ICCJ. Decizia nr. 3389/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3389/2014
Dosar nr. 729/86/2014
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 ianuarie 2014 sub nr. 729/86/2014, revizuentul F.C. a solicitat revizuirea sentinţei nr. 1199 din 23 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 8618/86/2011, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1023 din 08 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, completată cu decizia nr. 3819 din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Suceava, prin care a fost admisă acţiunea în parte, solicitând modificarea hotărârii judecătoreşti în sensul acordării dobânzii de la data plăţii taxei de poluare plătită pentru autovehicul, restituită prin hotărâre.
În motivarea cererii de revizuire, reclamantul a arătat că, în fapt, prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 12 iulie 2011, a solicitat restituirea sumei de 3.360 RON, reprezentând taxe de poluare şi dobânzi fiscale calculate de la data achitării şi până la data restituirii efective, şi că, deşi Tribunalul a admis cererea, a constatat că în speţă, referitor la dobânda solicitată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 124 alin. (1) C. proc. fisc., acordând dobânda de la data de 27 august 2011 şi până la data restituirii.
La termenul de judecată din data de 27 martie 2014 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea cererii de revizuire.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 938 din 3 aprilie 2013, Tribunalul Suceava a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul F.C., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Fondului pentru Mediu, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin sentinţa nr. 1199 din 23 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. 8618/86/2011, s-a admis în parte acţiunea reclamantului F.C. având ca obiect „pretenţii”, în sensul că a obligat pârâta D.G.F.P. Suceava la restituirea sumei de 3.360 RON reprezentând taxă de poluare plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului marca A., şi la plata dobânzii fiscale calculată potrivit art. 124 C. proc. fisc., respectiv de la data de 27 august 2011 şi până la data restituirii, şi a respins ca nefondată cererea de restituire a sumei de 2293 reprezentând taxă de poluare.
Sentinţa nr. 1199 din 23 februarie 2012 a fost menţinută în totalitate prin decizia nr. 1023 din 08 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Suceava.
Această decizie din recurs, nr. 1023 din 08 februarie 2013, a fost ulterior completată prin decizia nr. 3819 din 25 aprilie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, fiind soluţionat şi recursul declarat de reclamantul F.C. (revizuent în prezenta procedură), recurs admis în sensul că s-a admis în totalitate cererea reclamantului, şi a obligat pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava la plata sumei de 5.653 RON (în loc de 3.360 RON), fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. 1199 din 23 februarie 2012 a Tribunalului Suceava.
Completând hotărârea judecătorească pronunţată în cadrul controlului judiciar prin care fusese omisă analizarea cererii de recurs formulată de reclamant, instanţa de recurs a evocat fondul cauzei, reţinând o altă situaţie de fapt decât cea expusă de prima instanţă prin sentinţa civilă nr. 1199 din 23 februarie 2012.
2.2. Prin decizia nr. 5679 din 4 iunie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul F.C. împotriva sentinţei nr. 1199 din 23 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 8618/86/2011, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1023 din 08 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava şi completată cu decizia nr. 3819 din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:
În primul rând, Curtea a avut în vedere principiul disponibilităţii, principiu ce presupune faptul că părţile au dreptul de a dispune de obiectul procesului, de a determina limitele cererii de chemare în judecată.
Or, obiectul cererii de chemare în judecată, pretenţia concretă a părţii este revizuirea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
În al doilea rând, a reţinut că dacă partea ar fi urmărit revizuirea deciziei nr. 3819 din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Suceava, ar fi adresat o asemenea cerere acestei din urmă instanţe, aşa cum a făcut şi în data de 22 mai 2013 când a investit Curtea cu o cerere de revizuire a acestei decizii.
În al treilea rând, a reţinut că cererea de revizuire a deciziei Curţii de Apel Suceava, revizuire prin care era formulată aceeaşi pretenţie concretă, de acordare a dobânzii de la data plăţii, a fost soluţionată irevocabil prin decizia nr. 12944 din 09 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 375/39/2013.
În al patrulea rând, Tribunalul Suceava este instanţa care a pronunţat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere, dispoziţia de obligare a pârâtei la restituirea taxei de poluare, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului marca A., fiind menţinută de instanţa de recurs.
În al cincilea rând, a apreciat că Tribunalul Suceava trebuia să se pronunţe pe cererea de revizuire a sentinţei civile cu care a fost investită, fiind instanţa care a pronunţat hotărârea ce se cere a fi schimbată în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, revizuentul F.C. a solicitat revizuirea sentinţei nr. 1199 din 23 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 8618/86/2011.
În conformitate cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. sunt susceptibile de revizuire, pentru motivele prevăzute de acelaşi text de lege, hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de instanţele de recurs atunci când evocă fondul.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 323 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se solicită, excepţie făcând cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 din acelaşi act normativ, caz în care cererea se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
În cauza de faţă se constată că p rin sentinţa civilă nr. 1199 din 23 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 8618/86/2011, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul F.C., a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.360 RON reprezentând taxa de poluare, plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul marca A. şi a fost respinsă ca nefondată cererea de restituire a sumei de 2.293 RON, reprezentând taxa de poluare, plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul marca O.
Sentinţa nr. 1199 din 23 februarie 2012 a fost menţinută în totalitate prin decizia nr. 1023 din 08 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Suceava.
Această decizie din recurs, nr. 1023 din 08 februarie 2013, a fost ulterior completată prin decizia nr. 3819 din 25 aprilie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, fiind soluţionat şi recursul declarat de reclamantul F.C. (revizuent în prezenta procedură), în sensul admiterii în totalitate a cererii reclamantului, fiind obligată pârâta şi la restituirea taxei de poluare pentru autoturismul marca O. şi fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva acestei din urmă decizii reclamantul F.C. a formulat cerere de revizuire la Curtea de Apel Suceava, cerere care a fost respinsă prin decizia nr. 12944 din 9 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 375/39/2013.
Se constată că prin cererea de revizuire formulataă la Tribunalul Suceava, revizuentul a înţeles să atace hotărârea definitiva care evoca fondul cauzei, hotărâre ce a fost menţinută de instanţa de recurs, această hotărâre fiind şi cea care poate forma obiectul unei cereri de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe F.C., Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, Administraţia Fondului pentru Mediu şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3388/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3390/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
