ICCJ. Decizia nr. 3387/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3387/2014
Dosar nr. 2410/1/2014
Şedinţa de la 23 septembrie 2014
Asupra plângerii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta J.E. a formulat plângere împotriva deciziei de compensare din 27 martie 2014 a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, solicitând reevaluarea imobilului ce face obiectul dispoziţiei nr. 1363/2014 emisă de Primăria Oraşului Sannicolau Mare.
Considerentele Înaltei Curţi asupra plângerii
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa are în vedere considerentele expuse în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „(1) Competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanţei reşedinţei sale din ţară sau, după caz, instanţei domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reşedinţă în România şi nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti”.
Ulterior, prin modificările aduse de Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, la art. 35 alin. (1) din lege se prevede că „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.
Totodată, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
În consecinţă pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 129 coroborat cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite plângerea formulată de J.E. împotriva deciziei de compensare din 27 martie 2014 a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3384/2014. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 3388/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
