ICCJ. Decizia nr. 3398/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3398/2014
Dosar nr. 166/43/2011
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată şi completată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia R., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile modificarea deciziei din 6 aprilie 2011 emisă de acesta din urmă, în sensul dispunerii restituirii şi a terenului aferent construcţiei restituite, respectiv Şcoala parohială, teren în suprafaţă de 4352 mp, compus din teren de 720 mp înscris în CF F1 B., suprafaţa de 2079 mp înscrisă în CF F2 B., şi suprafaţa de 765 mp, respectiv 788 mp, înscris în CF F3 B.
Totodată, reclamanta a solicitat a solicitat completarea deciziei din 6 aprilie 2011 în sensul stabilirii că imobilul restituit (Şcoala Generală) se află situat pe terenul înscris în CF F2 B. şi obligarea pârâtei la restituirea terenului aferent Şcolii restituite în suprafaţă de 4352 mp situat în B. cu indicarea exactă a parcelelor stabilite prin expertiza topografică, parcele înscrise iniţial în CF F2 B., F3 B., CF F1 B.
Motivând acţiunea, reclamanta a arătat că, s-a dispus restituirea construcţiilor, respectiv clădirea Şcolii Generale din B. (fosta şcoală parohială) construită de Parohia R., fără a restitui şi terenul aferent. Şcoala a fost construită pe terenul donat bisericii reformate în vederea construirii şcolii de către fostul proprietar B.K.J., pe baza contractului de donaţie din 27 martie 1928, semnat de B.K.J. în calitate de donator şi Parohia R. din B., reprezentat de O.B. preot în calitate de donatar. Contractul a fost redactatele juristul Dr. B.B. şi semnat ca martor de S.J. Această donaţie a fost recunoscută de fiul baronului K.J., numitul K.M., prin declaraţia autentică dată în faţa notarului public din Ungaria.
A mai argumentat reclamanta arătând că, întregul teren aferent şcolii în suprafaţă totală de 4352 mp, având ca vecini O.A., Consiliul local, M.M., a aparţinut baronului K.J. şi a fost înscris în CF 1 B. Terenul aferent şcolii (construcţiile restituite), a fost identificat topografic de ing. N.M., curtea şi grădina şcolii fiind îngrădită din anul 1929. Terenul se compune din suprafaţa de 720 mp, transcris din CF 1 în CF F1 B. proprietatea Statului Român, folosinţa Ministerului Învăţământului Public, teren de 2079 mp înscris în CF F2 B. proprietatea Statului Român şi teren de 765 mp şi 785 mp înscris în CF F3.
Mai susţine că, pe baza deciziei din 1948, a trecut în proprietatea de Stat Şcoala R. din B. a Bisericii R. cu întreaga avere conform inventarului jurnal, deci a trecut în proprietate de stat şi terenul aferent, proprietatea Bisericii R.
Chiar dacă terenul nu a fost intabulat în cartea funciară pe numele Bisericii, fiind în folosinţa netulburată şi continuă a bisericii pe baza contractului de donaţie timp de 20 de ani, dreptul de proprietate este dobândit atât pe baza contractului de donaţie cât şi prin uzucapiune.
2. Apărările formulate de pârâtă
Prin întâmpinarea formulată, pârâta, Comisia Specială de retrocedare a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Pârâta a susţinut că reclamanta Parohia R. nu a întabulat sub nume propriu dreptul de proprietate asupra terenurilor,deşi construcţia şcolii a fost finalizată, dovadă fiind în acest sens tot cuprinsul CF 1 al localităţii B.
Prin formare, Comisia specială de retrocedare a dispus prin decizia din 6 aprilie 2011 restituirea în natură doar a construcţiei aflate pe terenul situat în comuna B., judeţul Mureş, înscris în CF F2 al localităţii B., şi respingerea cererii de retrocedare în ceea ce priveşte terenurile înscrise în CF nr. F1 şi în CF F2, întrucât solicitanta nu a făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra acestora. De altfel, din cuprinsul cărţilor funciare a reieşit faptul că imobilele, terenuri, i-au intrat în proprietatea Statului Român direct din proprietatea tabulară a baronului K.J.
