ICCJ. Decizia nr. 3493/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Pretenţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3493/2014
Dosar nr. 2114/233/2013
Şedinţa de la 26 septembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 11332 din 3 decembrie 2013, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Galaţi invocate de pârâta Preşedintele României, a declinat în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect „refuz act administrativ” formulată de reclamanţii M.F., S.M., P.I., C.N. şi Asociaţia de Locatari nr. 761, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României şi Preşedinţia României.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că, reclamanţii, prin acţiune, au solicitat obligarea pârâţilor la luarea unor măsuri legale pentru a fi primiţi în audienţă.
Având în vedere că Instituţia Preşedintelui României este o autoritate centrală s-a apreciat că litigiul este de competenţa Curţii de Apel.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 134 din 4 iunie 2014 a admis excepţia necompetenţei materiale, a stabilit în favoarea Judecătoriei Galaţi competenţa de soluţionare a acţiunii, având ca obiect obligaţia de a face şi a dispus scoaterea dosarului de pe rol şi înaintarea acestuia la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că natura litigiului este civilă, prin urmare judecătoria este competentă să soluţioneze litigiul.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Galaţi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.”
Înalta Curte constată că obiectul acţiunii de faţă nu poate fi încadrat în dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanţii au solicitat ca pârâţii să ia măsurile legale pentru a fi primiţi în audienţă, cu obligarea acestora la daune morale şi cominatorii.
Deci, natura litigiului este civilă, motiv pentru care instanţa de drept comun este competentă să soluţioneze cauza, respectiv judecătoria.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea în fond a cauzei privind pe reclamanţii M.F., S.M., P.I., C.N. şi Asociaţia de Locatari nr. X şi pe pârâţii Preşedintele României şi Preşedinţia României este de competenţa Judecătoriei Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii M.F., S.M., P.I., C.N. şi Asociaţia de Locatari nr. X şi pe pârâţii Preşedintele României şi Preşedinţia României în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3491/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3494/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
