ICCJ. Decizia nr. 3381/2014. Contencios. Anulare acte emise de BNR. Fond



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3381/2014

Dosar nr. 8145/1/2012

Şedinţa publică de la 23 septembrie 2014

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2012 Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a respins ca nefondată contestaţia formulată de L.Z. împotriva hotărârii din 5 octombrie 2012 a Băncii Naţionale a României privind retragerea aprobării acordate acestuia în calitate de director general şi membru al Consiliului de administraţie al Băncii C.M.V. din Târgovişte.

S-a reţinut în esenţă că prin hotărârea din 5 octombrie 2012 s-a dispus sancţionarea cu retragerea aprobării acordate contestatorului pentru deţinerea funcţiei de director general şi membru al Consiliului de administraţie al Băncii C.M.V. Târgovişte, având în vedre încălcarea prevederilor art. 101 alin. (2) şi ale art. 108 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 18 alin. (5) lit. c) şi lit. d), art. 20 alin. (1), art. 27 alin. (2) şi alin. (3) lit. f) şi g), art. 30 alin. (1), art. 40 lit. c), art. 78 alin. (4), art. 105 lit. b) şi lit. c), art. 173 alin. (9) lit. c) şi ar. 177 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi condiţiile de externalizare a activităţii acestora cu modificările şi completările ulterioare.

Sancţionarea contestatorului în temeiul art. 229 alin. (1) lit. d) şi art. 233 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 a fost determinată de săvârşirea faptelor prevăzute la ar. 228 lit. a) din O.U.G. nr. 99/2006 şi constau în:

a) încălcarea prevederilor art. 18 alin. (5) lit. c) şi lit. d) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009 întrucât structura de conducere a băncii cooperatiste nu s-a asigurat că sistemul de control intern prevede o separare adecvată a atribuţiilor, având ca scop prevenirea conflictelor de interese;

b) încălcarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Regulament întrucât structura de conducere nu a asigurat planificarea succesiunii persoanelor cu funcţii cheie de execuţie;

c) încălcarea prevederilor art. 40 lit. c) din Regulament, întrucât nu au fost stabilite relaţiile de comunicare între funcţiile sistemului de control intern;

d) încălcarea prevederilor art. 101 alin. (2) şi art. 108 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 întrucât structura de conducere a procedat la angajarea de operaţiuni patrimoniale fără acoperire legală şi contractuală;

e) încălcarea prevederilor art. 78 alin. (4) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009, cu modificările şi completările ulterioare întrucât nu s-au stabilit prin fişa de post a administratorului de risc, responsabilităţi privind identificarea, măsurarea şi evaluarea riscurilor;

f) încălcarea prevederilor art. 30 alin. (1) din acelaşi Regulament, întrucât Consiliul de administraţie nu a asigurat monitorizarea eficacităţii sistemului de control intern;

g) încălcarea prevederilor art. 173 alin. (9) lit. c) din Regulament, prin neînregistrarea în baza de evenimente de risc operaţional a valorii totale a fraudei identificate;

h) încălcarea prevederilor art. 105 lit. b) şi lit. c) din Regulament întrucât structura de conducere nu a monitorizat procesul de acordare a creditelor;

i) încălcarea prevederilor art. 27 alin. (2) şi alin. (3) lit. f) şi lit. g) din Regulament, întrucât structura nu a efectuat analize periodice referitoare la evaluarea sistemului de control intern şi respectarea politicilor şi procedurilor de control stabilite;

j) încălcarea prevederilor art. 177 alin. (1) din Regulament, întrucât banca cooperatistă nu a raportat în termen de 24 ore valoarea totală a fraudei interne identificată.

Cu ocazia soluţionării contestaţiei împotriva hotărârii din 5 octombrie 2012 a Băncii Naţionale a României, constatându-se că nu au fost dovedite aspecte de natură a modifica situaţia de fapt reţinută la adoptarea acesteia, s-a dispus respingerea contestaţiei ca nefondată.

