ICCJ. Decizia nr. 3294/2014. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3294/2014
Dosar nr. 6856/1/2012
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 29 octombrie 2012, A.D. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ., arătând că Deciziile nr. 2663 din 19 mai 2009 şi nr. 3833 din 28 septembrie 2012 pronunţate de Înalta Curte sunt hotărâri definitive potrivnice şi a solicitat anularea Deciziei nr. 3833/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
2. Hotărârile invocate ca fiind potrivnice.
2.1. Decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin această hotărâre, a fost admis recursul declarat de A.D. împotriva Sentinţei civile nr. 1531 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost modificată în parte sentinţa atacată, în sensul că a fost admis şi capătul de cerere din acţiune privind daunele morale, fiind obligată Instituţia Prefectului Judeţului Argeş să-i plătească recurentului-reclamant A.D. suma de 10.000 lei daune morale.
Instanţa de control judiciar a respins capătul de cerere privind daunele materiale şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut că la data de 20 iulie 2006, A.D., în calitate de moştenitor al autorilor săi M. şi I.Z.A. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, solicitând obligarea acestor autorităţi ale administraţiei publice să-i răspundă la memoriile înaintate la datele de 11 aprilie 2006 şi, respectiv, 28 decembrie 2005.
De asemenea, a cerut obligarea pârâţilor să-i comunice hotărârile comisiilor înfiinţate în cadrul judeţului Argeş, prin care s-a reconstituit dreptul său de proprietate privată asupra unor terenuri, în baza dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, să emită şi să-i comunice titlul de proprietate şi harta cadastrală pentru suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră şi în fine, să-i plătească suma de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi morale.
Prin Sentinţa civilă nr. 1531 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea, în sensul că a obligat pe pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Argeş să comunice reclamantului modul de soluţionare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, formulate de acesta în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005.
Totodată, a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi capătul de cerere accesoriu privind daunele materiale şi morale, ca neîntemeiate.
2.2. Decizia nr. 3833 din 28 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin Decizia nr. 3833/2012 a fost respins recursul declarat de A.D. împotriva Sentinţei nr. 384/F-CONT din 14 septembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Înalta Curte reţine că prin Sentinţa nr. 384/F-CONT din 14 septembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuient, ca inadmisibilă.
În această cauză s-a constatat că prin cererea introductivă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Prefectul Judeţului Argeş, în calitate de Preşedinte al Comisiei Judeţene Argeş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere, suspendarea executării Hotărârii Comisiei Judeţene Argeş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere nr. 449 din data de 16 ianuarie 2008, şi cercetarea, sub aspectul legalităţii, a acestui act administrativ emis de către pârâtul Prefectul Judeţului Argeş şi obligarea pârâtului, Înalt funcţionar public al administraţiei centrale, la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune.
II. Decizia instanţei de revizuire
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea cererii de revizuire de faţă, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, să fie vorba de aceeaşi pricină, aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate, însă în cauza de faţă hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, obiectul litigiilor fiind diferit.
Înalta Curte reţine că raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Având în vedere că instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei şi legalităţii soluţiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre (în cazul de faţă Decizia nr. 3833 din 28 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte a constatat faptul că cererile revizuentului A.D., care au fost soluţionate prin hotărârile ce sunt invocate ca fiind contradictorii, nu sunt de natură a determina şi identitatea de obiect dintre cele două cauze invocate acum contradictorii în cererea de revizuire.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de faţă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 3833 din 28 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3300/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4058/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