În consecinţă, a arătat că, la data preluării de către Statul Român în data de 11 martie 1969 imobilele, terenuri, se aflau în proprietatea unei persoane fizice. Transferul dreptului de proprietate asupra acestora din patrimoniul baroului K.J., în patrimoniul solicitantei Parohia R. B. nu s-a realizat, neexistând nicio înscriere în cartea funciară în acest sens.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei din 6 aprilie 2011, alte înscrisuri precum şi proba cu expertiza tehnică topografică fiind întocmit raportul de expert M.F.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 285 din 21 decembrie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte contestaţia formulată şi precizată de reclamanta Parohia R., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile şi a dispus modificarea deciziei din 6 aprilie 2011 emisă de Guvernul României, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase, a în sensul că:
- a dispus restituirea Parohiei Reformate B. a imobilului construcţie situat în comuna B., judeţul Mureş, înscris în CF nr. F2 B., imobil având destinaţia de Şcoala Generală din B.;
- a dispus restituirea Parohiei Reformate B. a imobilului teren aferent Şcolii Generale din B. în suprafaţă de 3788 mp, teren înscris în CF nr. F2 B.
Totodată, a respins cererea de restituire a suprafeţei de 556 mp şi a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că, prin decizia atacată, Comisia Specială de Retrocedare a decis retrocedarea în favoarea reclamantei Parohia R. B. a imobilului construcţie situat în comuna B., judeţul Mureş, înscris în CF F2 a localităţii B., respingând cererea de retrocedare depusă de Parohia R. B. cu privire la imobilul teren situat în comuna B. înscris în CF F1 a localităţii B. în CF F2 a localităţii B. şi în CF F3 a localităţii B., întrucât Parohia R. B. nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, iar imobilul solicitat nu a fost preluat în mod abuziv de la Parohia R. B., ci a intrat în patrimoniul Statului Român direct din proprietatea unor persoane fizice.
Instanţa mai reţine că terenul în cauză a fost donat de către proprietarul de carte funciară, Baronul K.J. Parohiei Reformate din B. „cu scopul de a asigura construirea şcolii maghiare” aşa cum rezultă din contractul de donaţie, care a fost ratificată şi de fiul baroului K.J., numitul K.M. prin declaraţia autentificată dată în faţa notarului public din Ungaria.
În continuare instanţa fondului arată că proprietară asupra terenului la momentul preluării abuzive era Parohia R. din B., chiar dacă aceasta nu şi-a înscris dreptul de proprietate dobândit prin donaţie de la proprietarul tabular, în cartea funciară.
De altfel, imobilul (teren şi construcţie) a fost preluat de la Biserica R. în baza Decretului nr. 176/1948 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregaţiilor, comitatelor şi particularilor ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic şi profesional, decret publicat în Monitorul Oficial nr. 177/03.08.1948. Şi întabularea terenului în favoarea Ministerului învăţământului este încă o dovadă a preluării abuzive a perenului de la Biserica R.
În fine, reţine instanţa că, aşa cum reiese din expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză, expertul a concluzionat că parcela 1 edificată cu construcţii, în suprafaţă de 3788 mp, a fost naţionalizată de la familia K., iar parcela 2 fără construcţii, cu suprafaţă de 556 mp în anul 1937 nu mai aparţinea familiei K., fiind vândută unor terţi în acelaşi an, respectiv familiei B.I. şi soţia C.S.
Conchide instanţa că, în condiţiile în care suprafaţa de 556 mp nu mai aparţinea la data publicării (1948) Bisericii R., nu se poate dispune restituirea acesteia.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 285 din 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea acesteia s-a arătat că instanţa a interpretat în mod greşit prevederile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Astfel, instanţa a reţinut faptul că, chiar dacă terenul în cauză nu a fost intabulat în cartea funciară pe numele Parohiei R. B., potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000, pentru dovada dreptului de proprietate asupra imobilului nu se cere extras de carte funciară, ci doar dovezi pentru a prezuma existenţa dreptului de proprietate.