Împotriva hotărârii Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României din 5 noiembrie 2012 cât şi a hotărârii din 27 noiembrie 2012, contestatorul Z.L. a formulat contestaţie înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 decembrie 2012, solicitând desfiinţarea acestora, apreciate ca fiind nelegale şi netemeinice.

În motivarea căii de atac, s-au susţinut în esenţă următoarele critici:

În ceea ce priveşte hotărârea din 27 noiembrie 2012 se susţine că este lovită de nulitate absolută deoarece a fost emisă în data de 27 noiembrie 2012 peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, modificată şi completată de Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 18 alin. (5) lit. c) şi lit. d) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009, contestatorul a arătat că în raportul de supraveghere din 20 iulie 2012 nu s-a precizat faptul că în perioada 1 octombrie 2008 (data fuziunii), 3 octombrie 2011, Agenţia G. şi Agenţia B. au fost conduse de directori desemnaţi respectiv de către d-na. D.F. şi dl. I.N. astfel că nu au existat conflicte de interese cum s-a reţinut în mod eronat.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009, contestatorul a susţinut că politicile privind selectarea, remunerarea, monitorizarea şi planificarea succesiunii persoanelor cu funcţii cheie de execuţie au fost aprobate în şedinţa Consiliului de administraţie din data de 28 iulie 2010, fiind revizuite în şedinţa din 17 martie 2011.

Totodată, contestatorul a susţinut că nici prevederile art. 40 lit. c) din Regulament nu au fost încălcate, întrucât au fost stabilite relaţii de comunicare între funcţiile de control intern.

Cât priveşte încălcarea prevederilor art. 101 alin. (2) şi ale art. 108 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006, contestatorul a susţinut că în mod greşit s-a reţinut prin raportul de supraveghere din 20 iulie 2012 al Băncii Naţionale a României că acesta a procedat la angajarea de operaţiuni patrimoniale fără acoperire legală sau contractuală deşi contestatorul a procedat la întocmirea de antecontracte de vânzare-cumpărare la notariat în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de cei doi foşti salariaţi de la punctul de lucru B.B., precizând totodată că toate înregistrările contabile au fost efectuate pe baza documentelor justificative legale, fiind făcute cronologic şi sistematic.

A arătat contestatorul că în ceea ce priveşte obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 78 alin. (4) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009, aceea de a stabili responsabilităţi de identificare, măsurare şi evaluare a riscurilor, aceasta a fost inclusă în fişa de post a administratorului de risc, începând cu data de 1 iulie 2010.

Contestatorul a susţinut că nu au fost încălcate nici prevederile art. 30 alin. (1) din Regulament astfel cum în mod eronat s-a reţinut prin raportul de supraveghere, arătând faptul că în consiliul de administraţie al Băncii C.M.V. Târgovişte au fost analizate lunar toate materialele elaborate de compartimentul de audit intern.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 173 alin. (9) lit. c) din Regulament, contestatorul a arătat că banca cooperatistă a înregistrat în baza de evenimente de risc operaţional frauda internă de la punctul de lucru B.B., cronologic, prima dată la 21 aprilie 2011, apoi le finele lunilor mai şi iunie 2011.

Cât priveşte încălcarea prevederilor art. 105 lit. b) şi lit. c) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009 a susţinut că administratorul de risc nu a emis o opinie de risc pentru dosarele de creditare analizate de echipa de inspecţie a Băncii Naţionale a României întrucât la data respectivă nu exista obligativitatea întocmirii acesteia potrivit normelor interne de creditare în vigoare la momentele respective.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 27 alin. (2) şi alin. (3) lit. f) şi lit. g) din Regulamentul Băncii Naţionale a României, contestatorul a susţinut că a efectuat analize periodice referitoare la evaluarea sistemului de control intern şi respectarea politicilor şi procedurilor de control stabilite.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 177 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009 a precizat că înregistrările în contabilitate s-au efectuat cronologic după finalizarea fiecărui caz analizat, prejudiciul înregistrat în contabilitate la finalizarea verificărilor interne a fost de 387.542,46 RON, fără a se depăşi nivelul de semnificative, acesta fiind înregistrat în contabilitate şi constatat şi prin raportul de control din 28 august 2011 încheiat de serviciu de audit intern şi compartimentul de conformitate al Băncii C.C.C.

