ICCJ. Decizia nr. 3149/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3149/2014
Dosar nr. 10138/2/2011
Şedinţa publică de la 9 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 10138/2/2011 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând să se constate calitatea de lucrător al Securităţii a pârâtului.
În motivarea, în fapt, a cererii reclamantul arată în esenţă că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul având calitatea de ofiţer, iar acţiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la viaţă privată şi la exprimare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008, iar la data de 01 noiembrie 2011 reclamanta a depus la dosarul cauzei nota de constatare din 26 august 2011 şi actele care au stat la baza emiterii acesteia.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de mandate expres a CNSAS, pentru Dosarele nr. R 1477 şi R 1005, întrucât nu exista nici o solicitare a titularului, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că în calitate de angajat al Securităţii, s-a conformat cadrului legal în vigoare care reglementa activitatea informativ-operativă, care nu au fost emise în scopul susţinerii regimului totalitar comunist, ci în scopul apărării securităţii statului.
În ceea ce priveşte presupusa încălcare a libertăţii de exprimare şi a dreptului la viaţă privată, pârâtul susţine că legislaţia comunistă limita dreptul la liberă exprimare, prin dispoziţii cu caracter penal, iar delictele de opinie incriminate penal reprezentau factori de risc la adresa securităţii statului, organele de securitate având sarcină legală de a culege, valorifica şi soluţiona prin misiuni preventive sau de contracarare informaţii privind asemenea fapte.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 4125 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul C.I. S-a constatat că pârâtul a avut calitate de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această sentinţa, Curtea de apel a reţinut că, raportat la condiţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, pârâtul, a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Municipiului Bucureşti - Securitate, Serviciul 220 (1978, 1979) şi respective maior (1985, 1987), îndeplinind şi funcţia de şef de colectiv în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul 140 (1985, 1987).
În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, aceea ca, în perioada 1945 - 1989, să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, Curtea a reţinut că la dosarul cauzei se află mai multe înscrisuri din care rezultă că pârâtul, a dispus urmărirea informativă a numiţilor F.R.V., ghid O., supravegheat informativ în urma faptului că a depus o cerere de căsătorie cu o persoană din Anglia; T.A., economist la Grupul Şcolar U., supravegheat informativ pentru supravegherea informativă a cadrelor didactice şi elevilor de la locul de muncă; R.L., inginer în cadrul Centrului de Cercetare Inginerie Tehnologică Bucureşti, recrutat pentru supravegherea informativă a colegilor de serviciu.
S-a reţinut, de asemenea că la dosarul cauzei au fost depuse adrese semnate sau aprobate de către pârât, din care rezultă că efectuau activităţi de urmărire informativă cu privire la aceste persoane, solicitând informaţii, Sarcini de supraveghere a telefoanelor, Note de relaţii, Rapoarte de finalizare a urmăririi informative, întocmite şi semnate de către pârât, din care rezultă natura cercetărilor efectuate faţă de persoanele urmărite şi măsurile ce vor fi luate de către ofiţerii din subordine, modalitatea de generare a discuţiilor şi informaţiile ce urmează a fi obţinute, dirijarea informatorilor, folosirea mijloacelor de tehnică operativă, precum şi aprobări cu propuneri de avertizare.
Totodată s-a avut în vedere că pârâtul a întocmit Rapoartele cu propunerile de recrutare şi cu privire la modul cum a decurs recrutarea numitului T.A., în care se a folosit mijloace specifice în vederea verificării acestei persoane, precum şi un instructaj numitului R.L. pentru a furniza informaţii în legătură cu persoanele care colportează ştiri difuzate la postul de radio “E.L.”, persoanele cu intenţii de evaziune, etc.
În ceea ce priveşte apărările pârâtului, s-a arătat in considerentele sentinţei atacate că O.U.G. nr. 24/2008 nu-şi propune să antreneze răspunderea penală pentru fapte săvârşite anterior, ci în scopul stabilirii adevărului istoric despre regimul comunist şi de deconspirare a persoanelor prin consemnare publică a activităţii acestora, reglementează procedură prin care se constată că anumite persoane au avut calitatea de lucrător sau colaborator al fostei Securităţi.
Dincolo de scopul pentru care aceste persoane erau prelucrate în dosare de urmărire informativă, metodele prin care se desfăşura această activitate, prin obţinerea de informaţii ce vizau anturajul, comportamentul în familie şi relaţiile cu persoanele apropiate din viaţa profesională şi socială ale persoanelor urmărite, precum şi opiniile acestora despre anumite aspecte ale vieţii sociale şi politice, obţinute prin intermediul unor informatori, mijloacele tehnice de obţinere a informaţiilor, s-a precizat că au încălcat dreptul la viaţă privată şi dreptul la libertatea de exprimare.