Pentru o mai bună înţelegere a cazului dedus judecăţii, reamintim onoratei instanţe faptul că, prin cererea înregistrată pe rolul Comisiei speciale de retrocedare din 11 februarie 2003, Parohia R. B. a solicitat restituirea imobilului cu destinaţia iniţială de şcoală, situat în comuna B., judeţul Mureş. Prin adresa din data de 27 iunie 2008, Eparhia R. din Ardeal a precizat obiectul cererii de retrocedare în sensul că imobilul solicitat este situat în comuna B. şi este înscris în CF F2.
Ulterior, prin adresa din 2010, Parohia R. B. a precizat din nou obiectul cererii de retrocedare în sensul că imobilul solicitat la retrocedare este situat în comuna B., judeţul Mureş şi înscris în CF F1, în CF F2 şi în CF F3.
Parohia R. B. şi-a întemeiat solicitarea pe un contract de donaţie încheiat în data de 24 martie 1928 cu baronul K.J., contract neintabulat însă în cartea funciară. Respectivul contract de donaţie a vizat un teren intravilan („intravilanul F.”, Înregistrat în cartea funciară a comunei B. cu numărul A+rd.) cu scopul de a asigura construirea şcolii maghiare.
Având în vedere, pe de o parte, faptul că respectivul contract de donaţie nu a fost intabulat în cartea funciară, iar, pe de altă parte, faptul că, potrivit altor înscrisuri depuse la dosar, Parohia R. B. a edificat o clădire având destinaţia de şcoală, Comisia specială de retrocedare a apreciat că solicitanta face dovada dreptului de proprietate doar în ceea ce priveşte clădirea.
Astfel, prin decizia din 6 aprilie 2011, Comisia a hotărât doar restituirea respectivei clădiri, iar nu şi a terenului pe care respectiva clădire a fost edificată.
Referitor la acest aspect, subliniem, onorată instanţă, faptul că, în sistem de carte funciară, transmiterea dreptului de proprietate operează la momentul intabulării în cartea funciară, iar dovada dreptului de proprietate se face cu conţinutul cărţii funciare în care este înscris imobilul respectiv.
În ceea ce priveşte depunerea de alte înscrisuri care să întemeieze prezumţia existenţei dreptului de proprietate, aceasta se poate face în cazul în care actul care atestă transmiterea proprietăţii lipseşte, a fost distrus, pierdut etc., iar nu în cazul în care acesta nu a fost întocmit deloc.
Aşadar, în cazul de faţă, ar putea fi depuse alte înscrisuri care să facă dovada înscrierii în cartea funciară în situaţia în care cartea funciară ar fi fost distrusă, pierdută etc. Prin aceste alte înscrisuri nu se poate înlocui însăşi formalitatea înscrierii în cartea funciară.
Altfel spus, discutând despre prezumţia existenţei dreptului de proprietate, discutăm de fapt despre prezumţia dobândirii acestui drept, respectiv despre una dintre modalităţile legale de dobândire, fie originare, cum sunt uzucapiunea şi accesiunea, fie derivate, cum ar fi contractele, succesiunea legală şi testamentară.
În speţă, se pune problema dacă a operat transferul dreptului de proprietate în virtutea contractului de donaţie perfectat şi în contextul dispoziţiilor legale consfinţite de C. civ. austriac, în vigoare la momentul respectiv.
Întrucât dispoziţiile art. 425, art. 431 şi urm. C. civ. austriac, în vigoare la acel moment, nu au fost respectate, pentru a se realiza transferul dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, considerăm că soluţia de respingere a cererii de restituire a terenului este singura fundamentată în cauza de faţă.
4. Apărările intimatei
Parohia R. B. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că recurenta nu contestă faptul că terenul restituit a fost donat Bisericii R. de către baronul Kemeny. ci obiectul recursului este unul formal respectiv nefinalizarea donaţiei prin înscrierea actului juridic în evidenţele de carte funciară. La data naţionalizării, când acest teren a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 176/1948 (Şcoala R. din B. a Bisericii R. cu întreaga avere, inclusiv terenul aferent şcolii), nu s-a cerut înscrierea în cartea funciară.
În O.U.G. nr. 94/2000 nu se cere dovada absolută a proprietăţii, ci doar prezumţia dreptului de proprietate.
Dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 trebuie privite în ansamblul lor. Astfel, prevede expres că pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum şi orice acte care coroborate întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului la data preluării abuzive.
În continuare alin. (4) şi alin. (5) instituie o prezumţie relativă a dreptului de proprietate fostului proprietar de la care s-a preluat imobilul în mod abuziv, precizând că în absenţa unor probe contrare, existenta şi după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În aplicarea prevederilor alin. (4) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
H.G. nr. 1164/2002 la art. 1 pct. 13 defineşte sintagma de acte doveditoare, ca fiind orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului. În data preluării abuzive (act de vânzare cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras de carte funciară act sub semnătură privată etc.).
Este eronată şi contrară spiritului legii susţinerea recurentei, potrivit căreia depunerea de alte înscrisuri, care să întemeieze prezumţia existenţei dreptului de proprietate s-ar putea face în situaţia în care cartea funciară lipseşte, a fost distrusă, pierdută, etc. iar nu în cazul în care transmiterea proprietăţii nu a fost înscrisă în cartea funciară. Cum O.U.G. nr. 94/2000 la art. 4 alin. (3) Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 la art. 1 pct. 13 în definirea sintagmei „acte doveditoare” prevăd posibilitatea dovedirii prezumţiei de proprietate prin orice acute începuturi de dovadă scrisă, declaraţii de martori autentificate, expertize extrajudiciare, fără a distinge ducă dreptul de proprietate a fost sau nu înscris în registrele de publicitate imobiliară, în speţă se aplică principiul de drept „Ubi lex non distinguit, nec nas distinguere debemus”.
În caz contrar, ne-am găsi totodată într-o situaţie discriminatorie, dacă pentru dovedirea dreptului de proprietate s-ar solicita în mod absolut existenţa înscrierii în cartea funciară în cazul imobilelor situate în teritoriile României unde se aplică regimul de carte funciară, pe când în cazul imobilelor aflate în restul regiunilor ar fi îndestulătoare o declaraţie de martor sau un simplu început de dovadă scrisă.
În speţă, actul care atesta transmiterea proprietăţii există, este contractul de donaţii ceea ce lipseşte după cum recunoaşte şi recurenta, este doar formalitatea înscrierii în cartea funciară, care în nici un caz nu poate să ţină loc actului translativ de proprietate, modalitate legală derivată a dobândirii dreptului de proprietate, contractul de donaţie. Întabularea în cărţile funciare au drept scop publicitatea respectiv au efect de opozabilitate faţă de terţi. Fără îndoială transferul dreptului de proprietate a operat prin încheierea contractului de donaţie, care exprimă voinţa expresă a donatorului şi ar fi abuzivă o interpretare contrară legislaţiei având în vedere litigiul dedus judecăţii.
Legiuitorul în mod conştient nu a cerut dovedirea dreptului de proprietate exclusivă prin cărţile funciare, având în vedere că de-a lungul timpului, în România, publicitatea imobiliară s-a realizat prin mai multe modalităţi, principalele două sisteme fiind cel al registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni şi cel bazat pe cărţile funciare. Superioritatea sistemului de carte funciară a fost unanim recunoscută, dovada în acest sens fiind apariţia Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996 lege prin care se extinde sistemul de publicitate imobiliară reală bazat pe cărţi funciare la nivelul întregii ţări. Art. 56 clin Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului C. civ. prevede însă că înscrierea în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare va avea efect constitutiv de drepturi numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială şi deschiderea cărţilor funciare pentru imobilele respective. Până la acea dată, în cartea funciară se face numai în scop de opozabilitate faţă de terţi. Prin urmare, în aceea perioadă, drepturile reale imobiliare continuă să ia naştere prin simpla încheiere valabilă a actelor juridice având ca obiect imobile.
