ICCJ. Decizia nr. 2999/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2999/2014
Dosar nr. 866/33/2012
Şedinţa publică de la 25 iunie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 noiembrie 2012, reclamanţii C.F. şi C.G. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi Parohia Reformată Someşeni VIII să se dispună anularea parţială a Deciziei nr. 2.556 din 7 martie 2012 emisă de comisia pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii prin care să se stabilească la pct. 5 că, pentru partea din imobil reprezentând apartamentele nr. 1, 2, 3 şi 4, titularului dreptului de proprietate îi revine obligaţia de a respecta prevederile O.U.G. nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată prin Legea nr. 241/2006.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin decizia contestată s-a dispus retrocedarea în favoarea Parohiei Reformate Someşeni a nudei proprietăţi a imobilului compus din construcţie şi teren, situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în Cartea funciară a localităţii Someşeni, cu încălcarea dreptului lor de locaţiune asupra apartamentelor nr. 1 şi nr. 2 din acest imobil, pentru care termenul a fost prelungit până la data de 19 mai 2014, în baza actului adiţional nr. 6 la contactul de închiriere din 9 iulie 2003.
Pârâta Parohia Reformată Someşeni a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, motivând că aceştia sunt chiriaşi ai imobilului retrocedat, astfel că nu pot contesta titlul său de proprietate şi anume, Decizia nr. 2.556 din 7 martie 2012.
Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 851 din 8 noiembrie 2012, prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, a admis acţiunea formulată de reclamanţi, a anulat parţial Decizia nr. 2.556 din 7 martie 2012 în ceea ce priveşte art. 5 şi a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România să emită o nouă decizie prin care să recunoască drepturile locative ale reclamanţilor pentru apartamentele nr. 1 şi nr. 2, în condiţiile Legii nr. 241/2001.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor a fost respinsă, cu motivarea că, din perspectiva calităţii lor de chiriaşi, dovedită prin contractele de închiriere depuse la dosar, aceştia justifică legitimarea procesuală în prezenta cauză.
În consecinţă, s-a reţinut că, identitatea între calitatea reclamanţilor de chiriaşi şi cea de persoane îndreptăţite la recunoaşterea unor drepturi în baza O.U.G. nr. 94/2000, le conferă acestora calitate procesuală activă în litigiu.
Pe fondul cauzei, s-a dispus anularea parţială a Deciziei nr. 2.556 din 7 martie 2012, reţinându-se că măsura de la art. 5, încalcă dreptul recunoscut reclamanţilor, în calitate de chiriaşi ai imobilului retrocedat, de dispoziţiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, care prevăd că, pe un interval de 5 ani de la data emiterii deciziei de retrocedare se prelungesc contractele de închiriere legal încheiate referitoare la imobilele retrocedate.
Instanţa de fond a considerat că reclamanţii au dovedit îndeplinirea condiţiei legale impusă prin acest text de lege, fiind în posesia unui contract de închiriere aflat în desfăşurare şi având o situaţie juridică egală cu titularii contractelor de închiriere aferente apartamentelor nr. 3 şi nr. 4 din imobil, în privinţa cărora titularul dreptului de proprietate a fost atenţionat că are obligaţia de a respecta prevederile O.U.G. nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, la care face trimitere O.U.G. nr. 94/2000.
Clauza contractuală referitoare la încetarea contractului de închiriere la data retrocedării imobilului a fost interpretată de către judecătorul fondului ca fiind contrară normelor legale care conferă chiriaşilor dreptul la prelungirea contractului de închiriere pe o perioadă limitată în timp.
În acest sens, s-a apreciat că, aplicarea clauzei respective contravine legii speciale, având faţă de reclamanţi un caracter discriminator şi vătămător, în condiţiile în care, asemenea celorlalţi chiriaşi, au dreptul să beneficieze de prevederea legală care impune prelungirea termenului contractelor de închiriere.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi Parohia Reformată VIII Someşeni, Judeţul Cluj, solicitând ca, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi ca neîntemeiată.
Prin critica comună formulată pe fondul cauzei, recurentele au susţinut că în mod greşit a fost admisă acţiunea şi s-a dispus anularea parţială a Deciziei nr. 2.556 din 7 martie 2012, deşi contractul de închiriere nr. x/2003 încheiat de intimaţii-reclamanţi pentru apartamentele nr. 1 şi nr. 2 din imobilul retrocedat nu mai era în vigoare şi prin actele adiţionale încheiate începând cu anul 2004 s-a prevăzut expres că durata locaţiunii încetează la data revendicării imobilului de către proprietar.
Recurentele au învederat că, intimaţii-reclamanţi cunoşteau situaţia juridică a imobilului, în sensul că, valabilitatea contractului lor de închiriere este condiţionată de revendicarea imobilului de către proprietar, spre deosebire de situaţia titularilor contractelor de închiriere aferente apartamentelor nr. 3 şi 4, în cazul cărora, s-a prevăzut expres că, durata contractului de închiriere încetează la data soluţionării revendicării.
