ICCJ. Decizia nr. 3056/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3056/2014
Dosar nr. 17754/3/2013
Şedinţa de la 26 iunie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub Dosar nr. 17754/3/2013, la data de 10 mai 2013, reclamantul I.D.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţionala pentru Restituirea Proprietarilor, a arătat instanţei ca a făcut toate demersurile necesare pentru soluţionarea Dosarului nr. 23742/CC, însă se tergiversează nejustificat rezolvarea, căutându-se motivaţii.
Reclamantul a arătat că s-a adresat de nenumărate ori pârâtei, guvernului, a depus documente pentru soluţionarea mai rapidă a dosarului, a solicitat de multe ori audienţă la conducere şi după 4 ani nu a fost primit încă răspuns. A solicitat instanţei să judece dosarul în regim de urgenta şi să dispună plata a 200.000 euro.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 1934 din 05 noiembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de Contencios Administrativ.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 1109 din 3 aprilie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul I.D.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din analiza lucrărilor dosarului, reclamantul I.D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea la soluţionarea dosarului înregistrat sub nr. 23742/CC privind dispoziţia Primăriei Galaţi din 22 mai 2006, precum şi acordarea de despăgubiri în cuantum de 200.000 euro.
Procedura instituită de Legea nr. 10/2001 pentru soluţionarea notificării se finalizează prin emiterea dispoziţiei de către unitatea deţinătoare şi, în baza acestei dispoziţii, este posibilă parcurgerea fazei ulterioare, reglementată de Legea nr. 247/2005, care are natură administrativă, toate nemulţumirile părţii în ceea ce priveşte actele specifice acestei faze putând fi valorificate în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Însă, luând în considerare obiectul cererii de chemare în judecată şi în raport de data introducerii acţiunii - respectiv data de 10 mai 2013, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. X din Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, conform cărora "Alineatul 1 al articolului 20 din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. nr. 653/22.07.2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 20: (1) Competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanţei reşedinţei sale din ţară sau, după caz, instanţei domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reşedinţă în România şi nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti."
Conform dispoziţiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă:
"Art. XXIII. - (1) Procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(3) Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanţele devenite competente să le judece."
Având în vedere că prezentul litigiu este un proces în curs de judecată în primă instanţă, care, până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, ar fi fost de competenţa Curţii de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (3) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, instanţă devenită competentă să îl soluţioneze.
Astfel, în acord şi cu argumentele înfăţişate de Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte va stabili, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. (1) şi 4 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul I.D.A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3055/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3057/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
