ICCJ. Decizia nr. 3198/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3198/2014
Dosar nr. 750/57/2013
Şedinţa de la 10 septembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Petroşani a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală, Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene şi Direcţia Generală Autoritatea de Management, solicitând următoarele:
- anularea deciziei nr. 78 din 19 iulie 2013, emisă de pârât şi, implicit anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 22 mai
- obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6.428 RON şi TVA, recuperabilă în valoare a 1542,72 RON, reprezentând „reduceri procentuale maxime de 10%” aplicate la contractul de servicii de audit din 18 iulie 2011, încheiat cu SC „A.A.” SRL şi la contractul de servicii de informare şi publicitate din 09 martie 2011, încheiat cu SC Z.V.J. SRL, sume reţinute din cererea de rambursare nr. 6.
Prin sentinţa civilă nr. 327 din 03 decembrie 2013, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii promovată de reclamantul Municipiul Petroşani, prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Alba Iulia a luat în considerarea clauza atributivă de competenţă, stabilită de părţi prin art. 23 din contractul de finanţare din anul 2010.
A reţinut Curtea de Apel Alba-Iulia că soluţia aleasă de părţi prin contractul de finanţare, care reprezintă legea părţilor, este în deplină concordanţă cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi că, odată opţiunea făcută, nici una din părţile contractante nu mai poate reveni asupra celor convenite, întrucât ea este rezultatul voinţei ce au exprimat cu anticipaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. 750/57/2013, la data de 03 februarie 2014.
La termenul de judecată din 30 mai 2014, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 1711 din 30 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Petroşani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Î.C.C.J. în vederea stabilirii competenţei.
A reţinut Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, că în cauza de faţă obiectul judecaţii nu este contractul de finanţare, în raport de care Curtea de Apel Alba - Iulia a stabilit competenţa teritorială prin raportare la dispoziţiile din contract.
Obiectul prezentei judecăţi, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, îl constituie anularea notei de constatare nereguli emisă de pârât, acte administrative de autoritate, pentru care legiuitorul a stabilit conform O.U.G. nr. 66/2011 atât o procedură specială, cât şi o competenţă jurisdicţională specială, conform cu art. 46 şi 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.
A mai reţinut Curtea de Apel Bucureşti că norma de trimitere înscrisă în art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 obligă părţile şi instanţa să respecte dispoziţiile de competenţă impuse prin legea organică, respectiv prin Legea nr. 554/2004, în sensul că stabilirea competenţei jurisdicţionale nu se va putea face decât prin raportare exclusivă la dispoziţiile imperative înscrise în legea organică, în speţă art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Acordul de voinţă exprimat în contract nu se regăseşte în litigiul de faţă ce este generat de exercitarea puterii de decizie şi a dreptului de control de către autoritatea administrativa, părţile nefiind angajate într-un litigiu de pe poziţii de egalitate asemeni poziţiei asumate în contractul de finanţare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:
Astfel cum rezultă din actele dosarului, obiectul pretenţiilor deduse judecăţii îl constituie „Anularea deciziei nr. 78 din 19 iulie 2014, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, privind contractul de finanţare din anul 2010, vizând proiectul cu titlul „Reabilitare zonă pietonală şi parcări în centrul municipiului Petroşani“.
Temeiul de drept al acţiunii îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Înalta Curte constată că atât decizia de soluţionare a contestaţiei, precum şi nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare reprezintă acte administrative de autoritate, prin care se stabilesc creanţe bugetare, pentru care legiuitorul a prevăzut, conform O.U.G. nr. 66/2011, atât o procedură administrativă specială de contestare (art. 47) cât şi procedura judiciară de urmat, prin art. 51 alin. (2) stabilindu-se că „Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
Prin urmare, pentru a stabili instanţa de contencios administrativ competentă teritorial să soluţioneze pricina, trebuie aplicate dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora în materia contenciosului administrativ este reglementată o competenţă teritorială alternativă, în sensul că „reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”.
Cum în speţă, reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Petroşani a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ în circumscripţia căreia îşi are sediul, competentă teritorial să soluţioneze litigiul este Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pe de altă parte, se reţine că izvorul obligaţiei impusă reclamantei prin nota de constatare excede contractului de finanţare, clauza asupra competenţei teritoriale, înscrisă în convenţie, având aplicabilitate doar în situaţia în care obiectul litigiului l-ar constitui neînţelegerile ivite din modul de îndeplinire a cauzelor contractuale.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Petroşani prin Primar şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală, Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene şi Direcţia Generală Autoritatea de Management în favoarea Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3197/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3199/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
