ICCJ. Decizia nr. 3063/2014. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3063/2014
Dosar nr. 5288/1/2013
Şedinţa publică de la 26 iunie 2014
Asupra contestaţie de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1177 din 29 octombrie 2013 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de dl. C.C. judecător la Tribunalul Militar Bucureşti, împotriva Hotărârii nr. 939 din 22 octombrie 2013 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii; prin această din urmă hotărâre s-a respins contestaţia aceluiaşi contestator împotriva Hotărârii nr. 12 din 15 octombrie 2013 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor din data de 10 noiembrie 2013.
În esenţă, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că, în mod corect, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi Comisia de organizare a concursului au dispus respingerea cererii domnului judecător C.C. de înscriere la concursul de promovare din data de 10 noiembrie 2013, având în vedere lipsa posturilor pentru promovarea pe loc pentru instanţele militare şi statutul contestatorului de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
S-a mai reţinut că potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorii şi procurorii pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare.
Corelând dispoziţiile menţionate cu prevederile Cap. II şi III din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că instanţele imediat superioare sunt diferite în cazul instanţelor militare, faţă de instanţele civile.
Se mai precizează că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 889 din 9 septembrie 2013 nu au fost scoase la concursul de promovare efectivă şi pe loc posturi pentru instanţele militare.
Împotriva Hotărârii nr. 1177 din 29 octombrie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a formulat contestaţie domnul judecător C.C., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- din analiza normelor de drept incidente în cazul participării magistraţilor la concursul de promovare, fie efectivă, fie pe loc (art. 43 alin. (1), art. 44 şi 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi art. 4, 5, 28 şi 34 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare) rezultă că cele trei condiţii pe care trebuie să le îndeplinească candidaţii sunt: condiţia privind calificativul la ultima evaluare, condiţia privind lipsa sancţiunilor disciplinare în ultimii 3 ani şi condiţia de vechime în funcţie. Întrucât aceste condiţii erau îndeplinite în cazul său, în mod greşit i s-a respins cererea de înscriere la concursul pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie, în vederea obţinerii gradului de judecător la curte de apel;
- în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4606 din 8 noiembrie 2012 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal s-a produs un reviriment, în sensul că s-a recunoscut dreptul unui magistrat militar de a participa la concursul de promovare efectivă în funcţiile de execuţie vacante la instanţele civile.
Contestaţia a fost întemeiată pe prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei pentru motivele arătate în considerentele hotărârii atacate.
Analizând hotărârea atacată, actele care au stat la baza acesteia, precum şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorii şi procurorii pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare.
Diferenţierea între instanţele judecătoreşti este făcută prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, care la Cap. II al Titlului II se referă la ierarhizarea instanţelor civile - curţile de apel, tribunalele, tribunalele specializate şi judecătoriile, iar la Cap. III al aceluiaşi titlu se are în vedere strict ierarhia instanţelor militare, specificate la art. 56 alin. (1).
Aceste dispoziţii din Legea nr. 304/2004 prevăd o ierarhie separată a celor două categorii de instanţe şi trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte invocarea ca precedent judiciar a Deciziei nr. 4606/2012 a acestei instanţe, situaţia din acel dosar nu este similară cu cea a reclamantului din prezenta cauză, în sensul că prin acea decizie s-a recunoscut dreptul unui magistrat militar de a se înscrie la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie (urmând ca, ulterior, dacă va fi admis, să renunţe la calitatea de militar activ), în timp ce în prezenta cauză reclamantul, militar activ (judecător la Tribunalul Militar Teritorial) solicită înscrierea la un concurs de promovare pe loc, concurs la care sunt scoase doar locuri pentru gradul de judecător de curte de apel la instanţele civile.
Prin urmare, în situaţia în care reclamantul ar promova concursul (promovare pe loc), ar ajunge să ocupe un post finanţat de un alt ordonator principal de credite decât Ministerul Apărării Naţionale, ceea ce nu a constituit intenţia legiuitorului şi nu reprezintă nici situaţia din cauza soluţionată prin Decizia nr. 4606/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de C.C. împotriva Hotărârii nr. 1177 din 29 octombrie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3059/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3119/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