În ceea ce priveşte aspectul legat de lipsa de mandat expres a CNSAS, pentru Dosarele nr. R 1477 şi R 1005, întrucât nu exista nici o solicitare a titularului, Curtea de apel a reţinut că cererea de verificare formulată de petiţionar a vizat întreaga activitate informativă a pârâtului cuprinsă în nota de constatare din 26 august 2011 întocmită de CNSAS.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul - pârât C.I.
În motivarea cererii de recurs, pârâtul C.I. a arătat în esenţă următoarele:
- Hot ărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
Legisla ţia deconspirării provoacă restrângeri ale exerciţiului unor drepturi ale persoanelor supuse deconspirării. Aceste restrângeri trebuie să fie justificate rezonabil într-o societate democratică şi aplicate proporţional cu valorile ocrotite;
Ne ţinând seama de caracteristicile legislaţiei revizuite a deconspirării, de specificul, limitele şi riscurile domeniului reglementat, instanţa de fond s-a situat în afara menirii constituţionale a autorităţii judecătoreşti, transformând-o într-o prelungire a autorităţii executive. În acest caz, liberul acces la justiţie, un principiu consistent şi real de asigurare a preeminenţei dreptului, inseparabil de egalitatea părţilor, a devenit o simplă formalitate de validare a punctului de vedere şi interesului funcţional al instituţiei reclamante. Controlul judiciar nu a fost efectiv, ci înlocuit cu un simulacru.
Curtea a validat interpretarea că C.N.S.A.S. ar putea sesiza instanţa cu privire la orice persoană pe care o identifică în arhivele sale, ceea ce este evident eronat.
Se arată că instituţia reclamantă a susţinut în răspunsul la întâmpinarea pârâtului că, pentru depistarea colaboratorilor şi a lucrătorilor de Securitate (în accepţiunea art. 2 din Lege) este necesară consultarea întregului material arhivistic. Dar acest argument nu explică extinderea verificărilor în arhive, care este o activitate distinctă, la sesizarea Curţii, care este o cu totul altă activitate.
- În mod greşit a admis instanţa de fond sesizarea reclamantului cu cererea de verificare a calităţii de lucrător al securităţii în cazul persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului privind pe T.A.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (4) din Regulamentul C.N.S.A.S., persoana îndreptăţită la acces [potrivit art. 1 alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008] trebuie să ata şeze cererii către C.N.S.A.S. dovada calităţii de persoana îndreptăţită.
În acela şi mod nelegal şi nepermis, a procedat reclamanta C.N.S.A.S. şi în cazul extinderii ilegale a investigaţiilor din arhiva propriei: în cazul lui R.L. Dosar nr. R 1005, fapt de natură a duce la schimbarea solu ţie pronunţate.
- În legătură cu fondul cauzei consideră recurentul că în mod nelegal, instanţa de judecată a apreciat îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute in O.U.G. 24/2008, art. 2 lit. a), în sensul că prin activitatea desfăşurată în general, deci nu în dosarul stipulat în art. 1 alin. (7), pârâtul recurent ar fi suprimat, respectiv a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Astfel, Curtea de Apel, preluând interpretările false, denaturate a invocat ca probe în susţinerea sentinţei, prezentările selective făcute de reclamant în acţiunea în constatare care omit relevarea obiectivelor de siguranţă ale statului reale urmărite prin demersurile iniţiate, aspecte evidenţiate documentat de recurent (dar neluate în considerare de către Curte).
- Cazul titularului FRV care într-un moment clar stabilit al vieţii sale a devenit o persoană debusolată, cu accente grave de aventurier, implicat în acţiuni ilegale şi semnalat în derivă chiar de mama sa, a fost un caz fericit de rezolvarea şi recuperare pentru familie şi societate. Faptul că s-a reuşit influenţarea sa pozitivă prin eforturile conjugate ale colectivului de muncă, al familiei şi chiar ale organelor judiciare care l-au prevenit ca infracţiunile comise pot conduce la pierderea libertăţii, nu poate fi considerată o încălcare a drepturilor sale la viaţa privată. Apoi se ignoră faptul că opţiunea de a se căsători şi stabili în străinătate nu era responsabilitatea recurentului C.I. ci a Consiliului de Stat, organism ce nu avea de a face prin nimic cu munca de securitate a statului. Nu serviciile securităţii aprobă căsătoria unui cetăţean român cu o cetăţeană britanică aceasta era realitatea şi legea vremii pe care evident că judecătorul fondului a ignorat-o. CNSAS nu a făcut dovada că titularul dosarului FRV ar fi fost contactat de recurent că i s-ar fi luat o declaraţie şi nici măcar nu a făcut dovada că cele două persoane s-ar fi cunoscut. Materialul imputat recurentului a fost scris şi elaborat dar era în faza de propunere, studiu şi proiect nefinalizat niciodată. În ordinele de linie ale fostei securităţi, influenţarea pozitivă alături de avertizare şi punerea în dezbaterea colectivelor de muncă constituia o metodă de prevenire şi protecţie a cetăţeanului care nu era lăsat să comită sau să încalce legea ca apoi să devină infractor în detenţie.
