ICCJ. Decizia nr. 3057/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3057/2014
Dosar nr. 8286/30/2013
Şedinţa de la 26 iunie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 8286/30/2013, reclamanta M.E.M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi Dezvoltare Rurală şi Pescuit reprezentată în teritoriu de Centrul Regional de Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea deciziei comisiei de soluţionare a contestaţiilor privitoare la hotărârea luata de aceştia, privind neeligibilitatea proiectului depus de aceasta în cadrul măsurii 112 sesiunea mai - iunie 2012 din Axa 1, hotărâre pe care o consideră nelegală şi netemeinică, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 8352 din 11 decembrie 2013, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa privind soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 99 din 8 aprilie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara, a declinat în favoarea Tribunalului Timiş competenţa materială de soluţionare a cererii, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza pentru soluţionarea acestuia la Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta a solicitat anularea Notificării solicitantului privind neeligibilitatea cererii de finanţare din 04 martie 2013, emisă de Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Arad. Totodată, se constată că Notificarea nr. 2775 din 11 aprilie 2013, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă în procedura prealabilă sesizării instanţei, este emisă de Agenţia de Plăţi Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul Regional de Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timişoara.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
Deci, în privinţa competenţei materiale, legea stabileşte două tipuri de competenţă, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.
Astfel, dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, litigiul urmând să fie soluţionat de instanţa de contencios administrativ a tribunalului, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii locale şi respectiv, instanţei de contencios administrativ a Curţii de apel, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii centrale, cu competenţă naţională.
În cauză, actele administrative contestate au fost emise de Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Arad, respectiv de Agenţia de Plăţi Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Centrul Regional de Dezvoltare Rurală şi Pescuit Timişoara.
Rezultă că emitenţii actelor administrative contestate sunt autorităţii publice judeţene, astfel că, faţă de criteriul rangului autorităţii publice prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Timişoara a apreciat cu justeţe - în opinia Înaltei Curţi - că, prin art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, în forma actuală, au fost atribuite în competenţa de primă instanţă a curţilor de apel doar cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii europene, categorie în care nu poate fi inclusă notificarea din 04 martie 2013 emisă de Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Arad, căci prin aceasta nu s-a stabilit dreptul reclamantei la acordarea unor sume reprezentând finanţare nerambursabilă din fonduri europene, ci s-a respins proiectul prezentat de către societate, considerându-se că suma solicitată de aceasta este integral neeligibilă pentru finanţare.
Astfel fiind, Curtea conchide că actele administrative ce fac obiect al acţiunii în anulare de faţă nu se înscriu în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, în forma actuală, ci intră în competenţa tribunalelor, în temeiul art. 10 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ.
În consecinţă având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta M.E.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi Dezvoltare Rurală şi Pescuit reprezentată în teritoriu de Centrul Regional de Dezvoltare Rurală şi Pescuit în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 3056/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3058/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
