ICCJ. Decizia nr. 2824/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2824/2014
Dosar nr. 252/54/2014
Şedinţa publică de la 13 iunie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă la data de 29 mai 2013, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Craiova, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să fie obligat pârâtul la plata sumei de 42.000 euro, reprezentând contravaloarea terenului ocupat abuziv de către pârâtă; 100 euro/zi de întârziere în punerea în executare a prezentei hotărâri de la data rămânerii definitive a acesteia; 50.000 euro - daune morale, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a fost deposedată în mod abuziv de suprafaţa de 1500 mp teren intravilan şi extravilan, prin aşa -zisa,, expropriere pentru cauze publice" în vederea realizării centurii de sud a Municipiului Craiova, pârâtul neîndeplinind niciuna din condiţiile prevăzute de Legea nr. 255/2010.
În acest sens, a arătat că nu a fost notificată în vederea aducerii la cunoştinţă a intenţiei de expropiere, astfel că nu a avut posibilitatea să solicite despăgubirile cuvenite, pârâtul emiţând o decizie de expropiere care nu i-a fost comunicată şi fără să i se acordare o justă despăgubire.
Totodată, a menţionat că nu i-au fost notificate sumele propuse în vederea despăgubirii şi nici nu a fost consemnată în contul său vreo astfel de sumă, până în prezent nefiind contactată de către pârât.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 255/2010 şi cele ale Legii nr. 33/1994.
La solicitarea instanţei, reclamanta şi-a precizat temeiul de drept al cererii, indicând prevederile art. 9 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 255/2010.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 15 din 31 ianuarie 2014 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul litigiului îl reprezintă anularea deciziei de expropiere, reclamanta precizând în mod expres temeiul juridic al cererii, iar motivele contestaţiei vizează neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru legalitatea procedurii în cadrul căreia a fost emisă decizia contestată, nicidecum cuantumul despăgubirii (caz în care ar fi fost invocate dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 255/2010).
Decizia de expropriere contestată este emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale România SA, autoritate publică centrală şi reprezintă un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Craiova, în condiţiile în care Legea nr. 255/2010 nu stabileşte o competenţă specială, derogatorie de la legea contenciosului administrativ fiscal, în ceea ce priveşte contestaţia deciziilor de expropriere emise în baza acestui act normativ.
2.2. Prin Sentinţa nr. 113 din 14 aprilie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dolj, secţia civilă, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia, reţinând, în esenţă următoarele:
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că în materia exproprierii competenţa instanţei de contencios administrativ este conturată exclusiv de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, text potrivit căruia, "În cazul în care şi noile propuneri vor fi respinse, expropriatorul, precum şi proprietarii sau celelalte persoane titulare de drepturi reale asupra imobilului propus spre expropriere pot contesta hotărârea comisiei, constituită potrivit art. 15, la Curtea de apel, în raza căreia se află situat imobilul, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".
În speţă, instanţa de trimitere a calificat obiectul litigiului ca reprezentând contestaţie asupra deciziei de expropriere, însă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că obiectul vizează acordarea de despăgubiri pentru terenul ce a făcut obiectul deciziei de expropriere.
Prin urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 255/2010, potrivit cărora expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti, acţiunea urmând a fi soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, revenindu-i tribunalului, ca instanţă de drept comun, competenţa de soluţionare.
Curtea de apel a apreciat că şi în ipoteză, în care se contestă decizia de expropriere, competenţa de soluţionare aparţine tot tribunalului, ca instanţă de drept comun, în raport de prevederile art. 34 din Legea nr. 255/2010, care se completează cu cele din Legea nr. 33/1994, din C. civ. şi C. proc. civ, coroborate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Apreciind că litigiul dedus judecăţii nu se circumscrie ipotezei normei legale cuprinse în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, competenţa de soluţionare a fost stabilită în favoarea Tribunalului Dolj, secţia civilă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că a fost legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, potrivit art. 135 alin. (1) C. proc. civ. şi că, în raport cu obiectul şi cauza acţiunii, competenţa revine Tribunalului Dolj, secţia civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în principal, obligarea pârâtului la plata sumei de 42.000 euro reprezentând despăgubiri pentru terenul expropriat pentru cauze de utilitate publică, utilizat de către pârât pentru realizarea centurii de sud a Municipiului Craiova.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 255/2010.
Curtea de Apel Craiova a dezlegat corect excepţia de necompetenţă materială, interpretând adecvat prevederile Legii nr. 255/2010, în raport cu obiectul şi cauza litigiului.
Scopul urmărit de reclamantă, dedus din modul în care aceasta şi-a configurat exerciţiul dreptului de acces la instanţa de judecată, pentru valorificarea pretenţiilor, este acela de a fi despăgubită pentru terenul, în raport cu care pretinde că a făcut obiectul unei măsuri de expropiere abuzivă.
Din formularea şi susţinerea cererii nu reiese că au fost invocate motive de nulitate a însuşi actului administrativ, raportate la dispoziţiile Legii nr. 255/2010, pentru a califica acţiunea ca reprezentând o contestaţie la decizia de expropriere.
Având în vedere finalitatea urmărită de reclamantă şi natura dreptului subiectiv a cărui valorificare se tinde, dreptul la despăgubiri, Înalta Curte apreciază că obiectul acţiunii judiciare vizează cuantumul despăgubirilor cuvenite în urma exproprierii.
De aceea, litigiul de faţă este supus prevederilor art. 22 din Legea nr. 255/2010, care în alin. (3) face trimitere la dispoziţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii. În cazul acţiunii formulate de expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate, dispoziţiile de trimitere conţin o normă de competenţă absolută în favoarea tribunalului în raza căruia este situat imobilul.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta B.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2814/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 2859/2014. Contencios . Excepţie nelegalitate... → |
|---|