- Se arată că, în mod evident deliberat şi cu rea-credinţă, Colegiul C.N.S.A.S., în materialul trimis instanţei-nu menţionează în „Acţiunea în constatare" scopul real al deschiderii dosarului de supraveghere informativ -, nr. 258502 privind pe I.R.V. şi al măsurilor informativ - operative care au fost luate în decursul timpului în cadrul acestui dosar, respectiv clarificarea suspiciunii că obiectivul a fost sau nu dirijat, influenţat sau racolat de serviciile de spionaj britanice sub aparenţa unei legături amoroase şi a perspectivei de a se casatori eventual în viitor cu o cetăţeană britanică W. Aceasta în condiţiile în care făcea parte din echipa de specialişti din Uzinele Semănătoare şi era implicat în unele proiecte cu caracter special, vizate şi de serviciile de spionaj economic străine.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte legislaţia deconspirării şi restrângerea unor drepturi ale persoanelor supuse deconspirării.
Înalta Curte reţine că promovarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al securităţii nu presupune ca instanţa să analizeze şi să se pronunţe asupra unor fapte de natură penală, singurul scop al O.U.G. nr. 24/2008 prin reţinerea acestei calităţi, dar mai ales prin publicarea faptelor respectivelor persoane, fiind acela de a face cunoscută activitatea abuzivă a Securităţii.
Se constată că, C.N.S.A.S. este singura autoritatea abilitată de lege să formuleze acţiuni în constatarea acţiunii în constarea calităţii de lucrător, în contradictoriu cu ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului petentului, întrucât verificarea priveşte activitatea desfăşurată de aceste persoane şi nu activitatea în ansamblu a instituţiei.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 530 din 9 aprilie 2009 cât şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 557 din 29 aprilie 2010 s-a arătat că în ceea ce priveşte competenţa unei singure instanţe de a soluţiona cauzele având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, dispoziţiile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigenţele constituţionale, inclusiv cele referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare prevăzute de art. 126 alin. (5) Constituţia României.
- În ceea ce priveşte motivul referitor la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru sesizarea Curţii de Apel Bucureşti.
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, având atribuţiile prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobă nota de constatare şi dispune Direcţiei juridice introducerea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii [art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008].
În speţă sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 care prevede „ Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
La dosar se află cererea numitului F.R.V. - care a solicitat verificarea sub aspectul calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii/subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului său informativ.
- În ceea ce priveşte faptul că în Nota de Constatare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii apar elemente din cotele de Dosare nr. R 1477 titular T.A. şi nr. R1005 titular R.L. Înalta Curte constată că în contextul formulării unei cereri în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu se poate limita la a analiza doar dosarul indicat de titular trebuie efectuate verificări asupra întregii activităţi sau colateral perioadei respective solicitate, neexistând pericolul arătat de recurent al divulgării prin justiţie a altor informaţii din arhive decât cele pentru care s-a făcut sesizarea.
În conformitate cu prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 24/2008, precum şi art. 34 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii publicarea hotărârilor judecătoreşti se va face cu respectarea confidenţialităţii informaţiilor privind terţele persoane.
- În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008
Recurentul recunoaşte calitatea sa de ofiţer al Securităţii, având grad de căpitan în cadrul Inspectoratului Municipiului Bucureşti - Serviciul 220 (1978 - 1978) maior (1985,1987) şef de colectiv în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul 140 (1985,1987).
Referitor la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului garantate de legile în vigoare la acea dată, recurentul apreciază că în raport cu persoana care a formulat cererea de verificare sub aspectul calităţii de lucrător, această condiţie nu ar fi îndeplinită cele scrise de acesta a rămas un proiect nefinalizat vreodată. A considerat recurentul că faptul că s-a reuşit influenţarea pozitivă a titularului FRV prin eforturile conjugate ale colectivului de muncă, al familiei şi al organelor judiciare care l-au prevenit că infracţiunile comise pot conduce la pierderea libertăţii nu poate fi o privare de libertate. Se arată de asemenea că opţiunea de a se căsători şi stabili în străinătate nu era responsabilitatea recurentului ci a Consiliului de stat, deci nu avea legătură cu munca de Securitate.
Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanţa de fond că este îndeplinită condiţia îngrădirii şi suprimării drepturilor şi libertăţilor fundamentale privind pe FRV - având în vedere că acţiunile întreprinse de recurent, ofiţer al Securităţii în felul în care a procedat recurentul sunt considerate printre cele mai periculoase acţiuni, încalcă dreptul la viaţă privată a individului, de la libera exprimare, dreptul oricărei fiinţe de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că sentinţa de fond este legală şi temeinică, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei nr. 4125 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3429/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3231/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
