 2010, verificarea realizată vizând respectarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 în procedura de atribuire şi nu aspecte ce ţin de executarea contractului de finanţare.
Întrucât actele administrative contestate de reclamant au fost emise în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 şi au ca obiect aplicarea unor corecţii financiare ca urmare a constatării unor presupuse nereguli în procedura de atribuire a Contractului de lucrări din 14 octombrie 2010, precum şi soluţia pronunţată asupra contestaţiei formulate de reclamantă, Curtea de apel a constatat că, şi în ipoteza în care s-ar aprecia ca fiind legală prevederea art. 23 alin. (1) din Contractul de finanţare din 16 iulie 2010, aceasta nu are aplicabilitate în prezenta cauză.
În concluzie, având în vedere argumentele expuse, ţinând cont de prevederile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, precum şi împrejurarea că, prin sesizarea Tribunalului Brăila cu judecarea prezentei acţiuni, reclamanta U.A.T. com. Grădiştea şi-a exprimat opţiunea pentru o instanţă de la sediul său, Curtea de apel a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
2.3. Prin încheierea din 16 ianuarie 2014, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat existenţa conflictului de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În considerentele sentinţei de declinare, Curtea de apel a reţinut că instanţa de trimitere a ajuns la o concluzie greşită, câtă vreme clauza atributivă de competenţă a fost însuşită de ambele părţi şi produce efecte juridice, nefiind anulată.
Referirea la dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este de asemenea eronată pentru că autoritatea reclamantă şi-a exprimat dreptul de opţiune consacrat de aceste dispoziţii în clauza contractuală despre care face vorbire.
În egală măsură, a reţinut că instanţa de trimitere în mod greşit a apreciat că prevederile art. 23 alin. (1) din contractul de finanţare se aplică în eventualitatea unui litigiu intervenit în executarea contractului.
În speţă, chiar titulatura acestui act normativ se referă la prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor, iar corecţiile financiare vizate de actele administrative atacate ţin evident de faza de executare a contractului.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Obiectul acţiunii judiciare vizează controlul legalităţii notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 05 decembrie 2012 şi al Deciziei nr. 30 din 12 februarie 2013 de soluţionare a contestaţiei administrative emise de M.D.R.A.P., acte administrative emise în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.
Actele administrative atacate nu a fost emise în baza contractului de finanţare încheiat între părţi, ci ca urmare a procesului de verificare a cheltuielilor, efectuat în regim de putere publică de către autoritatea de management.
În consecinţă, raportul juridic dedus judecăţii instanţei de contencios administrativ rezultă din actul unilateral (contestat în litigiu) emis ca urmare a constatării efectuării unor cheltuieli neeligibile.
Faptul că iniţial, Între părţi s-a încheiat un contract de finanţare, nu conduce la concluzia că în speţă litigiul ar viza executarea/neexecutarea unui contract administrativ, întrucât litigiul derivă direct şi imediat din actul administrativ întocmit în baza O.U.G. nr. 66/2011, contractul de finanţare fiind un act juridic ce a stat iniţial la baza raporturilor dintre părţi cu privire la suportul financiar, dar nu acesta a declanşat litigiul.
Prin urmare, cum izvorul litigiului este dat de un act administrativ emis în procedura prevăzută de O.U.G.nr. 66/2011 (iar nu de executarea/neexecutarea unor obligaţii rezultate din contractul de finanţare), rezultă că în materia competenţei instanţei sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte art. 23 din cuprinsul contractului de finanţare încheiat între părţi, se reţine că prin acesta, alegerea de competenţă a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii strict în executarea contractului, adică a clauzelor cuprinzând drepturile şi obligaţiile inserate în cuprinsul acestuia (răspunderea contractuală), iar nu şi a unor acte administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G. nr. 66/2011 prin care s-a constatat nerespectarea regulilor de eligibilitate stabilite la nivel naţional şi comunitar care a antrenat procedura reglementată de acest act normativ.
Contrar opiniei exprimate de judecătorul Curţii de Apel Galaţi, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile contractuale de alegere a competenţei, ci acelea ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează o competenţă teritorială alternativă, în funcţie de opţiunea reclamantului, care, în cauză, a optat pentru instanţa de la sediul său.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. şi ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competenţa Curţii de Apel Galați, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta U.A.T. - com. Grădiștea, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P., în favoarea Curţii de Apel Galați, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2968/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2857/2014. Contencios → |
|---|
