ICCJ. Decizia nr. 3058/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3058/2014
Dosar nr. 1171/33/2013
Şedinţa de la 26 iunie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. 1171/33/2013, reclamantul Municipiul Zalău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007 - 2013, a solicitat anularea Notei privind aplicarea reducerilor procentuale pentru contractul de finanţare din 28 decembrie 2012 şi a notei de respingere a pretenţiilor beneficiarului din 14 mai 2013 şi obligarea pârâtului la rambursarea valorii integrale a actului adiţional din 24 iulie 2012 la contractul de lucrări din 16 septembrie 2011 încheiat cu Asocierea SC T. SRL şi SC L. SA, respectiv fără aplicarea reducerii procentuale de 25 % din valoarea acestuia.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 25 din data de 28 ianuarie 2014, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 1180 din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul solicită anularea Notei privind aplicarea reducerilor procentuale pentru contractul de finanţare din 28 decembrie 2012 şi a notei de respingere a pretenţiilor beneficiarului din 14 mai 2013 şi obligarea pârâtului la rambursarea valorii integrale a actului adiţional din 24 iulie 2012 la contractul de lucrări din 16 septembrie 2011 încheiat cu Asocierea SC T. SRL şi SC L. SA, respectiv fără aplicarea reducerii procentuale de 25 % din valoarea acestuia.
Art. 23 din contractul de finanţare din 31 mai 2011 prevede că, în eventualitatea unui litigiu între părţi, survenit în executarea acestui contract, litigiul va fi soluţionat de către instanţele judecătoreşti competente din raza teritorială a Municipiului Bucureşti.
Analizând problema competenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că, în materia contenciosului administrativ, normele care stabilesc competenţa sunt de ordine publică, atât în ceea ce priveşte stabilirea competenţei materiale, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se adresa fie instanţei de la domiciliul său, fie instanţei de la domiciliul pârâtului, nu conţin o normă dispozitivă, care să le permită părţilor să convină, anterior naşterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea beneficiului alegerii de competenţă instituit în favoarea reclamantului, ci tot o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.
Astfel, în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială nu este o competenţă alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competenţă deopotrivă de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea reclamantului, prezumat într-o poziţie de forţă inferioară faţă de autoritatea publică, de a opta între cele două instanţe la momentul formulării cererii.
Pentru soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, prezintă relevanţă numai prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care reglementează competenţa teritorială în situaţia acţiunilor adresate instanţei de contencios administrativ.
Înalta Curte constată faptul că reclamantul a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cererii la Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar art. 23 din contractul părţilor, ce conţine convenţia acestora referitoare la stabilirea competenţei în privinţa tuturor litigiilor ce decurg din executarea contractului în favoarea instanţelor de judecată din Municipiul Bucureşti, nu poate primi eficienţă juridică în cauza dedusă judecăţii.
Astfel, în mod justificat a reţinut Curtea de Apel Bucureşti faptul că, în ceea ce priveşte art. 23 din cuprinsul contractului de finanţare, alegerea de competenţă a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în legătură cu executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală, iar nu în legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligaţii distincte şi legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii achiziţiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă şi, în consecinţă, a antrenat procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Zalău, prin primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţie Publice, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007 - 2013 în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2014.
Procesat de GGC - NN
← ICCJ. Decizia nr. 3057/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3059/2014. Contencios. Conflict de... → |
---|