Intimata Banca Naţională a României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei împotriva hotărârii din 27 noiembrie 2012 a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României prin care a fost respinsă a nefondată contestaţia formulată cu consecinţa menţinerii hotărârii din 5 octombrie 2012, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de intimata Băncii Naţionale a României, apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 275 alin. (1) şi alin. (2) din Capitolul IX Căi de contestare O.U.G. nr. 99/2006 potrivit cărora termenul în care pot fi contestate actele adoptate de Banca Naţională a României este de 15 zile de la data comunicării.

Întrucât contestaţia a fost înregistrată la data de 20 decembrie 2012 la registratura Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de control judiciar, constată că în cauză a fost respectat termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvare a capitalului, aprobată cu modificările şi completările ulterioare prin Legea nr. 227/2007, astfel cum s-a motivat şi prin încheierea de şedinţă din data de 8 aprilie 2014.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată, Înalta Curte reţine că aceasta este nefondată, având în vedere considerentele expuse în continuare.

Referitor la susţinerile contestatorului potrivit cărora hotărârea din 27 noiembrie 2012 ar fi lovită de nulitate absolută deoarece ar fi fost emisă peste termenul legal, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate întrucât termenul de 30 de zile reglementat de dispoziţiile art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 este un termen de recomandare, iar depăşirea acestuia nefiind sancţionată prin reglementare legală nu este de natură a atrage nulitatea actului atacat.

În ceea ce priveşte criticile contestatorului cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârilor atacate, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, contestatorul L.Z. a fost sancţionat cu retragerea aprobării acordate pentru calitatea de director general şi membru al Consiliului de administraţie al Băncii C.M.V. Târgovişte, având în vedere încălcarea prevederilor art. 101 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobate cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007 precum şi a prevederilor din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare adecvării capitalului de riscuri şi condiţii de externalizare a activităţii acestora, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 18 alin. (5) lit. c) şi lit. d), art. 20 alin. (1), art. 27 alin. (2) şi alin. (3) lit. f) şi lit. g), art. 30 alin. (1), art. 40 lit. c), art. 78 alin. (4), art. 105 lit. b) şi lit. c), art. 173 alin. (9) lit. c) şi art. 177 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare a activităţii capitalului de riscuri şi condiţii de externalizare a activităţii acestora, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel cum s-a reţinut prin raportul de supraveghere din 20 iulie 2012 al Băncii Naţionale a României în urma acţiunii de inspecţie efectuate la Banca C.M.V. Târgovişte, s-a constatat că în perioada aprilie-iunie 2011 au fost efectuate o serie de operaţiuni frauduloase de către angajaţii punctului de lucru B.B., constând în acordare de credite fictive însuşite de către cei doi angajaţi ai punctului de lucru, efectuarea de operaţiuni neautorizate în conturile clienţilor şi însuşirea de către aceştia a unor sume de bani din depozitele clienţilor şi din fondurile A.P.I.A., valoarea totală a fraudei interne fiind estimată la nivelul sumei de 661.552,60 RON.

În fapt, banca cooperatistă a înregistrat în baza de evenimente de risc operaţional doar suma de 387.542,46 RON, reprezentând valoarea fraudei interne diminuată cu sumele considerate a fi recuperată de bancă în valoare de 274.010,4 RON.

Astfel cum rezultă din raportul de supraveghere din 20 iulie 2012, cea mai mare parte din sumele considerate de către banca cooperatistă ca fiind recuperări, respectiv suma de 224.784 RON, reprezintă de fapt disponibil creat de aceasta în conturile curente ale unuia dintre angajaţi B.I.C., 75.638,25 RON şi ale mamei acesteia B.V., 150.000 RON, în urma unor operaţiuni patrimoniale respectiv două antecontracte de vânzare-cumpărare, din disponibilul astfel creat, fiind transferată în aceeaşi zi suma de 149.145,75 RON în contul curent al angajatei, care a procedat mai departe la despăgubirea unor persoane păgubite, întocmind în acest sens ordin de plată.

