ICCJ. Decizia nr. 3158/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3158/2014
Dosar nr. 1077/46/2012
Şedinţa publică de la 9 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, data de 19 decembrie 2012, P.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Argeş solicitând obligarea pârâtei să-i acorde drepturile de pensie în baza Legii nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961.
S-a arătat că prin Hotărârea nr. 8018 din 16 noiembrie 2012, Casa Judeţeană de Pensii Argeş i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 de pe urma soţului său P.I., care a lucrat în timpul, armatei în perioada 11 septembrie 1953-12 septembrie 1953, respectiv 08 septembrie 1954-01 noiembrie 1956, în condiţii grele la construcţia de căi ferate şi tuneluri în judeţul Argeş, Dâmboviţa, Bucureşti şi Bărăgan.
Pârâta a respins însă solicitarea reclamantei reţinând că soţul său nu lucrat în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, deşi actele deţinute confirmă că acesta a lucrat cât a fost militar.
Casa Judeţeană de Pensii Argeş a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii, deoarece reclamanta nu întruneşte condiţiile legale pentru a primi pensia prevăzută de Legea nr. 309/2002.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 57/F-CONT din 22 februarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta P.A., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Argeş.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 1, 2, 3 din Legea nr. 309/2002, că potrivit livretului militar al lui P.I., soţul reclamantei a depus jurământul la 5 decembrie 1953, fiind încorporat în 05 noiembrie 1953 şi lăsat la vatră în noiembrie 1956.
S-a reţinut că în timpul serviciului militar a desfăşurat activitate în construcţii la U.M. XX Bucureşti, între noiembrie-decembrie 1953, când a fost lăsat la vatră, iar între august 1954-noiembrie 1956 a desfăşurat activitate în construcţii la UM YY Bărăgan, astfel cum rezultă din fişa de evidenţă UM ZZ.
A constatat prima instanţă că, potrivit tabelului cu evidenţa detaşamentelor şi unităţilor de muncă din cadrul D.G.S.M. întocmit de Arhivele Naţionale şi transmis C.N.P.A.S., a rezultat că UM XX Bucureşti şi UM YY Bărăgan nu au făcut parte din D.G.S.M., astfel că stagiul militar satisfăcut din cadrul acestor unităţi militare nu se încadrează în ipoteza Legii nr. 309/2002.
Din situaţia militară a soţului reclamantei s-a reţinut că acesta a desfăşurat activitate în construcţii numai în cadrul unităţilor militare, fără nicio referire la alte structuri, care să se încadreze în tabelul întocmit de Arhivele Naţionale.
De altfel, faţă de scopul pentru care au fost constituite detaşamentele de muncă din cadrul D.G.S.M., respectiv exercitarea de presiuni asupra tinerilor fără origine socială sănătoasă, a rezultat din documentele prezentate de reclamantă, care susţin situaţia militară a soţului său, că acesta nu se încadrează în ipoteza art. 1 şi 2 din Legea nr. 309/2002.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta P.A., criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În contextul unei prezentări a situaţiei de fapt, recurenta a criticat soluţia adoptată de către Comisia din cadrul Casei de Pensii Argeş, apreciind că aceasta in mod greşit nu a luat in considerare Legea nr. 309/2002, solicitând să se admită recursul în sensul de a beneficia de pensia cuvenită, potrivit actului normativ invocat.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamanta P.A. a solicitat drepturile de pensie în baza Legii nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, in calitate de soţie a numitului P.I.
Prin hotărârea nr. 8018 din 16 noiembrie 2012, Casa Judeţeană de Pensii Argeş i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 de pe urma soţului său P.I., motivat de împrejurarea că, in urma verificării actelor nu s-a confirmat că acesta a efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii
În drept, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă în perioada sus menţionată.
Rezultă, aşadar, că, pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ, trei condiţii trebuie îndeplinite, cumulativ, de către persoana cetăţean român interesată: să fi satisfăcut stagiul militar în detaşamente de muncă, detaşamentele de muncă să fi făcut parte din caclrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi perioada stagiului militar să se încadreze între anii 1950-1961.
Or, aşa cum rezultă din livretul militar şi fişa de evidenţă, soţul reclamantei în timpul serviciului militar a desfăşurat activitate în construcţii la U.M. XX Bucureşti, între noiembrie-decembrie 1953, când a fost lăsat la vatră, iar între august 1954 - noiembrie 1956 desfăşurat activitate în construcţii la UM YY Bărăgan.
Potrivit tabelului cu evidenţa detaşamentelor şi unităţilor de muncă din cadrul D.G.S.M. întocmit de Arhivele Naţionale şi transmis C.N.P.A.S., a rezultat că UM XX Bucureşti şi UM YY Bărăgan nu au făcut parte din D.G.S.M., astfel că stagiul militar satisfăcut din cadrul acestor unităţi militare nu se încadrează în ipoteza Legii nr. 309/2002.
De asemenea, faptul că legea acordă drepturile compensatorii numai persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi nu în orice detaşament militar de muncă nu reprezintă un viciu legislativ ci un aspect care ţine de opţiunea legiuitorului, neconstituind o discriminare ci un tratament juridic diferenţiat, justificat obiectiv de situaţiile diferite în care s-au aflat beneficiarii, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 888 din 25 octombrie 2012, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 835/12.12.2012.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.A. împotriva sentinţei nr. 57/F-CONT din 22 februarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3154/2014. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3159/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
