ICCJ. Decizia nr. 3494/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3494/2014
Dosar nr. 963/33/2013
Şedinţa de la 26 septembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 547 din 11 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Cluj, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară T.N., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis cauza acestei instanţe spre competentă soluţionare.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 705 din 3martie 2014 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară T.N., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, la Curtea de Apel Cluj, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii competenţei, în baza art. 135 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauza de faţă obiectul judecăţii nu îl reprezintă contractul de finanţare, în raport de care Curtea de Apel Cluj a stabilit competenţa teritorială prin raportare la dispoziţiile din contract.
Obiectul prezentei cauze, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, îl constituie anularea notelor de constatare - nereguli emise de pârâtă cu încălcarea legii, acte administrative de autoritate pentru care legiuitorul a stabilit conform O.U.G. nr. 66/2011 atât o procedură specială, cât şi o competenţă jurisdicţională specială conform art. 46 şi 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.
Analizând problema competenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că, în materia contenciosului administrativ, normele care stabilesc competenţa sunt de ordine publică, atât în ceea ce priveşte stabilirea competenţei materiale, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se adresa fie instanţei de la domiciliul său, fie instanţei de la domiciliul pârâtului, nu conţin o normă dispozitivă, care să le permită părţilor să convină, anterior naşterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea beneficiului alegerii de competenţă instituit în favoarea reclamantului, ci tot o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.
Astfel, în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială nu este o competenţă alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competenţă deopotrivă de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea reclamantului, prezumat într-o poziţie de forţă inferioară faţă de autoritatea publică, de a opta între cele două instanţe la momentul formulării cererii.
Pentru soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, prezintă relevanţă numai prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 R, text care reglementează competenţa teritorială în situaţia acţiunilor adresate instanţei de contencios administrativ.
Înalta Curte constată faptul că reclamanta a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cererii la Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar art. 23 din contractul părţilor, ce conţine convenţia acestora referitoare la stabilirea competenţei în privinţa tuturor litigiilor ce decurg din executarea contractului în favoarea instanţelor de judecată din Municipiul Bucureşti, nu poate primi eficienţă juridică în cauza dedusă judecăţii.
În ceea ce priveşte art. 23 din cuprinsul contractului de finanţare, Înalta Curte constată că alegerea de competenţă a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în legătură cu executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală, iar nu în legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligaţii distincte şi legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii achiziţiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă şi, în consecinţă, a antrenat procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj-Secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară T.N. şi pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3493/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3495/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
