ICCJ. Decizia nr. 3390/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3390/2014
Dosar nr. 39398/3/2012
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.M.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a solicitat obligarea pârâtului la recunoaşterea diplomei de licenţă emisă de Universitatea S.H. pe numele său, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în drept a cererii, reclamanta a invocat prevederile Constituţiei României şi ale Legii învăţământului nr. 1/2011.
La termenul din data de 29 noiembrie 2013, instanţa a invocat şi a pus în discuţia părţilor excepţia necompetentei materiale.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5903 din 29 noiembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că pârâtul este o autoritate de rang central în sistemul autorităţilor publice, iar litigiile privind actele administrative (tipice sau asimilate) emise de acesta sunt de competenţa curţii de apel, ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 ianuarie 2014.
2.2. Prin sentinţa nr. 1622 din 23 mai 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei formulată de reclamanta M.M.M., în contradictoriu cu pârâţii Universitatea S.H., Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut incidenţa art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind litigiile cu autorităţile locale, dar şi jurisprudenţa Îmaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (exemplu decizia nr. 2945/2012 pronunţată în Dosarul nr. 211/42/2011) în care s-a arătat că „or, în speţa de faţă, prin Legea nr. 443/2002, a fost înfiinţată Universitatea „S.H." din Bucureşti, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ. Pe de altă parte, potrivit art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi are rol de sinteză şi coordonare în aplicarea strategiei şi Programului de guvernare în domeniul educaţiei, învăţământului, cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice, tineretului şi sportului. Aşadar, Universitatea „S.H." nu îndeplineşte cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, nici un act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuţie. În cauza de faţă, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale”.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă Înalta Curte reţine că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.M.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a solicitat obligarea pârâtului la recunoaşterea diplomei de licenţă, emisă de Universitatea S.H.
Legea contenciosului administrativ a stabilit prin dispoziţiile art. 10 competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii, şi anume al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul principal al cauzei de faţă, care priveşte cererea adresată unei autorităţi publice centrale, respectiv Ministerul Educaţiei Naţionale, de recunoaştere a unei diplome de licenţă, competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de această autoritate publică pârâtă, competenţa revenind, astfel, curţii de apel.
În mod eronat s-a raportat Curtea de Apel Bucureşti la decizia nr. 2945/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile în care obiectul cauzei nu îl constituie obligarea Universităţii S.H. la emiterea unui act administrativ, anume diploma de licenţă a reclamantei, situaţie premisă a deciziei sus-menţionate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe M.M.M.D., Ministerul Educaţiei Naţionale şi Universitatea S.H. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3389/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3393/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