Este conform spiritului O.U.G. nr. 94/2000 şi îndeobşte cunoscut, că la data preluării imobilelor (inclusiv a caselor particulare) în proprietatea statului, nu a prezentat nicio relevanţă cine era proprietarul tabular al imobilului naţionalizat, ci preluarea s-a efectuat de la persoana care, folosea electiv imobilul vizat. De vreme ce evidenţele de carte funciară nu erau la zi la momentul preluării, iar naţionalizarea nu s-a făcut de la proprietarul tabular, nici la data restituirii nu se poate pretinde existenţa intabulării în cartea funciară pe numele fostului proprietar.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, terenul aferent Şcolii din B. a fost donat de către proprietarul de carte funciară. Baronul K.J. Parohiei R. B., cu scopul de a asigura construirea şcolii maghiare, prin contractul de donaţie încheiat la 24 martie 1928. Această donaţie a fost ratificată şi de fiul baronului K.J. numitul K.M. prin declaraţia dată în faţa notarului public din Ungaria.
Este adevărat, că donaţia terenului nu a fost intabulată în Cartea funciară în faţa Parohiei R., însă terenul obiect al contractului de donaţie a fost predat de donator şi preluat de către donatar, au fost îndeplinite condiţiile de fond cerute pentru valabilitatea donaţiei şi prin urmare s-a realizat efectul translativ al proprietăţii asupra terenului obiect al contractului de donaţie. Comisia specială de retrocedare nu contestă valabilitatea contractului de donaţie ci doar lipsa întabularii acestui act în cartea funciară.
Proprietatea Bisericii R. din B. asupra terenului aferent Şcolii Generale din B. este înscrisă în Cartea Funduară Cadastrală a comunei B. redactată în anul 1937 prin care se confirmă fără echivoc că şcoala şi curtea proprietatea Bisericii fost scutită de impozit agricol având destinaţia de a servi învăţământului şcolar.
Considerăm că dreptul de proprietate al Parohiei este dovedit cu următoarele acte:
- traducerea certificată a contractului de donaţie întocmit la data de 24 martie 1928 între baronul K.J., în calitate de donator şi Parohia R. B. în calitate de donatar;
- traducerea legalizată a declaraţiei d-lui K.M. moştenitorul baronului K.J. cuprinsă în actul notarial;
- declaraţiile autentice ale martorilor, învăţător, elevi la Şcoala Bisericească B. B.I., F.F., N.A.;
- adresa din 15 octombrie 2012 al comunei B. din cartea funciară cadastrală a comunei B. redactată în anul 1937, din care reiese că Biserica R. era proprietară asupra 1200 stânjeni pătraţi (4308 mp) şcoală şi curte teren intravilan scutit de impozit agricol şi 100 stânjeni pătraţi (359 mp) curte teren scutit de impozit agricol.
Prin urmare considerăm că aceste acte fac dovada deplină a dreptului de proprietate în condiţiile cerute în înţelesul O.U.G. nr. 94/2000.
Susţinerea potrivit căreia imobilul-teren nu ar fi fost preluat de la Parohia R. ci de la baronul K.J. este reală doar în raport cu înscrierile din evidenţele de carte funciară. Potrivit actelor autorităţilor centrale din anul 1948, şcoala cu terenul aferent s-a preluat de la Biserica R. şi nu de la familia Kemeny. La data exproprierii (1949) a moşiei K. deja şcoala şi terenul aferent au fost naţionalizate pe baza Decretului nr. 176/1948.
Conform Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea statului şi a bisericilor, congregaţiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional, publicat în Monitorul Oficial nr. 177/03.08.1948, s-a dispus trecerea în proprietatea Statului a bunurilor mobile imobile ce au aparţinut bisericilor, congregaţiilor, comunităţilor religioase, asociaţiilor particulare cu sau fără scop lucrativ, şi în general particularilor, persoanelor fizice sau juridice şi au servit funcţionări şcolilor de învăţământ trecute, conform art. 35 din Legea învăţământului public la Stat, atribuindu-se Ministerului Învăţământului Public, care le va întrebuinţa pentru nevoile învăţământului. În anexă sunt enumerate şcolile religioase care trec în proprietate de Stat, iar dosar se arată că naţionalizată, Şcoala R. din B. a Bisericii R. cu întreaga avere conform inventarului jurnal (Monitorul Oficial nr. 177/03.08.1948). Conform inventarului depus la dosar din 5 aprilie 1946 Biserica R. avea în proprietate atât Şcoala construită în anul 1929 şi 1940 cât şi terenul de 2158 mp+256 mp curtea şcolii.