Deşi consiliul de administraţie al Băncii C.M.V. Târgovişte a avut cunoştinţă încă de la sfârşitul lunii aprilie 2011 despre amploarea evenimentelor de fraudă la punctul de lucru B.B., nu a dispus înregistrarea în baza de evenimente de risc operaţional incidentul de fraudă, fiind înregistrate doar sumele de 2.500 RON în data de 21 aprilie 2011; 97.064,86 RON în data de 31 mai 2011 şi suma de 290.477,60 RON, în data de 30 iunie 2011.

Prin acelaşi raport de supraveghere s-a constatat şi reţinut că toate operaţiunile de creditare fictive sau parţial fictive s-au desfăşurat ulterior fuziunii cooperativelor de credit din 30 septembrie 2008, în urma căreia a rezultat Banca C.M.V. Târgovişte, punctul de lucru B.B. a aparţinut anterior de Banca C.R. Găeşti, iar din 1 octombrie 2008 de Banca C.M.V. Târgovişte a cărei conducere era realizată de contestatorul Z.L. în calitate de director general, M.I. şi D.C.C., directori generali adjuncţi şi membri ai Consiliului de administraţie.

Susţinerile contestatorului potrivit cărora nu s-ar fi încălcat prevederile art. 18 alin. (5) lit. c) şi lit. d) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009 cu modificările şi completările ulterioare nu pot fi primite, având în vedere că astfel cum a rezultat din probatoriul în cauză şi s-a reţinut prin actul de control întocmit, structura de conducere a băncii cooperatiste, nu s-a asigurat că sistemul de control intern prevede o separare adecvată a atribuţiilor care să prevină conflictele de interese.

Responsabilitatea pentru evitarea unor astfel de conflicte îi revenea contestatorului în calitate de director general şi preşedinte al Consiliului de administraţie, care avea această obligaţie, respectiv întocmirea organigramei şi a statului de funcţii.

În acest sens, susţinerile contestatorului privind inexistenţa unui conflict de interese între soţii D. şi soţii M. sunt contrazise de actele aflate la dosarul cauzei, din care rezultă existenţa conflictului de interese în cazul soţilor D. în perioada 28 noiembrie 2011-30 septembrie 2011 când D.R. era responsabilă cu controlul financiar preventiv la punctul de lucru B.B., iar Agenţia G. şi punctul de lucru erau arondate directorului general adjunct (soţului).

Aceeaşi situaţie de conflict de interese a existat şi în cazul soţilor M. începând cu data de 1 iunie 2012 soţia M.E. acordând supervizarea atât pentru plăţi cât şi pentru încasări în numerar peste 25.000 RON la punctul de lucru B.B., iar soţul M.I. coordona în calitate de director general adjunct, activitatea tuturor secţiilor secundare ale Băncii C.M.V. Târgovişte.

Nefondate sunt şi susţinerile contestatorului potrivit cărora nu ar fi fost încălcate prevederile art. 20 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009 cu modificările şi completările ulterioare, întrucât astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză şi s-a reţinut prin raportul de supraveghere, până la data de 19 decembrie 2011, Banca C.M.V. nu a avut un plan de înlocuire a persoanelor cu funcţii cheie de execuţie pentru asigurarea continuităţii activităţii, nefiind desemnaţi înlocuitori ai acestora.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului potrivit cărora nu au fost încălcate dispoziţiile art. 40 lit. c) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009, nu pot fi primite întrucât nu a fost pus la dispoziţia organelor de control în timpul acţiunii de supraveghere nici un document intern din care să rezulte că această comunicare a existat până la data de 3 ianuarie 2012 când Banca C.C.C. a elaborat procedura privind liniile de raportare şi informaţiile aferente acestora, la nivelul organizaţiilor cooperatiste de credite.

