ICCJ. Decizia nr. 3247/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3247/2014
Dosar nr. 6563/90/2013*
Şedinţa de la 12 septembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1898/2014 din 21 martie 2014, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea SC P. SRL, în contradictoriu cu debitorul Consiliul Local Polovragi, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în speţă, Contractul de execuţie lucrări nr. 7529/2012, având ca obiect executarea lucrării „alimentare cu energie electrică sat de vacanţă Cheile Olteţului, comuna Polovragi, judeţul Gorj” este un contract administrativ, asimilat, potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004, actelor administrative şi că, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât cuantumul pretenţiilor depăşeşte suma de 1.000.000 RON, revine Curţii de Apel Piteşti competenţa de soluţionare a cauzei.
Prin Sentinţa nr. 64/F-CONT din 12 mai 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia privind necompetenţa materială a curţii de apel, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, potrivit art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, contractul de achiziţie publică este definit ca fiind contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ; că, potrivit dispoziţiilor art. 1013 C. proc. civ., procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă; că potrivit art. 1015 C. proc. civ., cererea se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cererii în primă instanţă.
Curtea a apreciat că în litigiul dedus judecăţii pretenţiile creditoarei se întemeiază pe Contractul de execuţie de lucrări nr. 7529 din 20 octombrie 2009, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 între SC P. SRL Râmnicu Vâlcea şi Consiliul Local Polovragi, care este o autoritate publică locală, astfel că, având în vedere rangul autorităţii publice contractante în sistemul administraţiei publice, revine Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă competenţa de soluţionare a cauzei.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Piteşti a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Secţiei I civilă a Tribunalului Vâlcea, creditoarea SC P. SRL a chemat în judecată pe debitorul Consiliul Local Polovragi, judeţul Gorj, solicitând emiterea ordonanţei de plată în care să se precizeze sumele şi termenele de plată de către debitor a creanţei de 1.894.932,99 RON, inclusiv TVA.
În motivarea cererii, creditoarea a susţinut că la data de 2 noiembrie 2012 a încheiat cu debitorul Contractul de execuţie lucrări nr. 7529/2012, având ca obiect executarea lucrării „alimentare cu energie electrică sat de vacanţă Cheile Olteţului, comuna Polovragi, judeţul Gorj” şi că în contract au fost prevăzute modalitatea de plată, termenele de plată şi obligaţia debitorului de a plăti penalităţi de întârziere.
Creditoarea şi-a motivat cererea în sensul că debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată, înregistrând un debit restant de 1.896.069,99 RON, conform Facturii nr. 1516 din 11 februarie 2013 şi că în raport de principiul forţei obligatorii a contractelor şi de celelalte probe sunt îndeplinite cerinţele procedurii ordonanţei de plată, astfel cum este reglementată de art. 1013 - 1024 C. proc. civ.
Astfel cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Piteşti, Contractul de execuţie lucrări nr. 7529/2012, având ca obiect executarea lucrării „alimentare cu energie electrică sat de vacanţă Cheile Olteţului, comuna Polovragi, judeţul Gorj” este un contract administrativ, asimilat, potrivit art. 2 din Legea nr. 554/2004, actelor administrative.
Contenciosul administrativ este definit, prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, noţiunea de act administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut, în mod unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
Potrivit art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006 contractul de achiziţie publică este definit ca fiind contractul, asimilat, potrivit legii, actului administrativ.
Art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 dispune că ”procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante”.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, în litigiul dedus judecăţii pretenţiile creditoarei se întemeiază pe Contractul de execuţie de lucrări nr. 7529 din 20 octombrie 2009, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 între SC P. SRL Râmnicu Vâlcea şi Consiliul Local Polovragi, care este o autoritate publică locală.
Întrucât contractul fost încheiat de o autoritate publică locală - Consiliul Local Polovragi şi având în vedere rangul autorităţii publice contractante în sistemul administraţiei publice, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Vâlcea.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea SC „P.” SRL şi pe debitorul Consiliul Local Polovragi în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3246/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3249/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
