ICCJ. Decizia nr. 3232/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3232/2014
Dosar nr. 1377/36/2012
Şedinţa publică de la 12 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC P.P. SRL a chemat în judecată pe Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Ordinului nr. 2029 din 20 septembrie 2012 emis de Vicepreşedintele cu rang de secretar de stat al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor, prin care i-a fost anulată autorizaţia de comisionar în vamă din 07 decembrie 2012 pentru Biroul Vamal Constanţa Sud.
Prin sentinţa civilă nr. 39/CA din 13 februarie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC P.P. SRL şi a anulat Ordinul nr. 2029 din 20 septembrie 2012 emis de pârâtă ca nelegal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul nr. 2029 din 20 septembrie 2012, emis de pârâtă, s-a anulat autorizaţia de comisionar în vamă din 07 decembrie 2010, având ca titular pe reclamanta SC P.P. SRL, pentru Biroul Vamal Constanţa Sud, ca urmare a unor abateri grave de la reglementările vamale săvârşite de reclamantă.
Curtea a constatat că acest act administrativ nu este motivat sub aspectul faptelor săvârşite de către reclamantă şi care au constituit abateri grave de la reglementările vamale, al datei săvârşirii acestora, făcându-se doar trimitere la „adresele Biroului Vamal Constanţa Sud din 23 august 2012 şi din 10 septembrie 2012, prin care se precizează că reclamanta în calitate de comisionar vamal a depus declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie din 08 august 2012, completată cu date eronate privind încadrarea tarifară a mărfurilor şi având efectuat cu inexactitate calculul datoriei vamale, rezultând astfel un prejudiciu de 79.179 RON”.
Instanţa a reţinut că temeiul juridic al aplicării respectivei sancţiuni de anulare a autorizaţiei de comisionar vamal l-au constituit dispoziţiile art. 581 alin. (1) lit. c) din Regulamentul de aplicare a C. vam. al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006, potrivit cărora: „autorizaţia de comisionar în vamă poate fi anulată de către Autoritatea Naţională a Vămilor în următoarele cazuri:
c) când se constată săvârşirea unei abateri grave de la reglementările vamale;”
Curtea a reţinut că în speţă se impută reclamantei că, în calitate de comisionar vamal, a depus la data de 08 august 2012 la Biroul Vamal Constanţa Sud, în procedura informatică RCSDPS, declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie, care a fost completată cu date eronate în ce priveşte încadrarea tarifară, precum şi calculul drepturilor vamale de import şi TVA datorate în mod legal la punerea în liberă circulaţie.
S-a mai reţinut că s-a imputat reclamantei că nu a completat corect declaraţia vamală, în sensul că în loc de codul corect NC XXXX0019 a trecut XXXX0090 şi din această cauză calculul sumelor cuvenite bugetului de stat pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor a fost eronat efectuat, rezultând un prejudiciu de 79.179 RON.
Curtea a mai reţinut că, în condiţiile în care organul vamal, pentru a determina clasificarea corectă a mărfii în speţă, a avut nevoie de concluziile unei expertize de specialitate, nu se poate susţine cu temei că încadrarea făcută de reclamantă în declaraţia vamală, care corespundea specificaţiilor stabilite de destinatar şi, pe cale de consecinţă, calculul datoriei vamale, constituie o abatere gravă de la reglementările vamale, de natură a atrage anularea autorizaţiei de comisionar în vamă din 07 decembrie 2010.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât de la data eliberării acestei autorizaţii şi până la data completării declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie din 08 august 2012 nu s-au mai reţinut în sarcina reclamantei astfel de abateri de la normele vamale, pentru a se putea afirma caracterul lor repetabil şi implicit gravitatea lor, aşa cum se afirmă prin ordinul contestat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor şi în nume propriu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., respectiv art. 3041 C. proc. civ., deoarece instanţa de fond nu a ţinut seama de apărările formulate de autoritatea vamală prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei şi nici de argumentele de drept aduse în sprijin.
