ICCJ. Decizia nr. 2889/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2889/2014
Dosar nr. 244/45/2013
Şedinţa de la 18 iunie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 iunie 2013 pe rolul Tribunalului Iaşi, sub nr. 7054/99/2014, reclamantul A.L.B. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale din 19 februarie 2013, cu obligarea pârâtelor la efectuarea unei noi evaluări, realizată cu obiectivitate şi imparţialitate.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa nr. 4964/CA din 12 decembrie 2013, Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că actul atacat de reclamant este emis de o autoritate publică centrală, şi, ca atare, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. 244/45/2014. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 103 din 5 mai 2014, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea soluţionării cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că acţiunea reclamantului se încadrează în sfera litigiilor decurgând din derularea raportului de serviciu al funcţionarului public, situaţie în care soluţionarea este guvernată de normele speciale procedurale speciale cuprinse în art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, care stabilesc competenţa exclusivă a secţiilor de contencios administrativ a tribunalelor, fără vreo distincţie în ce priveşte rangul organului administrativ ce a emis actul administrativ contestat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, reclamantul, funcţionar public, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale şi obligarea pârâtelor la efectuarea unei noi evaluări, realizată cu obiectivitate şi imparţialitate.
Este necontestat faptul că litigiul are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, iar instanţa competentă material să soluţioneze asemenea cauze este determinată - cu caracter derogatoriu de la normele generale de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (forma în vigoare la data introducerii acţiunii), conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
În consecinţă, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza este Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A.L.B., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2873/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3300/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