Referitor la criticile contestatorului cu privire la reţinerea incorectă prin raportul de supraveghere a încălcării dispoziţiilor art. 101 alin. (2) şi ale art. 108 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 cu modificările şi completările ulterioare Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, întrucât astfel cum a rezultat din analiza efectuată încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare, nu reprezintă operaţiuni de executare creanţe, operaţiuni permise de dispoziţiile art. 21 lit. c) din O.U.G. nr. 99/2006 cât şi de prevederile art. 12 pct. c) din Actul constitutiv propriu iar modul în care s-au desfăşurat operaţiunile respective cât şi scopul pentru care s-au efectuat, prejudiciul fiind deja identificat, nu au fost conforme cu reglementările legale invocate.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 78 alin. (4) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009 reţinută prin raportul de supraveghere din 20 iulie 2012 al susţinerile contestatorului potrivit cărora acesta şi-ar fi îndeplinit obligaţia de a stabili responsabilităţi de identificare, măsurare şi evaluare a riscurilor prin includerea acestora în fişa postului administratorului de risc, întocmită la data de 1 iulie 2010 sunt contrazise de constatarea reţinută prin raportul de supraveghere care consemnează faptul că actualizarea fişei de post s-a efectuat cu întârziere, respectiv la data de 1 iulie 2011.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile contestatorului cu privire la modul în care a fost asigurată monitorizarea eficacităţii sistemului de control intern, obligaţie prevăzută de dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României întrucât, astfel cum a rezultat din examinarea documentelor prezentate organelor de control care au întocmit raportul de supraveghere, la evaluarea activităţii auditului intern nu s-a realizat o evaluare adecvată a eficienţei sistemului de control intern, acţiunea de auditare efectuată la punctul de lucru B.B. fiind în esenţă, una de conformitate.

Cu privire la încălcarea prevederilor art. 173 alin. (9) lit. c) din Regulament, susţinerile contestatorului potrivi cărora valoarea fraudei înregistrată în baza de evenimente de risc operaţional a fost cea consemnată şi în raportul de control intern sunt eronate, fiind contrazise de datele rezultate din Raportul privind identificarea prejudiciului înregistrat în contabilitate şi monitorizarea riscului de fraudă la punctul de lucru B.B. încheiat la data de 29 iunie 2011 şi în nota de constatare încheiată de ofiţerul de conformitate şi auditorul intern al băncii cooperatiste, suma fiind de 661.552,60 RON, iar în baza de date fiind înregistrată suma de 387.542,46 RON.

Analizând şi celelalte susţineri ale contestatorului cu privire la abaterile reţinute prin hotărârea atacată constând în încălcarea prevederilor art. 105 lit. b) şi lit. c), art. 27 alin. (2) şi alin. (3) lit. f) şi lit. g) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 18/2009 cât şi a dispoziţiilor art. 1 lit. g) din hotărârea Băncii Naţionale a României din 5 octombrie 2012 Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate reţinând totodată că faptele consemnate în raportul de supraveghere din 20 iulie 2012 constituie încălcări grave ale reglementărilor legale şi în consecinţă actele atacate, respectiv hotărârea din 5 octombrie 2012 a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României prin care s-a dispus retragerea aprobării acordate contestatorului pentru calitatea de director general şi membru în Consiliul de administraţie al Băncii C.M.V. Târgovişte cât şi hotărârea din 27 noiembrie 2012 a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României prin care s-a respins contestaţia acestuia sunt legale şi urmează a fi menţinute.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, modificată şi completată de Legea nr. 227/2007 cu modificările şi completările ulterioare, va respinge contestaţia formulată în cauză, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia declarată de Z.L. împotriva hotărârii din 27 noiembrie 2012 şi a hotărârii din 15 octombrie 2012 ale Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2014.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3381/2014. Contencios. Anulare acte emise de BNR. Fond