ICCJ. Decizia nr. 3159/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3159/2014
Dosar nr. 3458/1/2013
Şedinţa publică de la 9 septembrie 2014
Asupra cererii de revizuire;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea supusă revizuirii
1.1. Prin decizia nr. 1825 din data de 25 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant; s-a admis recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Bacău împotriva sentinţei civile nr. 1920 din data de 20 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 301/110/2012, în contradictoriu cu recurenta - reclamantă SC D.R. SRL Bacău; a fost modificată în parte sentinţa recurată în sensul că a fost respinsă acţiunea ca nefondată; s-a respins ca nefondat recursul declarat de SC D.R. SRL Bacău împotriva aceleiaşi sentinţe, fiind obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin decizia nr. 1003 din data de 12 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3484/117/2008 s-a admis recursul declarat de reclamanta SC R.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2104 din data de 7 noiembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 3484/117/2008 al Tribunalului Cluj, pe care a modificat-o în sensul că s-a admis în parte cererea şi în consecinţă s-a dispus anularea în parte a art. I şi art. II din HCL nr. 826 din 12 decembrie 2006, respectiv, anularea art. 2-4, 8-10, art. 12 alin. (4) şi art. 13 din Regulamentul pentru eliberarea autorizaţiei şi orarului de funcţionare, anexă la HCL nr. 826/2006.
2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii
Împotriva deciziei nr. 1825 din data de 25 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC D.R. SRL Bacău a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat, in esenţă, că cele două decizii, pronunţate de două instanţe egale în grad, sunt în contradicţie totală în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 99/2000 modificată şi aprobată prin Legea nr. 650/2002.
3. Apărarea intimatului
Prin întâmpinarea depusă la data de 29 august 2014, intimatul Consiliul Local al Municipiului Bacău a arătat că în cauză nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea întrucât hotărârile judecătoreşti invocate sunt pronunţate în cauze diferite.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
1. Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:
Deşi revizuenta a invocat dispoziţiile art. 509 pct 8 noul C. proc. civ., Î nalta Curte constată că în cauză se aplică principiul general introdus prin art. 24-25 noul C. proc. civ. şi de art. 3 din Legea nr. 76/2012, respectiv al aplicării noilor norme numai proceselor şi executărilor silite începute ulterior intrării în vigoare.
Or, constatând că dosarul în care a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere a fost înregistrat pe rolul instanţelor la data de 17 ianuarie 2012, Înalta Curte constată că, în fapt, motivul de revizuire invocat, se circumscrie textului de lege reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conţin toate elementele pentru a se reţine existenţa puterii de lucru judecat.
În speţă, revizuenta susţine că prin cele două decizii expuse in preambulul prezentei hotărâri s-au dat interpretări contradictorii in ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 3 alin. (2) şi art. 6 alin. (2) din O.G. nr. 99/2000 modificată şi aprobată prin Legea nr. 650/2002.
Din analiza cuprinsului celor două hotărâri (decizia nr. 1003 din data de 12 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi decizia nr. 1825 din data de 25 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal) rezultă cu evidenţă că nu există identitate de obiect, cauză şi părţi, fiind pronunţate intre părţi diferite.
Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența autorității de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziții nu se pot duce la îndeplinire.
Or, în speță, s-a constatat că argumentele ce stau la baza promovării prezentei căi de atac vizează o presupusă practică neunitară la nivelul Curţilor de apel, argumente ce nu se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimat şi dovedite cu înscrisul, Înalta Curte reţine faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care: „ Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviința.
În ceea ce priveşte cuantumul acestora, instanţa reţine că, pentru a obţine rambursarea cheltuielilor de judecată, trebuie observată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.
În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa observă că intimatul a depus la dosar chitanţa din 16 iunie 2014 din care rezultă că aceasta a achitat apărătorului ales suma de 5.000 RON.
Pentru a stabili îndeplinirea celorlalte condiţii, instanţa va analiza proporţionalitatea cuantumului onorariului de avocat cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse.
Sub acest aspect, instanţa constată că obiectul prezentului litigiu are o complexitate redusă (revizuire inadmisibilă), făcând parte dintr-o tipologie de acţiuni în care practica judiciară este constantă, că apărătorul nu s-a prezentat la singurul termen de judecată acordat, iar întâmpinarea formulată în cauză nu reflectă alocarea unui timp îndelungat pentru studiu şi redactare.
Astfel, se apreciază că suma de 5000 RON solicitată de intimată nu respectă principiul proporţionalităţii, astfel încât, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va obliga revizuenta la plata către aceasta a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire
Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 326 şi 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire declarată de SC D.R. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 1825 din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Obligă revizuenta la plata cheltuielilor de judecată către intimata Consiliul Local al Municipiului Bacău în cuantum de 1.000 RON, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3158/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3197/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
