ICCJ. Decizia nr. 3273/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3273/2014
Dosar nr. 2473/2/2013
Şedinţa publică de la 16 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.S.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători, anularea rezoluţiei din data de 04 martie 2013, pronunţată de către pârâtă, prin care a fost clasată sesizarea reclamantei înregistrată sub nr. 4418/IJ/3241/DIJ/2012.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1768 din 31 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta C.S.S. SRL
1.3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 1768 din 31 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta C.S.S. SRL, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului declarat se arată că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală pentru, în esenţă, următoarele considerente:
- magistratul învestit cu soluţionarea cauzei în care figura, ca parte, recurenta, cauză înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, şi-a exercitat atribuţiunile de serviciu în mod defectuos, aşa cum rezultă din casarea hotărârii pronunţate de acesta de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- în mod eronat inspecţia judiciară nu a inclus faptele sesizate de către recurentă în limitele verificărilor în procedura răspunderii disciplinare şi nu a reţinut existenţa abaterii disciplinare, aşa cum a fost conturată de reclamaţia formulată de recurentă.
1.4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea formulată, intimata Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători a solicitat constatarea nulităţii recursului, şi, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat susţinând, în esenţă, că:
- motivele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.;
- pe fond, aşa cum s-a reţinut în rezoluţia Inspecţiei Judiciare ce face obiectul prezentei cauze, aspectele semnalate de petentă nu au conturat elementele unei abateri disciplinare, ci reprezentau critici privind legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti, aspecte ce pot fi doar supuse controlului judiciar exercitat de instanţe;
- din verificările efectuate nu au fost identificate elemente privind exercitarea funcţiei de judecător cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă;
- Inspecţia Judiciară şi-a îndeplinit obligaţia instituţională de a examina şi soluţiona sesizarea formulată de recurentă, iar prin răspunsul comunicat acesteia au fost explicate şi argumentate aspectele analizate, precum şi rezultatul verificărilor prealabile efectuate;
- în mod temeinic şi corect Curtea de Apel Bucureşti a făcut aplicarea dispoziţiilor legii speciale şi a apreciat că acţiunea formulată de reclamantă împotriva rezoluţiei de clasare este inadmisibilă.
2. Procedura de soluţionare a recursului
2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 octombrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Intimata Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 4 februarie 2014, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că este necesar a se soluţiona recursul în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta C.S.S. SRL, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.
Cu privire la fondul recursului.
Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentei - reclamante, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., constată recursul fondat şi îl va admite, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Rezoluţiei pronunţate de Inspecţia Judiciară - Direcţia de Inspecţie Judiciară pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în data de 04 martie 2013, rezoluţie prin care a fost clasată, în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b), sesizarea reclamantei privind săvârşirea, de către un judecător din cadrul Curţii de Apel Constanţa, a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) şi t) din Legea nr. 303/2004.
Instanţa de fond, raportându-se la dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată şi completată de Legea nr. 24/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care arată că rezoluţia de clasare adoptată în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) este definitivă, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Înalta Curte constată că, prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014, dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 au fost declarate neconstituţionale.
În considerentele deciziei sus-citate, instanţa constituţională a arătat că, potrivit art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.
A evocat jurisprudenţa sa anterioară, exemplificată de prin Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 53/23.01.2007, care a statuat în sensul că în sfera principiului constituţional instituit de art. 21 din legea fundamentală, privind accesul liber la justiţie, se înscrie şi posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Ca urmare, existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea să nege acest drept al persoanei, încalcă, în mod flagrant, prevederile art. 21 alin. (1) - (3) din Constituţie.
Curtea a concluzionat, astfel, că în ipoteza în care inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluţia de clasare este definitivă şi, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanţă judecătorească.
Din această perspectivă, Înalta Curte nu poate decât să dea efect deciziei instanţei constituţionale, în sensul constatării că sentinţa recurată este lipsită de temei legal.
Menţinerea hotărârii instanţei de fond ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) şi art. 497 noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul C.S.S. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1768 din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3264/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3282/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