Recurenta Parohia Reformată VIII Someşeni a solicitat modificarea hotărârii atacate şi în privinţa soluţiei de respingere a excepţiei lipsei procesuale active a intimaţilor-reclamanţi, motivând că aceştia nu sunt părţi în raportul juridic cu recurenta Comisia Specială de Retrocedare şi în baza unui contract de închiriere expirat şi încheiat cu un neproprietar, nu pot contesta titlul de proprietate, reprezentat de Decizia nr. 2556 din 7 martie 2012.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite ambele recursuri declarate în cauză, pentru următoarele considerentele:
Motivul de recurs prin care recurenta Parohia Reformată VIII Someşeni, Judeţul Cluj a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimaţilor-reclamanţi C.G. şi C.F. este neîntemeiat, constatându-se că în mod corect a fost respinsă în primă instanţă această excepţie faţă de existenţa contractului de închiriere din 9 iulie 2003 pentru apartamentele nr. 1 şi nr. 2 din imobilul retrocedat, ceea ce conferă titularilor legitimarea procesuală de a formula în justiţie acţiunea pentru anularea deciziei administrative de retrocedare a imobilului respectiv.
Cele două recursuri sunt întemeiate în privinţa criticii formulate pe fondul cauzei, constatându-se că instanţa de fond a admis în mod greşit acţiunea în anulare, dând o interpretare greşită normelor de drept incidente prezentului litigiu în raport cu situaţia de fapt concretă dovedită prin înscrisurile depuse de părţi şi necontestată de acestea.
Astfel, se reţine că, prin Decizia nr. 2.556 din 7 martie 2012 Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România a dispus retrocedarea către Parohia Reformată VIII Someşeni, Judeţul Cluj a imobilului înscris în CF a localităţii Someşeni, nr. topo x, compus din construcţie şi teren aferent în suprafaţă de 643 mp.
La pct. 5 din această decizie s-a dispus că, pentru partea din imobil reprezentând apartamentele nr. 3 şi nr. 4, titularului dreptului de proprietate îi revine obligaţia de a respecta prevederile O.U.G. nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 241/2001.
Această măsură în mod legal nu a fost dispusă şi pentru apartamentele nr. 1 şi nr. 2 din imobilul retrocedat, întrucât din dosarul întocmit pentru soluţionarea cererilor de retrocedare nu a rezultat existenţa unor contracte de închiriere în vigoare şi a unor acte adiţionale care să ateste că persoanele care le-au încheiat pot beneficia de prevederile O.U.G. nr. 40/1999.
Intimaţii-reclamanţi au încheiat cu Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca pentru apartamentele nr. 1 şi nr. 2 din imobilul retrocedat contractul de închiriere din 9 iulie 2003, cu termen până la data de 1 iulie 2008.
Prin actele adiţionale nr. x1/2005, nr. x2/2007, nr. x3/2009 şi nr. x4/2012, s-a modificat alin. (4) din capitolul 1 din contractul de închiriere, în sensul prelungirii succesive a duratei termenului de locaţiune până la soluţionarea revendicării, respectiv până la data predării posesiei imobilului către revendicator prin protocol de predare-primire, dar nu mai mult de data de 19 mai 2014; prin ultimul act adiţional s-a prevăzut expres că, încetează de drept contractul de închiriere la data predării posesiei imobilului către revendicator, prin protocol de predare-primire.
Instanţa de fond a înlăturat fără temei efectele acestei clauze contractuale, acceptată de către intimaţii-reclamanţi prin semnarea actelor adiţionale la contractul lor de închiriere. De asemenea, instanţa de fond nu a avut în vedere că, prin Hotărârea nr. 259 din 1 iunie 2011 a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca s-a aprobat prelungirea termenului de locaţiune pentru locuinţele sociale situate în imobilele revendicate până la soluţionarea revendicării, dar nu mai mult de data de 31 decembrie 2011, conform anexei nr. 2 la această hotărâre, iar în lista din anexa nr. 2 la poz. nr. 7 sunt menţionaţi intimaţii-reclamanţi.
În consecinţă, la data emiterii Deciziei nr. 2556 din 7 martie 2012, intimaţii-reclamanţi nu erau titularii unui contract de închiriere în vigoare asupra apartamentelor nr. 1 şi nr. 2 din imobilul retrocedat şi deci nu îndeplineau condiţia prevăzută în O.U.G. nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţă, aprobată prin Legea nr. 241/2001, pentru a beneficia de prelungirea duratei termenului de locaţiune.
Cazul concret al contractului de închiriere încheiat de intimaţii-reclamanţi nu justifică măsura de protecţie instituită prin reglementarea menţionată anterior, spre deosebire de apartamentele nr. 3 şi nr. 4 din imobilul retrocedat, pentru care s-a constatat îndeplinirea cerinţelor impuse de O.U.G. nr. 94/2000 şi de O.U.G. nr. 40/1999 şi s-a impus titularului dreptului de proprietate obligaţia de a respecta contractele de locaţiune în vigoare.
De altfel, actul adiţional nr. x la contractul de închiriere din 9 iulie 2003 nici nu prezenta relevanţă în analiza legalităţii Deciziei nr. 2556 din 7 martie 2012, fiind încheiat ulterior datei la care a fost emis actul administrativ dedus judecăţii în prezenta cauză.
Pentru considerentele care au fost expuse, Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica hotărârea instanţei de fond, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de intimaţii-reclamanţi, constatându-se că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece aceştia nu au dovedit că sunt titulari ai unui drept recunoscut de lege sau ai unui interes legitim care să fi fost vătămat prin măsura dispusă la art. 5 din Decizia nr. 2556 din 7 martie 2012 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România.
În baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile şi pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii C.G. şi C.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi de Parohia Reformată Someşeni VIII împotriva Sentinţei civile nr. 851 din 8 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii C.G. şi C.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3122/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2502/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
