ICCJ. Decizia nr. 3300/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3300/2014
Dosar nr. 462/32/2013
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa nr. 147 din 10 septembrie 2013 Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Bacău în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi în consecinţă, a dispus anularea deciziei de impunere din 20 decembrie 2012 emisă de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, precum şi a Deciziei nr. 1351 din 29 aprilie 2013 prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 147 din 10 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în condiţiile art. 483 C. proc. civ. pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
2.1. Motivele de casare
În susţinerea recursului formulat pârâta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
2.2. Principalele argumente invocate
Pârâta a învederat astfel că instanţa a interpretat şi aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 119 - 121 C. proc. civ., privind obligativitatea achitării de dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru neplata la scadenţă a obligaţiilor datorate.
În acest sens, s-a arătat că, în urma restituirii sumei de 14.228.000 lei - dispusă prin Sentinţa Judecătoriei Bacău din 9 februarie 2012 - au fost repuse în evidenţă pe plătitor obligaţiile de plată stinse la 28 noiembrie 2011 ca urmare a înfiinţării popririi.
Prin restabilirea situaţiei anterioare prin întoarcerea executării silite, a mai subliniat pârâta, se datorează majorările şi penalităţile aferente debitului începând cu data la care s-a efectuat executarea silită, 28 noiembrie 2011, neavând relevanţă că suma de bani în discuţie s-a aflat în posesia organelor fiscale.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea formulată, SC C. SA Bacău a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, arătând în esenţă că, pentru perioada 28 noiembrie 2011 - 14 noiembrie 2012 sumele de bani reprezentând debit fiscal principal s-au aflat în posesia şi folosinţa organelor fiscale ca urmare a înfiinţării popririi, fiind astfel răsturnată prezumţia legală de folosire a sumelor respective de către societate, împrejurare ce lipseşte de fundament impunerea accesoriilor fiscale în valoare de 3.354.719 lei calculate la debitul principal.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 februarie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 793 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 25 martie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat cererea de recurs formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca fiind admisibilă în principiu, în temeiul art. 497 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a recursului.
4.2. Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate
Curtea constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Astfel, potrivit art. 119 C. proc. fisc., pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate în conformitate cu dispoziţiile art. 120 şi 121 din acelaşi act normativ.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că la data de 28 noiembrie 2011, în urma popririi înfiinţate de pârâtă, a fost reţinută din contul reclamantei suma de 14.228.000 lei, operaţiune prin care au fost stinse obligaţii fiscale compuse din 10.667.646 lei debit principal şi 3.560.354 lei penalităţi.
Suma sus-menţionată a fost astfel la dispoziţia pârâtei până la 14 noiembrie 2012 când a avut loc efectiv întoarcerea executării, urmare a admiterii contestaţiei la executare prin Sentinţa nr. 1372/2012 a Judecătoriei Bacău.
Instanţa de fond a dispus în mod corect anularea actelor administrativ fiscale prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei pentru perioada 28 noiembrie 2011 - 14 noiembrie 2012 accesorii în sumă totală de 3.354.719 lei, fiind reală susţinerea că, în intervalul sus-menţionat, debitul principal s-a aflat în posesia şi la dispoziţia pârâtei.
Calcularea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere are ca fundament prezumţia că după scadenţa obligaţiilor fiscale de plată, contribuabilul s-a folosit de sumele datorate statului, or în cauză, având loc plata provizorie a debitului principal pe calea popririi, nu se poate pretinde lipsa de folosinţă a sumelor reprezentând obligaţiile fiscale ce trebuiau să ajungă la bugetul de stat consolidat.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs
Considerentele expuse mai sus converg către concluzia că reclamanta, astfel cum a reţinut prima instanţă, nu datorează accesoriile fiscale stabilite prin actele administrative contestate, soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 147 din 10 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2889/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3294/2014. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
