ICCJ. Decizia nr. 3395/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3395/2014
Dosar nr. 429/33/2014
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 20 iunie 2013, reclamanta T.I.A., în contradictoriu cu pârâţii Universitatea „S.H.” Braşov, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov şi Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat instanţei obligarea acestuia din urmă să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licenţă şi a suplimentelor la diplomă în favoarea reclamantei, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii, sub sancţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 precum şi obligarea pârâtei Universitatea „S.H.” Braşov, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative Braşov să elibereze reclamantei diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă, în termen de 10 de zile de la tipărirea diplomelor, sub sancţiunea prevăzuta de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1096 din 31 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 540/117/2014, Tribunalul Cluj a dispus disjungerea petitului formulat în contradictoriu cu Ministerului Educaţiei Naţionale şi formarea unui nou dosar, reţinând că, în speţă, faţă de obiectul acţiunii, s-a pus problema stabilirii competenţei materiale prin prisma evaluării primului criteriu prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale fiind o autoritate publică centrală.
Pe rolul Curţii de Apel Cluj, cauza s-a înregistrat la data de 1 aprilie 2014 sub nr. 429/33/2014.
2.2. Prin sentinţa nr. 192 din 9 mai 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii accesorii formulate de reclamanta T.I.A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în favoarea Tribunalului Cluj.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se emite regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a apreciat că cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este una accesorie şi nu principală, ea depinzând de soarta acţiunii principale, întrucât tipărirea diplomei şi a suplimentului de diplomă de către organul central de specialitate se justifică doar în ipoteza în care o instanţă de contencios administrativ apreciază că reclamantul a urmat un program de studii acreditat şi este îndreptăţit la eliberarea diplomei de studii. Aşadar, chiar dacă reclamantul a chemat în judecată şi o autoritate centrală care ar atrage în mod normal competenţa de soluţionare a curţii de apel, regulile instituite de art. 123 Noul C. proc. civ. se opun declinării acestui capăt de cerere în favoarea Curţii de Apel Cluj cât timp cererea dedusă judecăţii are natura unei cereri accesorii.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, având în vedere considerentele în continuare arătate:
În acord cu soluţia Curţii de Apel Cluj, Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu constă în obligarea unei instituţii de învăţământ superior la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului la diploma de licenţă, cu privire la care reclamanta arată ca pârâta refuză nelegal eliberarea, deşi este absolventă a facultăţii pârâtei, iar eliberarea actelor solicitate decurge din activitatea sa.
De asemenea, accesoriu acestui petit se solicită de către reclamantă obligarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la efectuarea demersurilor necesare în vederea eliberării diplomei de licenţă, respectiv să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în diploma de licenţă şi suplimentul la diplomă, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Caracterul accesoriu al acestui petit rezultă din împrejurarea că, aşa cum s-a arătat mai sus, este conceput pentru a asigura condiţiile necesare eliberării propriu-zise a diplomei de licenţă şi are aşadar ca premisă obligaţia pârâtei Universitatea S.H. de a elibera actele solicitate de către reclamantă. Or, în măsura în care aceasta obligaţie nu subzistă, nu pot exista nici obligaţiile pretinse în acest petit şi, similar, dacă obligaţia din capătul principal de cerere subzistă pot subzista şi aceste obligaţii.
Din cuprinsul cererii rezultă că prin al doilea capăt de cerere, reclamanta a înţeles să conteste în instanţa de contencios administrativ refuzul nejustificat al pârâtei Universitatea S.H. de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim al acesteia, respectiv acela de a i se elibera diploma de licenţă şi suplimentele la această diplomă, acesta fiind obiectul principal al cererii de chemare în judecată în funcţie de care se pune problema stabilirii competenţei materiale prin prisma evaluării primului criteriu prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv poziţionarea autorităţii publice emitente în sistemul administraţiei publice.
Pârâta Universitatea S.H. poate fi încadrată în noţiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiţie orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Universitatea „S.H.” din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ.
În mod evident, Universitatea „S.H.” din Bucureşti este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind cerinţele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorităţii publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conţine o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.
Ca atare, o astfel de universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorităţi publice locale şi, având în vedere rangul instituţiei pârâte, de autoritate publică locală, tribunalul este competent să soluţioneze acest litigiu.
Capătul de cerere privind obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în diplomă de licenţă şi supliment la diplomă, este un capăt accesoriu care intră în competenţa materială de soluţionare a instanţei competente să soluţioneze capătul principal de cerere în conformitate cu prevederile art. 123 C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe T.I.A. şi Ministerul Educaţiei Naţionale în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3394/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3396/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
