ICCJ. Decizia nr. 3197/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3197/2014
Dosar nr. 1072/33/2013
Şedinţa de la 10 septembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară T.N. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală, Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, solicitând anularea în tot a procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii din 27 decembrie 2012 şi decizia nr. 74/2013 emise de pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 78 din 20 februarie 2014, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Cluj a luat în considerare clauza atributivă de competenţă, stabilită de părţi prin art. 23 alin. (1) din contractul de finanţare din anul 2010.
A reţinut Curtea de Apel Cluj că soluţia aleasă de părţi prin contractul de finanţare, care reprezintă legea părţilor, este în deplină concordanţă cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi că, odată opţiunea făcută, nici una din părţile contractante nu mai poate reveni asupra celor convenite, întrucât ea este rezultatul voinţei ce au exprimat cu anticipaţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. 1072/33/2013, la data de 28 martie 2014.
La termenul de judecată din 19 mai 2014, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 1546 din 19 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară T.N., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Î.C.C.J. în vederea stabilirii competenţei.
A reţinut Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, că în cauza de faţă obiectul judecaţii nu este contractul de finanţare, în raport de care Curtea de Cluj a stabilit competenţa teritorială prin raportare la dispoziţiile din contract.
Obiectul prezentei judecăţi, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, îl constituie anularea notei de constatare nereguli emisă de pârât, acte administrative de autoritate, pentru care legiuitorul a stabilit conform O.U.G. nr. 66/2011 atât o procedură specială, cât şi o competenţă jurisdicţională specială, conform cu art. 46 şi 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.
A mai reţinut Curtea de Apel Bucureşti că norma de trimitere înscrisă în art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 obligă părţile şi instanţa să respecte dispoziţiile de competenţă impuse prin legea organică, respectiv prin Legea nr. 554/2004, în sensul că stabilirea competenţei jurisdicţionale nu se va putea face decât prin raportare exclusivă la dispoziţiile imperative înscrise în legea organică, în speţă art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Acordul de voinţă exprimat în contract nu se regăseşte in litigiul de faţă ce este generat de exercitarea puterii de decizie şi a dreptului de control de către autoritatea administrativa, părţile nefiind angajate într-un litigiu de pe poziţii de egalitate asemeni poziţiei asumate în contractul de finanţare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:
Astfel cum rezultă din actele dosarului, obiectul pretenţiilor deduse judecăţii îl constituie „anularea procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii din 27 decembrie 2012 şi a deciziei nr. 74/2013 emise de pârât“.
Temeiul de drept al acţiunii îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Înalta Curte constată că atât decizia de soluţionare a contestaţiei, precum şi procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii, reprezintă acte administrative de autoritate, prin care se stabilesc creanţe bugetare, pentru care legiuitorul a prevăzut, conform O.U.G. nr. 66/2011, atât o procedură administrativă specială de contestare (art. 47) cât şi procedura judiciară de urmat, prin art. 51 alin. (2) stabilindu-se că „Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.
Prin urmare, pentru a stabili instanţa de contencios administrativ competentă teritorial să soluţioneze pricina, trebuie aplicate dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit cărora în materia contenciosului administrativ este reglementată o competenţă teritorială alternativă, în sensul că „reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”.
Cum în speţă, reclamanta a înţeles să învestească instanţa de contencios administrativ în circumscripţia căreia îşi are sediul, competentă teritorial să soluţioneze litigiul este Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pe de altă parte, se reţine că izvorul obligaţiei impusă reclamantei prin procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii excede contractului de finanţare, clauza asupra competenţei teritoriale, înscrisă în convenţie, având aplicabilitate doar în situaţia în care obiectul litigiului l-ar constitui neînţelegerile ivite din modul de îndeplinire a clauzelor contractuale.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară T.N. şi pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală, Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3159/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3198/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