Recurenta arată că, faţă de situaţia de fapt şi de drept, precum şi faţă de tot materialul probator existent la dosarul cauzei, hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sau modificarea sentinţei civile nr. 39 din 13 februarie 2013, iar, pe fond, respingerea acţiunii în contencios administrativ formulată de către SC P.P. SRL împotriva Ordinului nr. 2029 din 20 septembrie 2012 al Vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor şi, pe cale de consecinţă, menţinerea acestuia ca legal şi temeinic.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea Ordinului nr. 2029 din 20 septembrie 2012 emis de Vicepreşedintele, cu rang de subsecretar de stat al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor.
În Ordinul contestat s-a menţionat că reclamantei i-a fost anulată autorizaţia de comisionar în vamă din 07 decembrie 2012 pentru Biroul Vamal Constanţa Sud, ca urmare a unor abateri grave de la reglementările vamale săvârşite de aceasta, deoarece ar fi depus declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie din 08 august 2012 completată cu date eronate privind încadrarea tarifară a mărfurilor şi că în acest fel a creat un prejudiciu de 79.179 RON.
Ordinul contestat a fost emis în temeiul art. 581 alin. (1) lit. c) din Regulamentul de aplicare a C. vam. şi art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 110/2009.
Astfel, temeiul juridic al aplicării respectivei sancţiuni de anulare a autorizaţiei de comisionar vamal l-au constituit dispoziţiile art. 581 alin. (1) lit. c) din Regulamentul de aplicare a C. vam. al României, aprobat prin H.G. nr. 707/2006, potrivit cărora: „autorizaţia de comisionar în vamă poate fi anulată de către Autoritatea Naţională a Vămilor în următoarele cazuri:
c) când se constată săvârşirea unei abateri grave de la reglementările vamale;”
Din actele şi lucrările dosarului rezultă faptul că în speţă se impută reclamantei că, în calitate de comisionar vamal, a depus la data de 08 august 2012, la Biroul Vamal Constanţa Sud, în procedura informatică RCSDPS, declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie, care a fost completată cu date eronate în ce priveşte încadrarea tarifară, precum şi calculul drepturilor vamale de import şi TVA datorate în mod legal la punerea în liberă circulaţie.
S-a imputat reclamantei că nu a completat corect declaraţia vamală, în sensul că în loc de codul corect NC XXXX0019 a trecut XXXX0090 şi, din această cauză, calculul sumelor cuvenite bugetului de stat pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor a fost eronat efectuat, rezultând un prejudiciu de 79.179 RON.
Rezultă din probele administrate că această declaraţie a fost depusă de reclamantă în baza documentelor furnizate de destinatarul mărfii, SC L.S. SRL, pe care reclamanta o reprezenta potrivit contractului de reprezentare directă din 09 iulie 2012.
Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu se poate susţine cu temei că încadrarea făcută de reclamantă în declaraţia vamală, şi care corespundea specificaţiilor stabilite de destinatar, respectiv calculul datoriei vamale realizat în consecinţă, constituie o abatere gravă de la reglementările vamale, de natură a atrage anularea autorizaţiei de comisionar în vamă din 07 decembrie 2010, de vreme ce organul vamal a avut nevoie de concluziile unei expertize de specialitate pentru a determina clasificarea corectă a mărfii în speţă.
Astfel, în speţă nu se poate reţine săvârşirea unei abateri grave de la reglementările vamale, cu atât mai mult cu cât de la data eliberării acestei autorizaţii şi până la data completării declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie din 08 august 2012 nu s-au mai reţinut în sarcina reclamantei astfel de abateri de la normele vamale, pentru a se putea afirma caracterul lor repetabil şi implicit gravitatea lor, astfel cum în mod corect a reţinut şi curtea de apel.
Înalta Curte constată că recurenta a reiterat, prin cererea de recurs formulată, argumentele dezvoltate în întâmpinarea depusă în faţa instanţei de fond, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluţionat prezenta cauză, fiind nemulţumită de fapt de soluţia pronunţată de aceasta.
Astfel, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, în numele şi pe seama Autorităţii Naţionale a Vămilor, dar şi în nume propriu (în prezent Agenţia Naţională de Administrare Fiscală) împotriva sentinţei civile nr. 39/CA din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3231/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3250/2014. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
