ICCJ. Decizia nr. 2862/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2862/2014
Dosar nr. 2678/91/2012/a1
Şedinţa publică de la 18 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată la nr. 2678/91/2012 Obştea de Moşneni Hăulişca a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Focşani pentru ca prin hotărâre judecătorească acesta să fie obligat să-i achite despăgubiri reprezentând compensaţii pentru produsele pe care proprietarii nu le recoltează de pe terenurile cu funcţie de protecţie pentru anii 2010 şi 2011.
La termenul din 24 octombrie 2012 reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a H.G. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice având în vedere că acest act normativ este în contradicţie cu Legea nr. 46/2008 Codul silvic şi încalcă atât normele din dreptul intern, cât şi cele comunitare.
Cu referire la excepţie, pârâtul a invocat inadmisibilitatea cererii de sesizare, având în vedere că art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevede că actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate.
Prin Sentinţa nr. 150 din 18 iunie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii formulată de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Focşani şi a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta Obştea de Moşneni Hăulişca.
A constatat că prevederile art. 6 alin. (1) şi alin. (2) din H.G. nr. 861/2009 sunt nelegale.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Focşani
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004:
"(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea parţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competenţa şi suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze şi nici atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.
(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere".
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 02 septembrie 2013 iar recursul a fost înregistrat la data de 18 septembrie 2013, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus-citat.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei".
Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa lui, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Focşani împotriva Sentinţei nr. 150 din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2860/2014. Contencios . Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2864/2014. Contencios → |
|---|