Aşadar, terenul aferent scolii nu a fost preluat de la Baronul K.J. cum s-ar deduce din lecturarea cărţii funciare ci conform Decretului nr. 176/1948 şi realităţii faptice Biserica R. B.
Prin expertiza topografică efectuată în dosarul cauzei, s-a stabilit că suprafaţa de 1788 mp teren edificat cu construcţii a format proprietatea familiei K. donat Parohiei R., neînscris în cartea funciară, şi deşi scriptic se naţionalizează de la K., în realitate se naţionalizează în baza Decretului nr. 176/1948 de la Biserica R., decret pe baza căruia corpul de avere se transcrie în favoarea Statului în administraţia Ministerului Învăţământului Public.
Intabularea terenului în favoarea Ministerului Învăţământului Public este încă o dovadă cu privire la preluarea abuzivă a terenului de la Biserica R.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Susţinerile recurentei conform căreia, în zonele din ţară, cu regim de CF anterior anului 1918, atestarea dreptului de proprietate se face doar cu înscrierea în aceste cărţi sunt lipsite de temei legal.
Este adevărat că înscrierea în cartea funciară face dovada proprietăţii, dar aceasta este o prezumţie relativă şi nu absolută. Ar fi de prisos să menţionăm din cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut fără ca petenţii să facă dovada proprietăţii tabulare, fiind notoriu că mai ales după anul 1918 tranzacţiile s-au efectuat şi prin înscriere în registrele agricole locale.
Confuzia recurentei este cu atât mai surprinzătoare cu cât recunoaşte că prin înscrierea în Cartea Funciară se „instituie doar o prezumţie a existenţei dreptului de proprietate” cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei s-a depus înscrisuri în forma autentică ale transferului dreptului de proprietate de la proprietarul tabular.
Astfel acest motiv de recurs nu apare ca întemeiat.
Pe de altă parte, însă instanţa de recurs a analizat hotărârea şi din perspectiva suprafeţei retrocedate:
- petenta-intimată a solicitat restituirea suprafeţei de 4352 mp;
- conform actelor din momentul naţionalizării suprafaţa trecută în proprietatea statului a fost de 2414 (2158+256)mp;
- conform concluziilor raportului de expertiză realizat în cauză, îmbrăţişate de către instanţa de fond suprafaţa de restituit ar fi de 3783 mp.
Analizând însă expertiza efectuată în cauză rezultă două aspecte importante:
- primul vizează critica şi nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti definitive de care expertul nu ţine seama în efectuarea lucrării de specialitate;
- al doilea referitor la suprafaţa despre care expertul afirmă că ar fi liberă de construcţii şi are a fi restituită reclamantei, respectiv de 3788 mp.
Instanţa de recurs examinând lucrarea de specialitate (plan de situaţie+ parte scrisă), constată că, pe de o parte nu există o linie de continuitate în susţinerile modificărilor suprafeţelor în discuţie, dar mai important, conform ultimului alineat din dosar fond ar rezulta că suprafaţa liberă ar fi:
- 2079 mp;
- 1079 mp.
Suma suprafeţelor este de 3158 mp şi nu 3788 mp cum reţine expertul.
Este drept că în alin. (5) din aceelaşi dosar, suprafaţa de 1709 mp însă se menţionează că pe aceasta ar fi bloc de locuinţe şi 12 boxe pentru lemne.
Concluzionând, se relevă erori în expertiza de specialitate care au fost însuşite în hotărârea instanţei de fond, care impun efectuarea unei alte lucrări de specialitate, care să ţină seama, atât de hotărârile judecătoreşti care privesc terenul în litigiu, precum şi de limitele de hotar anterioare naţionalizării, cu atât mai mult cu cât actul de acea dată relevă o suprafaţă mult mai mică ca aparţinând reclamantei.
1. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Întrucât această probă cu expertiza topo nu poate fi administrată în faza recursului, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentinţa recurată, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 312 şi art. 313 C. proc. civ. să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei nr. 285 din 21 decembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3396/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3406/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
